Competence for wage disputes by court clerks: jurisdiction of court in adjacent appellate district under Art. 127 CPC

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 06.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., având calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită acţiunea urmând să se constate existenţa stării de discriminare dintre reclamanţi şi ceilalţi grefieri şi personal conex, şi să se dispună obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Justiţie şi celelalte instanţe din subordine să plătească reclamanţilor, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru flecare gradaţie, vechime în funcţie, care să includă, cumulat: a), drepturile reprezentând creşteri salariate de 18%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 01.08.2016, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b). drepturile reprezentând creşteri salariate de 7%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de. 01.10.2016, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% şi 5%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care s-a bucurat, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrai Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie; c). dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere şi Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul de judecată din data de 18.07.2017, în Dosarul nr. x/2017, tribunalul a disjuns cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte pe reclamantul F., constituindu-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2017, cu termen de judecată fixat la data de 18.07.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3264 din 18.07.2017 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. x/2017 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii civile având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie", formulată de reclamantul F., în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a se pronunţa astfel Tribunalul Prahova a reţinut că reclamantul avea, la data formulării cererii de chemare în judecată şi are şi în prezent, calitatea de personal auxiliar, respectiv grefier arhivar în cadrul Tribunalului Bucureşti, numai că domiciliul acestuia se află pe raza localităţii Nicolae Titulescu, judeţul Olt.

Potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, litigiile cu privire la conflictele de muncă sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul. Acest text de lege are în vedere domiciliul stabil şi efectiv ai reclamantului, iar nu locul unde acesta îşi desfăşoară în mod curent activitatea.

Prin urmare, chiar dacă, în speţă, reclamantul îşi desfăşoară activitatea în calitate de grefier arhivar în cadrul Tribunalului Bucureşti, acest fapt nu poate atrage competenţa Tribunalului Prahova, în temeiul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 8 februarie 2018, Tribunalul Olt, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Ia instanţa supremă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul este grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti, situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 327 alin. (1) C. proc. civ., acesta s-a adresat în vederea soluţionării propriului său litigiu de muncă Tribunalului Prahova, aflat în raza de competenţă a Curţii de Apel Ploieşti, care este în vecinătatea Curţii de Apel Bucureşti.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, respectiv la una din instanţele competente material din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul său de muncă, acesta şi-a manifestat opţiunea, determinând astfel competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cererii sale ca aparţinând Tribunalului Prahova.

Analizând conflictul de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă, potrivit legii, să judece litigiul, sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă această instanţă. Or, în cauză, se constata că reclamantul are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Această situaţie justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanţe de acelaşi grad din cadrul oricăreia dintre curţile de apei învecinate, având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. împrejurarea că acest reclamant ar fi avut posibilitatea să formuleze o acţiune distinctă, pe care să o adreseze instanţei de la domiciliul său, nu poate justifica invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe, deoarece norma de competenţă teritorială prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 are caracter alternativ, doar reclamantul având alegerea între instanţele deopotrivă competente.

Având în vedere situaţia particulară a cauzei, în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie în soluţionarea recursului în interesul legii, se reţine că pentru reclamant, care deţine calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti, se aplică dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu menţiunea că necompetenţa în această situaţie este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiţiei.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2018.