Statutory deadline for revision: accrual from final judgment pronunciation versus party notification

Deliberând asupra cauzei civile de faţă şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin recursul declarat la data de 21 august 2017 şi înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 septembrie 2017, sub nr. x/90/2017, recurentul-revizuent A. a solicitat casarea Deciziei nr. 1874 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire.

Motivele de recurs vizează, în esenţă, soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate, cu consecinţa necercetării fondului cererii de revizuire, în pofida existenţei a două hotărâri contrare.

Prin criticile formulate, recurentul-revizuent a susţinut nelegalitatea deciziei recurate prin prisma faptului că instanţa de revizuire a nesocotit dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă.

Sub acest aspect a arătat că Decizia nr. 1367/A/2016 a fost tehnoredactată la 10 ianuarie 2017 şi comunicată la 11 ianuarie 2017, data în raport de care consideră că trebuia socotit termenul de o luna prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că deşi Decizia nr. 1367/A/2016 a fost comunicată la 11 ianuarie 2017, în realitate a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii la 31 ianuarie 2017, conform menţiunii făcută de grefier pe exemplarul hotărârii, iar cererea de revizuire a fost formulată la 2 februarie 2017, cu mult înainte de a se împlini termenul de o lună.

Astfel, recurentul-revizuent a susţinut că motivarea hotărârii atacate cu privire la nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ. este nelegală, faţă de dispoziţiile procedurale care prevăd că hotărârile definitive se comunică după ce sunt redactate, şi, deci, dreptul părţii de a formula o cale extraordinară de atac se exercită în condiţiile în care a luat cunoştinţă de considerentele acelei hotărâri.

În consecinţă, recurentul-revizuent a arătat că argumentul menţionat în decizia atacată, referitor la faptul că cererea de revizuire trebuia formulată în termen de o lună începând de la data de 15 decembrie 2016, intră în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 430 pct. 1, 2 şi urm. C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a reţinut că decizia atacată este susceptibilă de recurs, recursul a fost declarat în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., iar criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor cu menţiunea că pot formula puncte de vedere în termen de 10 zile, care curge de la comunicare.

La data de 23 februarie 2018, recurentul-revizuent A. a formulat un punct de vedere prin care a arătat că este de acord cu raportul privind admisibilitatea recursului declarat în cauză.

Intimaţii Banca Naţională a României, S.C. D. S.A. şi B. - Serviciul Litigii nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 16 martie 2018, s-a stabilit termen la data de 30 martie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 30 martie 2017, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei civile nr. 1874 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a acordat termen de judecată la data de 11 mai 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2017, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/90/2017, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Banca Naţională a României, S.C. D. S.A. şi B. - Serviciul Litigii ( fosta S.C. C. S.A.), revizuirea Deciziei civile nr. 1367/A din 15 decembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/109/2015.

În motivarea cererii, a arătat că în Dosarul nr. x/109/2015 al Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă a fost pronunţată Decizia civilă nr. 1367/A din 15 decembrie 2016, prin care au fost admise apelurile declarate de pârâtele Banca Naţională a României, S.C. D. S.A. şi B. - Serviciul Litigii împotriva sentinţei civile nr. 9428 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/280/2014, în sensul că a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca Naţională a României, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantul A., faţă de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului faţă de ceilalţi pârâţi; a fost înlăturată obligarea pârâţilor de la plata cheltuielilor de judecată, fiind menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la excepţiile de netimbrare şi inadmisibilitate. A fost obligat intimatul - reclamant la 505 RON, cheltuieli de judecată către apelantul - pârât S.C. D. S.A.

Revizuentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea anterior menţionată este contrară Deciziei civile nr. 1761 din data de 25 mai 2016, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia civilă, prin care a fost anulată contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 3037 din 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, fiind anulată decizia atacată; ulterior au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei civile nr. 9428/2014, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanţe.

Prin Decizia civilă nr. 314/A din data de 10 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că revizuientul A. a sesizat instanţa de judecată cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) lit. 8 C. proc. civ., invocând existenţa a două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 1761 din 25 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş, şi Decizia civilă nr. 1367 din 15 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, fiind astfel incidentă norma prevăzută la art. 510 alin. (2) din acelaşi cod.

Urmare declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă la data de 10 aprilie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Decizia civilă nr. 1874 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respinsă, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1367/A din data de 15 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că decizia pretins contrară este Decizia nr. 2369/2016, pronunţată de Tribunalul Argeş.

Termenul pentru formularea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, potrivit art. 511 pct. 8 din acelaşi cod.

Ultima hotărâre pe care revizuientul o consideră ca fiind una care încalcă autoritatea de lucru judecat este Decizia civilă nr. 1367 din 15 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care au fost admise apelurile declarate de pârâtele Banca Naţională a României, S.C. D. S.A. şi B. - Serviciul Litigii împotriva sentinţei civile nr. 9428 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria Piteşti, care a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca Naţională a României şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. faţă de pârâţii S.C. D. S.A. şi B. - Serviciul Litigii, ca nefondată, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la excepţiile de netimbrare şi inadmisibilitate.

Decizia a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la data de 15 decembrie 2016, termenul de o lună fiind împlinit la data de 06 februarie 2017, dată la care revizuientul a formulat calea de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea.

De asemenea, s-a reţinut că neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. atrage sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora a fost respinsă cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a reţinut că motivele de recurs invocate de recurentul-revizuent se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, motivele de recurs vor fi analizate din perspectiva acestei norme legale.

Motivele de recurs vizează, în esenţă, soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate, cu consecinţa necercetării fondului cererii de revizuire, în pofida existenţei a două hotărâri contrare.

Recurentul-revizuent a susţinut nelegalitatea deciziei recurate prin prisma faptului că instanţa de revizuire a nesocotit dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă.

Sub acest aspect a arătat că Decizia nr. 1367/A/2016 a fost tehnoredactată la 10 ianuarie 2017 şi comunicată la 11 ianuarie 2017, dată în raport de care consideră că trebuia socotit termenul de o luna prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că deşi Decizia nr. 1367/A/2016 a fost comunicată la 11 ianuarie 2017, în realitate a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii la 31 ianuarie 2017, conform menţiunii făcută de grefier pe exemplarul hotărârii, iar cererea de revizuire a fost formulată la 2 februarie 2017, cu mult înainte de a se împlini termenul de o lună.

Astfel, recurentul-revizuent a susţinut că motivarea hotărârii atacate cu privire la nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ. este nelegală, faţă de dispoziţiile procedurale care prevăd că hotărârile definitive se comunică după ce sunt redactate, şi, deci, dreptul părţii de a formula o cale extraordinară de atac se exercită în condiţiile în care a luat cunoştinţă de considerentele acelei hotărâri.

Criticile nu sunt fondate.

În speţă, cererea de revizuire dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) lit. 8) C. proc. civ., prin care revizuentul a invocat existenţa a două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 1761 din 25 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş, şi Decizia civilă nr. 1367 din 15 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost formulată la data de 2 februarie 2017 (data depunerii la oficiul poştal).

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunţării, respectiv la 15 decembrie 2016.

Prin urmare, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ a început să curgă de la data de 15 decembrie 2016.

Argumentul recurentului - revizuent în sensul că instanţa de revizuire a nesocotit dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, întrucât termenul pentru exercitarea revizuirii curge de la data când partea a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii, nu poate fi primit.

Astfel, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. reglementează comunicarea, din oficiu, a hotărârilor judecătoreşti, chiar dacă acestea sunt definitive şi, deci, în cauză nu era necesar să se procedeze la comunicarea deciziei pentru a începe să curgă termenul de exercitare a revizuirii.

Aplicarea acestui text legal are menirea să aducă la cunoştinţa efectivă a părţilor actul jurisdicţional, indiferent că acesta a pus capăt judecăţii în mod temporar, în primă instanţă, sau în urma exercitării căilor de atac şi definitivării hotărârii.

Aşadar, faţă de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii nu curge de la data comunicării deciziei atacate, ci, aşa cum deja s-a reţinut, de la data pronunţării acestei decizii, şi anume 15 decembrie 2016, în raport de care, cererea de revizuire a fost tardiv formulată, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei civile nr. 1874 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei civile nr. 1874 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.