Tort claim for tax-evasion penalties assigned to general civil section under Law No. 71/2011.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj a solicitat instanţei ca, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi şi 171.701 RON penalităţi), reprezentând dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 2276 din 21.09.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, secţia civilă, s-a admis acţiunea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, şi a fost obligat pârâtul A., la plata sumei de 859.133 RON, din care 687.432 RON dobânzi şi 171.701 RON penalităţi aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.

Prin încheierea civilă nr. 27 din 21.02.2018 pronunţată în Dosar nr. x/2016 a Secţiei I Civilă a Curţii de Apel Cluj s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei secţii şi s-a declinat în favoarea Secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Cluj, soluţionarea prezentului apel.

Pentru a dispune astfel, Secţia I Civilă a Curţii de Apel Cluj a reţinut în esenţă că, obiectul prezentului litigiu se circumscrie prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., astfel încât, în raport de cele statuate prin Decizia în interesul legii nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa materială de soluţionare a cauzei în apel revine secţiei specializate, adică secţiei a II-a Curţii de Apel Cluj, fosta secţie comercială.

Prin încheierea de şedinţă nr. 151/2018 din data de 20 martie 2018, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a apelului declarat de pârât, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134, a dispus suspendarea prezentei cauze şi înaintarea dosarului instanţei competentei să soluţioneze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea a avut în vedere faptul că, în speţă, se impune a se examina natura litigiului în vederea delimitării competenţei materiale a instanţei sesizate cu prezenta cerere de apel în raport de cea a instanţei civile.

Sub acest aspect, prezentul litigiu nu vizează activitatea economică a unui profesionist, noţiune identificată ca element comun obiectelor enumerate cu titlu exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu decizia nr. 18/2016 pronunţată de ICCJ în recursul în interesul legii, ci are în vedere aplicarea unor norme de natură procedurală general valabile independent de natura titlului executoriu, cererea de chemare în judecată având natură civilă - răspundere civilă delictuală.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 136 alin. (1) raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, care a solicitat instanţei, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi şi 171.701 RON penalităţi), reprezentând dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 2276 din 21.09.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, care şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei a II-a civilă.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere."

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, pentru că dezinvestirea reciprocă a operat între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Cluj.

Conflictul negativ de competenţă în cauză vizează soluţionarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de un complet specializat în cauze civile din cadrul Tribunalului Sălaj.

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată în complet de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a reţinut că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

La pronunţarea acestei decizii Înalta Curte a avut în vedere că, raportat la dispoziţiile art. 514 şi ale art. 517 din C. proc. civ., completul competent în soluţionarea recursurilor în interesul legii are sarcina de a dezlega problemele de drept cu care a fost sesizat în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti, sens în care deciziile date în această procedură se pronunţă numai în interesul legii. Aşa fiind, nici acest complet nu poate, pe cale de interpretare, să adauge la lege, efect care în speţă s-ar putea realiza în mod nepermis în modalitatea identificării altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume în cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare. S-a reţinut astfel, în considerentele deciziei în interesul legii, că revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Analizând obiectul litigiului, ca element de determinare a competenţei materiale procesuale, secţia I civilă, din cadrul Curţii de Apel Cluj a reţinut că obiectul prezentului litigiu se circumscrie prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, adică este o cerere în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, de competenţa secţiei specializate, adică a secţiei a Ii-a a aceleiaşi curţi de apel.

Această calificare a obiectului litigiului este greşită, deoarece, aşa cum s-a reţinut în considerentele încheierii nr. 151 din 20 martie 2018 a secţiei a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Cluj, prezentul litigiu nu vizează activitatea economică a unui profesionist, noţiune identificată ca element comun obiectelor enumerate cu titlu exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu decizia nr. 18/2016 pronunţată de I.C.C.J. în recursul în interesul legii.

Relevant în lumina deciziei nr. 18/2016 pronunţată de I.C.C.J. este natura şi obiectul pricinii care în prezentul litigiu este o răspundere civilă delictuală derivată din sentinţa penală nr. 166 din 09.11.2016 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2016, prin care instanţa a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj cu inculpatul A. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Prin urmare, având în vedere natura şi obiectul pricinii - acţiune în răspundere civilă delictuală, competenţa de soluţionare a apelului revine instanţei de drept comun, acesta fiind un litigiu esenţialmente civil şi care nu pune în discuţie nici un moment activitatea economică sau de întreprindere a societăţii, care să justifice în vreun fel competenţa instanţei specializate.

În aceste condiţii, faţă de considerentele arătate, competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei I civile, pe rolul căreia a fost înregistrat apelul, urmând ca Înalta Curte să dispună în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2018.