Exclusion of first-instance attorney fees from reduced court costs due to lack of phase-specific motivation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, reclamantul A. S.A. - IFN a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia să-i restituie suma de 9.543,12 RON, încasată necuvenit în anul 2010 şi suma de 14.912,68 RON, încasată necuvenit în anul 2011, reprezentând cheltuieli cu personalul (salarii).

Prin sentinţa civilă nr. 6636 din data de 28.06.2016 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, şi, în consecinţă, respinsă cererea cu privire la pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 03.12.2011 ca fiind prescrisă; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. S.A. - IFN împotriva pârâtei B., sub celelalte aspecte, ca fiind neîntemeiată; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. S.A. - IFN la data de 30.09.2016, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 03.10.2016, în dosarul nr. x/2014.

La data de 01.03.2017 apelantul-reclamant A. S.A. - IFN a depus la dosar o cerere prin care a solicitat a se lua act de faptul că renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., cu consecinţa anulării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Prin decizia civilă nr. 2157 din data de 5 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost anulată sentinţa civilă nr. 6636 din data de 28.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014; s-a luat act de renunţarea reclamantului A. S.A. - IFN, la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei B. şi a obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 476 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 406 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., partea apelantă-reclamantă manifestându-şi, prin mandatarul avocat cu împuternicire expresă, în mod neechivoc voinţa de a renunţa la judecata cererii introductive, astfel, în temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea apelantului-reclamant la judecata cererii introductive, urmând a dispune, anularea hotărârii apelate.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată pretinse în cauză, având în vedere, în primul rând, dispoziţiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., s-a reţinut că, cheltuiala făcută de intimata-pârâtă la judecata de fond a constat în onorariul de 1.800 RON plătit Societăţii Profesionale de Avocaţi C., prin chitanţa nr. x din 30.05.2016, onorariu ce a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului total al cheltuielilor în cauză, urmare anulării sentinţei pronunţate de prima instanţă. La această sumă s-a adăugat 476 Iei, reprezentând onorariul plătit Societăţii Civile de Avocaţi D., prin chitanţa nr. x din 04.04.2017, pentru reprezentare în apel.

S-a mai arătat că s-au redus cheltuielile de judecată, pe temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere cuantumul vădit disproporţionat al onorariului total în raport cu complexitatea cauzei, durata procesului şi volumul de muncă depus de reprezentanţii convenţionali al părţii intimate-pârâte, în condiţiile în care era cunoscută deja poziţia apelantei-reclamante de renunţare la cererea de chemare în judecată. În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., a fost obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 476 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurenta - pârâtă B. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 septembrie 2017, sub nr. x.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, fără să pună în discuţia părţilor acest aspect, aşa cum avea obligaţia potrivit art. 14 alin. (4), (5) şi (6) din C. proc. civ., încălcând în mod vădit principiul contradictorialităţii.

Astfel, deşi apelanta nu a solicitat instanţei reducerea cheltuielilor de judecată, instanţa din oficiu şi fără a pune în discuţia părţilor problema cheltuielilor de judecată, a procedat la eliminarea cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prima faza procesuală şi a concluzionat că nu sunt întemeiate cheltuielile de 1.800 RON suportate în primă instanţă.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a arătat că, pe de o parte, instanţa a reţinut că onorariul de 1.800 RON va fi avut în vedere la stabilirea cuantumului total al cheltuielilor de judecată, la care se va adăuga şi suma de 476 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente fazei de apel, pe de altă parte, în contradicţie cu cele susţinute a considerat că se justifică măsura reducerii cheltuielilor, reducând în totalitate suma de 1.800 RON din culpa intimatei reclamante.

S-a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 451 alin. (2) şi cu încălcarea prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.

S-a arătat că onorariul de 1.800 RON a fost rezonabil şi nu vădit disproporţionat aşa cum s-a apreciat, că nu avea cum să prevadă că angajatorul avea să renunţe la judecata acţiunii, arătând că onorariul a fost plătit în faza procesuală a fondului, iar cererea de renunţare a fost formulată după aproape un an de la acea dată.

Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o justă soluţionare, conform prevederilor art. 497 din C. proc. civ.

Prin punctul de vedere exprimat la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului apreciind că susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în motivele de recurs invocate.

Contrar intimatului-reclamant, această excepţie nu poate fi primită, întrucât criticile recurentei-pârâte permit încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., astfel cum au fost invocate şi analizate mai jos.

Recursul declarat de pârâta B. va fi admis, pentru următoarele considerente:

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţa a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În raport de acest motiv de recurs se constată că instanţa de apel a precizat în motivarea hotărârii din ce sunt alcătuite cheltuielile de judecată efectuate de pârâtă pe parcursul întregului litigiu, respectiv, onorariul de 1.800 RON, plătit Societăţii Profesionale de Avocaţi C., prin chitanţa nr. x din 30.05.2016, la fond, şi cel de 476 RON, plătit Societăţii Civile de Avocaţi D., prin chitanţa nr. x din 04.04.2017, pentru reprezentare în apel. Făcând aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a dispus reducerea acestor cheltuieli la suma de 476 RON, care coincide cu valoarea onorariului plătit avocatului în apel, eliminând în totalitate onorariul avocaţial de 1.800 RON plătit de recurentă la instanţa de fond.

Măsura reducerii cheltuielilor, reţine instanţa, s-ar justifica, faţă de cuantumul vădit disproporţionat al onorariului total, în raport cu complexitatea cauzei, durata procesului şi volumul de muncă depus de reprezentanţii convenţionali al părţii intimate-pârâte, în condiţiile în care era cunoscută deja poziţia apelantei-reclamante de renunţare la cererea de chemare în judecată.

Această motivare nu este suficientă, deoarece aprecierea volumului de muncă depus de avocat nu se poate face global, ci prin raportare la fiecare fază procesuală în parte, iar motivarea referitoare la cunoaşterea de către reclamantă a poziţiei apelantei de renunţare la cererea de chemare în judecată nu poate viza cheltuielile de judecată efectuate în cursul primei instanţe, câtă vreme manifestarea de voinţă a reclamantului în sensul renunţării la judecată s-a materializat abia în faza apelului.

Prin urmare, instanţa de apel nu a arătat motivul pentru care a fost eliminată în totalitate suma de 1.800 RON, onorariu avocaţial plătit de recurentă la instanţa de fond şi care a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului total al cheltuielilor în cauză, ceea ce face ca motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să fie incident în cauză.

Pentru considerentele arătate, constatând incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curtea, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare pe aspectul problemei legate de cheltuielile de judecată.

Cât priveşte critica potrivit căreia hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 451 alin. (2) şi cu încălcarea prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi examinată, deoarece vizează un aspect de netemeinicie, referitor la aprecierea instanţei de apel cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată. Urmează ca aceste aspecte să fie avute în vedere de instanţa de apel, în rejudecare.

Recurenta a invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu a respectat obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (4), (5) şi (6) din C. proc. civ., cu privire la principiul contradictorialităţii.

Se susţine că, potrivit acestor prevederi legale, instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor problema cheltuielilor de judecată şi aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că eventuala vătămare care s-a produs părţii prin nepunerea în discuţie a aplicării în cauză a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. a fost înlăturată prin posibilitatea pe care recurenta a avut-o de a-şi formula apărările în cadrul prezentului recurs. Hotărârea recurată urmează a fi casată pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., situaţie în care hotărârea atacată rămâne, parţial, fără efect, în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare Ia cheltuielile de judecată, fiind astfel înlăturată şi vătămarea produsă ca urmare a nerespectării principiului contradictorialităţii, astfel încât nu se mai impune o analiză distinctă a acestui motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 2157 din data de 5 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.