Decizia nr. 325/A/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra apelurilor penale de faţă.

Constată că, prin sentinţa penală nr. 82 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/45/2014 s-au dispus următoarele:

"1. Condamnă pe inculpatul A., cetăţean german, legitimat cu paşaport nr. x, emis de autorităţile germane la data de 29.01.2007, având calitatea, la data faptelor, de administrator la S.C. B. S.R.L., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului A. prin prezenta sentinţă, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul A. va executa pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul A. va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatului A., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. " c)"C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Topoloveni (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, acesta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Argeş, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2), C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului A. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatului A. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Constată că inculpatul A. a fost reţinut de la 25.09.2013, ora 02:05 la 26.09.2013, ora 02:05, arestat preventiv de la 04.10.2013 la 28.02.2014, şi arestat la domiciliu de la 28.02.2014 la 09.05.2014.

2. Condamnă pe inculpatul C., cetăţean român, administrator în fapt şi împuternicit al S.C. D. S.R.L., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului C., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului A., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului C. prin prezenta sentinţă, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul C. va executa pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul C. va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatului C., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpatul C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c)" C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Grajduri, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, acesta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului C. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatului C. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului C. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 242 alin. (1) C. proc. pen., revocă măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul C.

Constată că inculpatul C. a fost reţinut de la 24.09.2013, ora 11:25 la 25.09.2013, ora 11:25, arestat preventiv de la 04.10.2013 la 28.02.2014, şi arestat la domiciliu de la 28.02.2014 la 09.05.2014.

3. Condamnă pe inculpatul E., avocat suspendat în Baroul Argeş, împuternicit al administratorului S.C. B. S.R.L., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului E. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului E. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului E. prin prezenta sentinţă, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul E. va executa pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul E. va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatului E., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpatul E. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c)" C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul E. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Piteşti, jud. Argeş (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, acesta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Argeş, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2), C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului E. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatului E. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului E. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Constată că inculpatul E. a fost reţinut de la 25.09.2013, ora 01:50 la 26.09.2013, ora 01:50.

4. Condamnă pe inculpatul F., cetăţean român, administrator al S.C. G. S.R.L., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului F. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului F. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului F. prin prezenta sentinţă, aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul F. va executa pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul F. va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatului F., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpatul F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c)" C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul F. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Grajduri, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, acesta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului F. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatului F. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului F. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

5. Condamnă pe inculpata H., cetăţean român, administrator şi asociat al S.C. D. S.R.L., necunoscută cu antecedente penale, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatei H. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) C. pen. pe durata de 4 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatei H. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata H. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatei H. prin prezenta sentinţă, aplicându-i acesteia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care adaugă sporul de 4 (patru) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpata H. va executa pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. inculpata H. va executa pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatei H., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru aceasta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpata H. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c)" C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata H. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Grajduri, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, aceasta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatei H. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatei H. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatei H. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

6. Condamnă pe inculpatul I., cetăţean român, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani;

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. interzice inculpatului I. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului I., pe o durată de 3 (trei) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., obligă inculpatul I. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c)", "d)" şi "e)" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Piteşti, jud. Argeş (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, acesta nu va putea presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se va face de către Serviciul de Probaţiune Argeş, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. atenţionează Serviciul de Probaţiune cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. C. proc. pen., cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului I. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. executarea pedepsei complementare aplicată inculpatului I. se va face în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi va începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

7. Condamnă pe inculpata S.C. B. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Căteasca, com. Căteasca, jud. Argeş, cod unic de înregistrare 13519515, număr de ordine în Registrul Comerţului nr. J3/484/2000, reprezentată prin mandatar J., practician în insolvenţă în cadrul K. S.P.R.L. cu sediul în Craiova, jud. Dolj, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., raportat la art. 711 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata S.C. B. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Căteasca, com. Căteasca nr. x, jud. Argeş pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Copia prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, se comunică organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua măsurile necesare.

Constată că împotriva inculpatei S.C. B. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Căteasca, com. Căteasca, jud. Argeş, s-a dispus, la data de 22.05.2015, deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind desemnat administrator judiciar K. S.P.R.L. cu sediul în Craiova, jud. Dolj.

8. Condamnă pe inculpata S.C. D. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Grajduri, com. Grajduri, jud. Iaşi, cod unic de înregistrare nr. 23395562, număr de ordine în Registrul Comerţului nr. J22/661/2008, prin reprezentant L., lichidator judiciar provizoriu M. cu sediul în mun. Iaşi, jud. Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., raportat la art. 711 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 712 alin. (1) C. pen. din 1969, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 498 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata S.C. D. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Grajduri, com. Grajduri, jud. Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Copia prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, se comunică persoanei juridice, organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), care vor informa instanţa cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurii.

Constată că împotriva inculpatei S.C. D. S.R.L., cu sediul social declarat în sat Grajduri, com. Grajduri, jud. Iaşi, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu M.. cu sediul în mun. Iaşi, parter, jud. Iaşi.

9. Condamnă pe inculpata S.C. G. S.R.L., cu sediul social declarat în Grajduri, jud. Iaşi, cod unic de înregistrare nr. 27294510, număr de ordine în Registrul Comerţului nr. J22/1118/2010, prin reprezentant L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., raportat la art. 711 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 712 alin. (1) C. pen. din 1969, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 498 C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata S.C. G. S.R.L., cu sediul social declarat în Grajduri, jud. Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Copia prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, se comunică persoanei juridice, organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), care vor informa instanţa cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurii.

Potrivit disp. art. 712 alin. (3) C. pen. din 1969, copia prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, se comunică, de îndată, instanţei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381, art. 1382 C. civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, şi: obligă în solidar pe inculpaţii C., H. şi S.C. D. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 350.000 RON (impozit pe profit - 140.000 RON; T.V.A. - 210.000 RON), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală; obligă în solidar pe inculpaţii F. şi S.C. G. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 6.935,20 RON, impozit pe venit datorat, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. d), alin. (5) C. pen., dispune confiscarea de la inculpatul F. a sumei de 43.345 RON reprezentând bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunilor.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. art. 393 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 249 C. proc. pen., menţine măsurile asiguratorii instituite în cauză, în faza urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Ordonanţele procurorului din 10.10.2013 şi din 12.09.2014 şi, respectiv, prin Ordonanţa procurorului din 24.09.2013, de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. B. S.R.L., E., C., precum şi de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpaţii A., E., I., C., H., F., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi pentru repararea pagubei produse prin infracţiuni (respectiv: C., H. şi S.C. D. S.R.L., până la concurenţa sumei de 350.000 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, F. şi S.C. G. S.R.L. până la concurenţa sumei de 6.935,20 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală), a sumelor care servesc la garantarea executării pedepselor amenzii penale (respectiv S.C. B. S.R.L., până la concurenţa sumei de 30.000 RON, S.C. D. S.R.L. S.R.L, până la concurenţa sumei de 30.000 RON şi S.C. G. S.R.L. până la concurenţa sumei de 30.000 RON) şi a cheltuielilor judiciare la plata cărora inculpaţii vor fi obligaţi în paragraful următor.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă pe inculpaţi sa plătească statului, cheltuieli judiciare în cursul procesului penal, după cum urmează:

- inculpatul A. suma de 8.000 RON, E. suma de 8.000 RON, I. suma de 4.000 RON, C. suma de 8.000 RON, H. suma de 5.000 RON, F. suma de 8.000 RON, S.C. B. S.R.L. suma de 8.000 RON, S.C. D. S.R.L. suma de 8.000 RON şi S.C. G. S.R.L. suma de 8.000 RON.

În baza disp. art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea acţiunilor penale în ceea ce priveşte soluţiile de achitare pentru infracţiunea de spălare de bani imputată inculpaţilor, potrivit paragrafelor care preced, rămân în sarcina statului. "

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut în esenţă, ca stare de fapt, următoarele:

În perioada septembrie 2010 - martie 2011, inculpaţii A. administrator al S.C. B. S.R.L. jud. Argeş, E., împuternicit al administratorului la S.C. B. S.R.L. jud. Argeş, C., administrator în fapt al S.C. D. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi, H., administrator de drept al S.C. D. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi, F., administrator al S.C. G. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii grave de evaziune fiscală, pentru obţinerea de beneficii financiare.

În aceiaşi perioadă septembrie 2010 - martie 2011, inculpatul E., împuternicit bancar al S.C. B. S.R.L. jud. Argeş a aderat la grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii A., E., C., H. şi F., în scopul comiterii infracţiunii grave de evaziune fiscală, pentru obţinerea de beneficii financiare.

În perioada septembrie - decembrie 2010, inculpata H., administratorul în drept şi inculpatul C., administratorul în fapt, au evidenţiat în contabilitatea societăţii-acte contabile şi alte documente legale ale S.C. D. S.R.L., Grajduri, jud. Iaşi, cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale, precum şi operaţiuni comerciale fictive, prin întocmirea în fals de: facturi fictive de achiziţii lucrări de la S.C. O. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi ( adm. P.), societate "fantomă", în valoare totală de 1.084.999 RON, contracte/facturi fictive de livrări marfă către S.C. B. S.R.L. Argeş, în valoare de 926.280 RON, facturi fictive de servicii-executare lucrări fictive pentru,,beneficiarul "S.C. G. S.R.L., în valoare de 1.085.000 RON, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, diminuarea nelegală a impozitului pe profit şi deducerea ilegală de TVA.

În perioada septembrie 2010- martie 2011, inculpatul F., administrator al S.C. G. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi, a evidenţiat în actele contabile şi în documentele legale ale societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, reprezentând achiziţii de marfă de la S.C. D. S.R.L. în valoare de 1.085.000 RON şi operaţiuni fictive de executare lucrări de exploatare drum către beneficiarul S.C. B. S.R.L., în valoare de 1.091.132 RON, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, constând în diminuarea nelegală a impozitului pe profit şi deducerea ilegală de TVA.

În perioada septembrie 2010- martie 2011, inculpaţii A., administrator şi E., împuternicit al administratorului la S.C. B. S.R.L. Căteasca, jud. Argeş, au evidenţiat în contabilitatea societăţii, în actele contabile şi în alte documente legale ale societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, reprezentând achiziţii de marfă fictive, de la S.C. D. S.R.L., în valoare de 926.280 RON, stornate ulterior în mod fictiv, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, reprezentând achiziţii fictive de executare lucrări de la S.C. G. S.R.L., în valoare de 1.091.132 RON, stinse parţial în mod fictiv, prin încheierea unui proces-verbal de compensare pentru suma de 849.062,50 RON, semnat de C., A. şi F., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În perioada noiembrie 2010- martie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cadrul grupării infracţionale organizate, numiţii A. şi E., în calitate de administrator, respectiv împuternicit al administratorului la S.C. B. S.R.L. Căteasca, jud. Argeş şi E., împuternicit pe conturile bancare ale S.C. B. S.R.L., au transferat, în mai multe rânduri, din conturile societăţii în conturile bancare ale societăţilor S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. suma totală de 849.062,50 RON respectiv 43.500 RON, cu titlu de plăţi a facturilor fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive de marfă şi executări lucrări.

Sumele de bani astfel transferate, succesiv, au fost fie retrase în numerar, fie de la ghişeele băncilor, de către inculpaţii C. şi F. în baza unor borderouri de achiziţii sau cu justificarea nereală de restituire împrumut, fie în numerar de la A.T.M, prin folosirea unui card bancar. În final, sumele de bani, mai puţin "comisionul de 10-11% din sumele retrase" care revenea inculpaţilor C. şi F. erau redobândite de inculpaţii A., E. şi E.

Membrii grupării infracţionale, fără a desfăşura în fapt relaţii comerciale reale între aceste societăţi comerciale: S.C. O. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. (beneficiar final al operaţiunilor fictive de achiziţii marfă şi executări lucrări), au creat circuite financiar-contabile fictive, între aceste societăţi circulând doar facturi plăsmuite, dar şi importante sume de bani, transferate prin conturile societăţilor comerciale şi în final retrase, de către membrii grupării, în numerar, de la A.T.M.-uri sau de la ghişeele băncilor, în baza unor justificări nereale.

Activitatea infracţională de evaziune fiscală desfăşurată de către inculpaţi a fost realizată în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, înregistrărilor de cheltuieli fictive, aferente facturilor emise în fals ce atestă operaţiuni comerciale fictive/cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, prin diminuarea acestora şi în scopul încasării de la societatea beneficiară S.C. B. S.R.L., a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea mărfii înscrisă în aceste facturi fiscale.

În ceea ce priveşte datele referitoare la societăţile coordonate de inculpaţi s-au arătat următoarele:

Societatea S.C. B. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 09.11.2000, având ca asociaţi pe A. şi Q., administrator fiind A. Societatea are ca obiect principal de activitate Fabricarea betonului, iar printre activităţile secundare fiind şi - Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii, extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei si a ardeziei, Extracţia pietrişului si nisipului; extracţia argilei si caolinului, Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale, Lucrări de construcţii a drumurilor si autostrăzilor, Lucrări de construcţii a cailor ferate de suprafaţa si subterane, Construcţia de poduri si tuneluri, Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide, Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru electricitate si telecomunicaţii, Construcţii hidrotehnice, Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti N.C.A., Lucrări de demolare a construcţiilor, Activităţi de servicii anexe pentru extracţia mineralelor.

Societatea S.C. D. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 28.02.2008, având ca obiect principal de activitate Comerţ cu amănuntul al altor bunuri noi, in magazine specializate. Societatea nu are ca obiect principal de activitate şi nici ca activităţile secundare fiind şi - Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale, Lucrări de construcţii a drumurilor si autostrăzilor.

Societatea S.C. G. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 19.08.2010, având ca obiect principal de activitate Comerţ cu ridicata al materialului lemnos si al materialelor de construcţii si echipamentelor sanitare, iar printre activităţile secundare fiind şi - Construcţii hidrotehnice, Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti N.C.A., Lucrări de demolare a construcţiilor, Lucrări de pregătire a terenului, Lucrări de foraj si sondaj pentru construcţii.

Societatea S.C. O. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 31.07.2008, având ca obiect principal de activitate şi - Lucrări de construcţii a drumurilor si autostrăzilor, Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale, Lucrări de construcţii a cailor ferate de suprafaţa si subterane, Construcţia de poduri si tuneluri, Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti N.C.A., Lucrări de demolare a construcţiilor, Lucrări de pregătire a terenului.

Detaliat, situaţia operaţiunile realizate de inculpaţi prin intermediul societăţilor comerciale amintite a fost următoarea:

I. Relaţia comercială fictivă între S.C. D. S.R.L. (C. şi H.) şi S.C. B. S.R.L. (A., E. şi E.).

Între S.C. D. S.R.L. (vânzător), reprezentată de inculpata H., administrator şi S.C. B. S.R.L. (cumpărător), reprezentată de inculpatul A. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 06.09.2010, având ca obiect livrarea de către prima societate a "produselor descrise în anexa 1", fără a exista în fapt această anexă la contract, pentru a putea fi identificate mărfurile.

Acest contract a fost semnat de inculpatul E., deşi la rubrica reprezentantul societăţii era înscris numele A.

Urmare a încheierii acestui contract, în cursul lunii octombrie 2010, S.C. D. S.R.L. reprezentată de inculpatul C. a emis către S.C. B. S.R.L. Căteasca, jud. Argeş, patru facturi fiscale în valoare totală de 926.280 RON, din care TVA 179.280 RON, reprezentând,, marfa conform anexei", astfel:

- factura nr. x din 04.10.2010 valoare totala de 310.000 RON, din care TVA 60.000 RON, reprezentând "marfă conform anexei" - 1 bucată, delegat C., factură semnată de primire de inculpatul A.;

- factura nr. x din 07.10.2010 valoare totala de 331.080 RON din care TVA 64.080 RON, reprezentând "marfa conform anexei" - 1 bucată, delegat C., MX nr. x, auto x (autovehicul ce nu apare în evidenţa aut), factură semnată de primire de inculpatul A.;

- factura nr. x din 11.10.2010 valoare totala de 148.800 RON din care TVA 28.800 RON, reprezentând "marfă conform anexei" - 1 bucată, delegat C., MX nr. x, auto x (nr. de înmatriculare atribuit ulterior în luna decembrie 2010, pentru x/la momentul emiterii facturii nu exista acest număr de înmatriculare), factură semnată de primire de inculpatul A.;

- factura nr. x din 15.10.2010 valoare totala de 136.400 RON din care TVA 26.400 RON, reprezentând "marfă conform anexei" - 1 bucată, delegat C., MX nr. x, auto x, factură semnată de primire de inculpatul A.

Ulterior, în perioada 04.10-15.10.2010 S.C. B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă cele patru facturi fiscale, pentru valoarea de 747.000 RON.

Contractul nr. x/06.09.2010 s-a reţinu ca fiind fictiv întrucât Anexa nr. 1 care trebuia să conţină descrierea produselor ce fac obiectul contractului (prevedere stipulata in cuprinsul art. 1.1.) si preturile de contract aferente mărfurilor contractate (prevedere stipulata in cuprinsul Art. 3.1.) lipsea iar facturile fiscale nr. x din 04.10.2010, nr. x din 07.10.2010, nr. x din 11.10.2010, nr. x din 15.10.2010, în afara faptului că s-au întocmit în fals în ceea ce priveşte facturarea ca atare cu explicaţia "marfa conform anexei", s-au completat tot cu date false şi la rubrica facturii privind mijlocul de transport cu care s-a realizat expediţia.

În perioada 24.11.2010 - 15.12.2010, în baza celor patru facturi fictive de achiziţii marfă, S.C. B. S.R.L. a achitat, prin plăţi succesive, în contul bancar al S.C. D. S.R.L., deschis la R., prin instrumente de plata bancare, suma de 849.062.50 RON (sumele ce proveneau din creditări făcute către societate de inculpaţii A., I. şi E., sumele variind între 27.000-32.900 RON), depunerile fiind detaliate în rechizitoriu.

Astfel, inculpaţii A., E. şi E. au efectuat depuneri zilnice în contul societăţii, în mod succesiv, cu titlu de creditare societate, în cuantum total de 849.790 RON la diferite agenţii bancare ale R. de pe raza localităţilor, Piteşti, Topoloveni, Căteasca şi Bucureşti, după care au transferat succesiv, toate sumele de bani, în cuantum total de 849.062.50 RON în contul bancar al S.C. D. S.R.L.. Ulterior depunerilor, banii erau transferaţi apoi, din contul ultimei societăţi, imediat, în contul personal al inculpatului C., de unde banii au fost ridicaţi, în cea mai mare parte, în sumă totală de 717.000 RON (mai puţin comisioanele bancare), în numerar, prin 2 modalităţi, respectiv de la ghişeul băncilor, cu identificarea delegatului C. (sumă de 15.900 RON), sumă ce reprezintă în fapt " comisionul " de 11-12% din sumele acceptate şi transferate şi de la bancomat ATM (686.100 RON), prin folosirea unui card bancar emis pe numele lui C., de către inculpaţii E. şi I., deci de alte persoane decât titularul cardului, inculpatul C.

Date fiind sumele mari de bani transferate, succesiunea imediată, transfer bancar din cont B.- D.-C., urmată imediat de retragerea în numerar a acestor sume de bani, s-a concluzionat că, indubitabil, beneficiarul acestor sume de bani este cel care a iniţiat transferurile bancare, respectiv reprezentanţii S.C. B. S.R.L., A., E., I.

Din analiza retragerilor efectuate în datele de 03.12.2010, 06.12.2010, 15.12.2010 şi 17.12.2010, date ulterioare acestor relaţii comerciale, s-a reţinut că inculpatul C. a efectuat retrageri în numerar de la ghişeu din Iaşi şi Câmpulung Muscel şi în acelaşi timp erau efectuate de la bancomat retrageri în numerar în Piteşti la agenţii diferite, ceea ce indică faptul că o altă persoană utiliza cardul bancar aferent contului personal al lui C., persoane care dispuneau aceste transferuri succesive fiind E. şi I.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor E. şi I., cardul bancar personal al lui C., s-a aflat în posesia acestora, efectuând retrageri în numerar de la bancomatele R.. Sumele astfel obţinute erau apoi reintroduse în circuitul financiar al societăţii S.C. B. S.R.L. Pentru acest serviciu, inculpatul C. primea un comision de 5-10 % din valoarea sumelor transferate prin conturile S.C. D. S.R.L. şi contul său personal, bani pe care şi-i însuşea C., în interes personal.

S-a precizat că reprezentanţii S.C. B. S.R.L. (inculpaţii A., E. şi I.) s-au aflat în posesia tuturor mijloacelor necesare (ordine de plată, ştampile, card bancar) pentru a depune în contul S.C. B. S.R.L., a transfera în conturile S.C. D. S.R.L. şi apoi în contul bancar personal al inculpatului C., şi a retrage, de la bancomat, prin utilizarea cardului bancar, din contul lui C., în aceeaşi zi, uneori de două ori pe zi, o sumă medie de 29.000 RON.

În această situaţie s-a concluzionat că retragerile de numerar de la ghişeu, în sumă de 15.900 RON, efectuate de inculpatul C. personal, reprezintă comisionul pentru serviciul său.

Aşadar, pe baza aceleiaşi metode, într-un interval de 23 de zile, folosind o sumă medie de 29.000 RON reprezentanţii S.C. B. S.R.L. au creat aparenţa achitării sumei de 849.062 RON către S.C. D. S.R.L.

În privinţa destinaţiei sumelor încasate de S.C. D. S.R.L. de la S.C. B. S.R.L., s-a arătat că toate sumele încasate de S.C. D. S.R.L. au fost ridicate în numerar de către inculpatul C. sau au fost achitate cu instrumente de plata bancare în contul lui C.. Pe de altă parte, atât operaţiunile de ridicare in numerar, dar şi plăţile realizate cu instrumente de plată bancare au avut loc de regula în aceeaşi zi în care a fost operată încasarea sumei achitată de S.C. B. S.R.L.

S-a stabilit de asemenea că specificaţiile făcute în extrasele bancare de cont - contravaloare marfa, restituire împrumut firma conform contractului nr. x din 05.10.2010 - nu au susţinere în documente legale în evidenţa S.C. D. S.R.L. deoarece nu există nota de intrare-recepţie pentru marfa primită în gestiune, nu există factura furnizorului, iar în privinţa contractului împrumut firmă, s-a stabilit prin expertiza contabilă judiciară, faptul că în evidenţa contabilă a societăţii nu există nici o înregistrare de împrumut acordat ca să se poată pune în discuţie rambursarea acestuia.

Faţă de valoarea şi frecventa depunerilor în numerar efectuate de S.C. B. S.R.L. şi retragerile de numerar efectuate din contul personal al lui C., retrageri din ATM prin utilizarea unui card bancar emis pe numele C., rezultă că reprezentanţii S.C. B. S.R.L. au avut la dispoziţie, scriptic, suma de 716.000 RON pe care au utilizat-o eşalonat, în transe de 27.000-30.000 RON de două ori pe zi din conturile bancare pe circuitul S.C. B. S.R.L. - S.C. D. S.R.L. - C.

Provenienţa sumei scriptice de 716.000 RON se datorează unei practici tip suveică, ceea ce a permis personalului S.C. B. S.R.L. să ruleze permanent mari valori, deşi, în realitate, societatea nu a avut disponibilităţile băneşti în conturile bancare şi nici în casieria societăţii la nivelul perioadei noiembrie - decembrie 2010.

Această practică tip suveică a fost de natură a crea o aparenţă de legalitate şi realitate a decontării facturilor emise de S.C. D. S.R.L. (nr. x din 2010).

În evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L., aceste viramente care nu aveau la bază operaţiuni de creditare reale au fost înregistrate în fals ca încasări în registrul de casă provenind din ridicări în numerar de la bancă şi ulterior ca avansuri de trezorerie pentru plăţi furnizori, astfel că la data de 31.12.2010 sumele figurează ca avansuri de trezorerie necheltuite, sume pe care inculpatul C. nu le deţine, aspect confirmat în faţa organelor de control ale Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Iaşi, deşi în fapt s-a ocupat de aceste tranzacţii.

În luna decembrie 2010, după încasarea acestor plăţi administratorul S.C. D. S.R.L., inculpatul C. a stornat către S.C. B. S.R.L., scriptic, valoarea totală a celor 4 facturi, în sumă de 926.280 RON, prin factura nr. x din 06.12.2010, datată în fals 06.12.2010.

Astfel, S.C. D. S.R.L., reprezentată de delegat C. a emis factura nr. x din 06.12.2010 către S.C. B. S.R.L., reprezentând "Storno facturi nr. x din 04.10.2010, nr. x din 07.10.2010, nr. x din 11.10.2010, nr. x din 15.10.2010" cu o valoare totala de - 926.280 RON din care TVA în suma de - 179.280 RON, deşi se făcuse plata bancară a acestora, în perioada 06.12.2010-15.12.2010, de S.C. B. S.R.L. în valoare de 849.062.50 RON.

Emiterea acestei facturi false de stomo s-a realizat ca urmare a Deciziei de impunere din 17.12.2010 emisa de D.G.F.P.J. Argeş prin care s-a respins solicitarea de rambursare a TVA-ului conform solicitării S.C. B. S.R.L., însă s-a urmărit disimularea adevăratului motiv. Or, plăţile au fost efectuate în perioada anterioară acestei decizii, 06.12.2010-15.12.2010, întocmirea facturii storno fiind aşadar ulterioară acestui moment şi fiind menţionată o dată falsă (06.12.2010).

În legătură cu acest aspect, susţinerile inculpaţilor E. şi I., potrivit cărora plăţile au fost efectuate şi după data de stornare înscrisă pe factură întrucât au luat cunoştinţă de ea ulterior, fiindu-le trimisă prin fax, nu au fost reţinute de prima instanţă întrucât nu sunt confirmate şi nu au un corespondent raţional logic, raţiunea pentru care a fost întocmită această factură storno fiind respingerea de către Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a cererii de rambursare TVA solicitată.

În plus, s-a arătat că declaraţiile inculpatului C. infirmă susţinerile inculpatului E. cum că această factură storno ar fi fost expediată prin fax către S.C. B. S.R.L. ulterior datei înscrise pe factură, iar menţiunea înscrisă pe factură este "expediată prin poştă".

S-a reţinut că, în realitate, inculpatul C. a întocmit în fals factura storno, la solicitarea inculpaţilor E. şi I., ca urmare a respingerii de către Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a solicitării de rambursare TVA, iniţiativa stornării nefiind una voluntară, ci determinată de faptul că Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a respins solicitarea de rambursare TVA.

De fapt, S.C. B. S.R.L., neavând cunoştinţă că D.G.F.P.J. Argeş nu va accepta rambursarea de TVA solicitată, a continuat să facă plăţi către S.C. D. S.R.L., astfel că în perioada cuprinsa între 06.12.2010-15.12.2010 S.C. B. S.R.L. prin personalul său a făcut în continuare plăti în contul celor patru facturi care ulterior au fost stornate, prin 15 ordine de plată, în sumă totală de 427.710 RON.

Prin emiterea celor patru facturi fiscale, inculpaţii A., E. şi I. au urmărit producerea de consecinţe fiscale, obţinerea rambursării de TVA, negativ, dar aceasta nu s-au realizat ca urmare a respingerii cererii de către Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală.

Ca atare, instanţa de fond a arătat că, pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c). din Legea nr. 251/2005, este suficientă înregistrarea în evidenţa contabilă sau în alte documente legale, de operaţiuni comerciale fictive sau de cheltuieli nereale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Pentru existenţa infracţiunii în formă continuată, nu este necesar ca scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale să fie realizat, fiind suficient ca acesta să existe, să fie urmărit la momentul înregistrării operaţiunilor comerciale fictive sau cheltuielilor nereale.

Scopul infracţional a eşuat nu ca urmare a voinţei inculpaţilor, ci întrucât organele de control fiscale au refuzat să dea consecinţe fiscale unor operaţiuni nereale sau cheltuieli nereale înregistrate în contabilitatea societăţii. Mai mult, întrucât scopul nu a fost atins, organele de control fiscale efectuând controale încrucişate şi la S.C. D. S.R.L., ca urmare a suspiciunilor de evaziune fiscală, inculpaţii au continuat activitatea infracţională, încercând introducerea în circuitul evazionist a unei noi firme - S.C. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul F.

Scopul creării acestui circuit fictiv de documente financiar-contabile între S.C. D. S.R.L. SRL- S.C. B. S.R.L., prin emiterea şi înregistrarea de facturi fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive, era cel al deducerii nelegale de TVA şi al diminuării impozitului pe profit ce urma a fi calculat la sfârşitul anului fiscal.

II. Ca urmare şi a respingerii de către Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a solicitării de rambursare a TVA-ului, pentru S.C. B. S.R.L., în încercarea de a se crea o forma de legalitate şi a acoperi valorile încasate de S.C. D. S.R.L. de la S.C. B. S.R.L. în perioada 24.11.2010-15.12.2010, cu o valoare totala încasată de 849.062,50 RON, inculpaţii au creat un alt sistem evazionist tip "suveică" între S.C. O. S.R.L. (societate "fantomă", administrator P.) - SC D. S.R.L. (administrator de fapt C. şi administrator de drept H.) - SC G. S.R.L. (administrator F.) - S.C. B. S.R.L. (beneficiar final - A., E. şi I.).

Astfel, între S.C. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul F.- administrator-SC B. S.R.L., reprezentat de inculpatul A., administrator a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 06.09.2010, pentru amenajare drum exploatare în comuna Leordeni-zona balastieră locală, conform situaţiei de lucrări şi documentaţiei tehnice ataşate, ce aparţine societăţii S.C. B. S.R.L. Conform contractului, prestatorul se obliga să execute prestaţiile la timp şi conform documentaţiei puse la dispoziţie de beneficiar şi să întocmească fişa de activitate zilnică pentru fiecare zi de lucru.

In acest contract, la pct. II, III şi IV se menţiona următoarele:

II. Obiectul Contractului;

Art. 1. Obiectul contractului îl constituie amenajare drum exploatare conform situaţiei de lucrări si documentaţiei tehnice ataşate. Durata contractului Art. 2. Prezentul contract se încheie pentru o perioada de 3 (trei) luni cu începere din data de 01.10.2010 cu posibilitate de prelungire printr-un act adiţional cu acordul părţilor. IV. Preţul Prestaţiei. Art. 3. Beneficiarul se obliga sa plătească prestatorului preţul specificat în situaţia de lucrări şi documentaţia tehnica anexate prezentului contract.

În realitate, şi contractul de prestări servicii nr. 32 din 23.09.2010 încheiat între S.C. B. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. G. S.R.L., în calitate de executant/prestator este un contract fictiv, întrucât nu are număr de înregistrare la S.C. B. S.R.L., fiind întocmit ulterior momentului menţionat în conţinutul său (antedatat).

Mai mult, contractul nu are ataşat un deviz estimativ al lucrării ce face obiectul acestuia respectiv, "amenajare drum exploatare" însoţit de o antemăsurătoare şi de un proces-verbal de acceptare a valorii devizului.

În scopul disimulării adevăratei naturi a contractului, dar şi pentru a avea un suport la contractul de prestări servicii nr. x din 23.09.2010, S.C. G. S.R.L. a încheiat la data de 25.09.2010 "contractul de închiriere" nr. x, astfel, S.C. D. S.R.L. Iaşi, în calitate de locator şi S.C. G. S.R.L. Iaşi, în calitate de chiriaş.

În conformitate cu clauzele înscrise în "contractul de închiriere" la punctele II, III si IV, obiectul contractului, art. 1, locatorul asigura chiriaşului folosinţa utilajelor excavator cu cupă inversă cu capacitate de 1,6 mc, autobasculantă de 16 tone, buldozer cu lama S1500, compact cu cilindru compresor-compactor de 12 tone, automacara AM5.

Potrivit art. 5, locatorul preda chiriaşului bunul închiriat la data de 25.09.2010. predarea-primirea bunului închiriat se va consemna în procesul-verbal de predare-primire care va fi încheiat de părţile contractante la data predării.

În conformitate cu art. 6, locatorul preda chiriaşului bunul închiriat in stare de folosinţa având caracteristicile prevăzute in Anexa nr. 1 la contract.

Preţul închirierii, respectiv chiria este de 300.000 (trei sute de mii RON); chiriaşul va plăti chiria începând cu data de 25.09.2010, lunar, cel mal târziu pana in ultima zi a lunii pentru care se face plata, prin ordin de plata prin conturile: contul locatorului numărul x deschis la R., contul chiriaşului numărul x deschis la R.

Potrivit art. 13, în cazul în are chiriaşul nu plăteşte la termenul scadent, va suporta penalităţi de întârziere de pe zi, calculate la suma datorata.

În privinţa duratei contractului de închiriere, art. 14 prevede că prezentul contract de închiriere se încheie pentru o perioada de 3 (trei) luni cu începere din data de 25.09.2010 pana la data de 25.12.2010.

Şi acest contract a fost întocmit în mod fictiv, întrucât S.C. D. S.R.L. Iaşi ca urmare a analizei balanţei de verificări întocmită la nivelul anului 2010 nu prezintă înregistrări contabile în conturile de mijloace fixe, S.C. D. S.R.L. Iaşi nu prezintă încasări ale chiriei în perioada 25.09.2010-25.12.2010 pentru valoarea chiriei conform cu prevederile contractului de închiriere nr. x din 25.09.2010, nu au fost emise facturi în evidenţa S.C. G. S.R.L. Iaşi nu sunt înregistrate obligaţii de plata a chiriei datorate.

Lucrările ce urmau să fie "executate", se refereau la amenajarea drumului de exploatare în com. Leordeni, jud. Argeş, zona balastieră locală şi constau în săpături cu excavatoare cu descărcare în mijloc auto, transport pământ cu autobasculante la 2 km distanţă, compactare terasament cu cilindru compresor-compactor aşternerea produselor de balastieră, transport produse balastieră, montarea tuburilor pentru podeţe cu ajutorul unor macarale. Valoarea materialelor utilizate este de 456.000 RON, manopera lucrărilor de 27.237 RON, utilaje de construcţie 248.822 RON, valoarea transportului auto 21.340 RON.

Or, toate aceste mijloace fixe şi materiale de amenajare drum exploatare precum şi lucrătorii salariaţi pentru executarea acestor lucrări nu puteau fi asigurate de S.C. G. S.R.L., care nu avea suportul logistic material şi uman pentru executarea lucrărilor neavând angajaţi, această societate fiind doar executantul fictiv al lucrărilor, înregistrate în contabilitate de S.C. B. S.R.L.

În fapt, lucrările au fost executate de S.C. B. S.R.L. cu mijloacele materiale şi umane proprii, şi nu de S.C. G. S.R.L. Grajduri, jud. Iaşi, aspect recunoscut de inculpaţii A. şi E.

Ulterior încheierii acestui contract de executare lucrări între S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., au fost emise în fals şi facturi fiscale de executare a aceleiaşi lucrări, pe circuitul invers S.C. B. S.R.L. SRL-SC G. SRL- S.C. D. S.R.L. SRL- S.C. O. S.R.L. Aceleaşi lucrări au fost facturate fictiv între societăţile S.C. G. S.R.L. SRL- S.C. D. S.R.L. SRL- S.C. O. S.R.L.

Şi acest din urmă circuit creat este unul fictiv, între societăţile comerciale, unul documentar, în fapt circulând doar facturi fiscale ce atestă operaţiuni fictive de executări lucrări, adică fără prestarea efectivă a acestora, scopul emiterii şi înregistrării în contabilitate a acestor operaţiuni fictive, fiind înregistrarea de cheltuieli fictive efectuate de S.C. B. S.R.L., deducerea nelegală de TVA.

Astfel au fost emise pe acest circuit trei facturi fiscale:

- la data de 09.12.2010 este emisă factura nr. x din 09.12.2010 de S.C. O. S.R.L., reprezentată de P., către S.C. D. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., reprezentând "contravaloare amenajări drum exploatare cf. sit. de lucr. anexate" cu valoarea fără TVA de 874.999 RON, TVA de 209.999,76 RON şi valoarea totală de 1.084.998,76 RON.

Între S.C. D. S.R.L. si S.C. O. S.R.L. s-a încheiat contractul de prestări servicii/2010, contract neavând număr de înregistrare şi nici data la care a fost încheiat.

Între S.C. O. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. nu au existat decontări pentru plata serviciilor, întrucât operaţiunile atestate prin facturi fiscale au fost fictive, nefiind efectiv prestate serviciile consemnate, S.C. O. S.R.L., fiind o societate tip "fantomă", care nu funcţionează la sediul declarat, fiind declarată inactivă.

În ceea ce priveşte legalitatea şi realitatea acestui contract de prestări servicii/2010, şi acest contract este un contract fictiv întrucât societăţile S.C. D. S.R.L. Grajduri, S.C. O. S.R.L. Grajduri, S.C. G. S.R.L. Grajduri nu figurează în baza de date a ITM, societăţile susmenţionate nu au transmise date în aplicaţia electronica reprezentând registrul general de evidenţă a salariaţilor transmis de angajatori in temeiul H.G. nr. 161/2006, nici in aplicaţia electronică reprezentând registrul general de evidenta a salariaţilor, gestionat conform H.G. nr. 500/2011. Mai mult, în evidenta D.G.F.P.J. Iaşi S.C. O. S.R.L. este catalogată drept societate " fantomă".

La data de 10.12.2010 a fost emisă factura nr. x din 10.12.2010 de către S.C. D. S.R.L., delegat C., către S.C. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., facturând aceleaşi servicii de executare lucrări, reprezentând "Contravaloare amenajări drum exploatare conform situaţiei de lucrări anexate "cu valoarea fără TVA de 875.000 RON, TVA de 210.000 RON şi valoarea totala de 1.085.000 RON, cu un adaos de doar 1 leu, factură semnată la rubrica" semnătura şi ştampila furnizor ului ", fără semnătură de primire.

De asemenea, la data de 20.12.2010 a fost emisă factura nr. x din 20.12.2010 de către S.C. G. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. către S.C. B. S.R.L., reprezentând "Contravaloare amenajări drum exploatare conform situaţiei de lucrări anexate " cu valoarea fără TVA de 879.945 RON, TVA de 211.187 RON si valoarea totala de 1.091.132 RON, cu un adaos comercial de 4.945 RON. Beneficiarul amenajării conform facturii era S.C. B. S.R.L., această factură fiind şi înregistrată în contabilitatea acesteia.

Factura nr. x din 20.12.2010 emisă de către S.C. G. S.R.L., către S.C. B. S.R.L., reprezentând "Contravaloare amenajări drum exploatare conform situaţiei de lucrări anexate" este întocmită şi emisă imediat după respingerea de către Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a solicitării anterioare de rambursare TVA formulată de S.C. B. S.R.L., potrivit Deciziei de impunere nr. F-AG442 din 17.12.2010 emisă de D.G.F.P.J. Argeş.

Totodată s-a reţinut că, în încercarea de a regla situaţia creată prin facturarea realizată de S.C. D. S.R.L. cu emiterea facturilor fiscale nr. x din 04.10.2010, nr. x din 07.10.2010, nr. x din 11.10.2010, nr. x din 15.10.2010, cumulat, acestea având o valoare totala de 926.280 RON, a plăţilor cu instrumente bancare de plata efectuate de S.C. B. S.R.L. în contul bancar deschis la R. al S.C. D. S.R.L. în suma totala de 849.062,50 RON, precum şi debitele generate de contractul de prestări servicii nr. x din 23.09.2010 încheiat de S.C. B. S.R.L. în calitate de beneficiar şi S.C. G. S.R.L. în calitate de executant/prestator, împreună cu factura fiscala nr. x din 20.12.2010, având o valoare totală de 1.091.132 RON, s-a iniţiat întocmirea unui ordin de compensare.

Iniţiatorul ordinului de compensare a fost S.C. B. S.R.L., iar participanţii sunt reprezentanţii S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.

Astfel la data de 31.12.2010 între S.C. B. S.R.L., reprezentată de numitul A., S.C. D. S.R.L., reprezentată de C. şi S.C. G. S.R.L., reprezentată de F. a fost întocmit în fals procesul-verbal de compensare pentru suma de 849.062,50 RON (reprezentând suma achitată, în perioada 24 noiembrie-15 decembrie 2010, pentru cele patru facturi stornate de S.C. B. S.R.L. către S.C. D. S.R.L., menţionate în primul circuit, restul rămas neachitat din preţul total al facturii de 1.091.132 RON, fiind de 242.069,5 RON.

Deşi pe procesul-verbal de compensare apar numele inculpaţilor A., C. şi F., acesta a fost semnat doar de inculpaţii C. şi F., aspect confirmat de declaraţiile acestora şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17.12.2013. În dreptul numelui A., apare semnătura inculpatului E., dovadă că acesta a semnat acest proces-verbal de compensare şi nu A., aspect confirmat de declaraţiile acestora şi de concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17.12.2013.

În ceea ce priveşte legalitatea acestui proces-verbal de compensare încheiat între cele 3 societăţi comerciale, expertul contabil a concluzionat că este întocmit în fals fiind fictiv şi încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale - Hotărâre nr. 685 din 23 august 1999 (actualizata).

Astfel, din analiza înscrisului intitulat "proces-verbal de compensare", având în vedere şi concluziile expertizei cu privire la acest aspect, rezultă că procesul-verbal de compensare încheiat între şi semnat de reprezentanţii celor trei societăţi comerciale-C., F. şi reprezentantul S.C. B. S.R.L. SRL- E., este un simplu înscris sub semnătură privată, tehnoredactat, semnat şi ştampilat de părţi, neînregistrat, valoarea compensată fiind de 849.062,50 RON, înscris care nu respectă condiţia de formă cerută de Hotărârea nr. 685/1999 actualizată, nefiind formularul standardizat-tipizat, impus de lege în materia compensării - ordin de compensare cu regim special.

S-a subliniat faptul că numai un ordin de compensare valabil întocmit potrivit dispoziţiilor legale putea reprezenta un document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanţelor şi a datoriilor care au făcut obiectul compensării. în consecinţă procesul-verbal întocmit de inculpaţi este unul fictiv, nu poate avea efectul legal al unui document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanţelor şi a datoriilor.

În continuare, în perioada 02.02.2011-11.03.2011, S.C. B. S.R.L. a achitat către S.C. G. S.R.L., prin instrumente de plată bancare, în contul bancar de la R., o parte din preţul înscris pe factură rămas neachitat, respectiv suma de 43.500 RON: 02.02.2011- suma de 19.900 RON - ordin de plată - retrasă în numerar din ag. Braşov - achiziţii fier - inculpatul F.- 19.850 RON (din suma de 19.000 RON ce provine din încasările S.C. B. S.R.L. SRL); 28.02.2011- suma de 19.500 RON- ordin de plată - retrasă în numerar suma de 19.400 RON la Agenţia din laşi, de inculpatul F. - ghişeu (din suma de 19.700 depusa cash Topoloveni de inculpatul E.); 11.03.2011- suma de 4.100 RON- ordin de plată - retrasă în numerar cash de inculpatul F. ( din suma de 4.000 depusa cash Topoloveni, de inculpatul E. şi din suma de 100 de RON din soldul curent al S.C. B. S.R.L. SRL).

Astfel cum rezultă şi din raportul de expertiză contabilă judiciară, pentru plata acestei facturi, S.C. B. S.R.L. a efectuat plăţi în contul S.C. G. S.R.L., prin ordine de plată, astfel: 19.900 RON, sumă achitată cu ordin de plată interbancar (fără număr) în data de 02.02.2011 către S.C. G. S.R.L. având explicaţia contravaloare factura nr. x din 20.12.2010 (soldul bancar al contului x era la începutul zilei de 02.02.2011 în suma de 19.932,76 RON, deci plata s-a realizat din sumele aparţinând S.C. B. S.R.L. SRL); 19.500 RON, sumă achitată cu ordin de plată interbancar (fără număr) în data de 28.02.2011către S.C. G. S.R.L. având explicaţia contravaloare factura nr. x din 20.12.2010, suma care provine ca urmare a depunerii 19.700 RON cash la Agenţia bancară Topoloveni de către E. în data de 28.02.2011; 4.100 RON, suma achitată cu ordin de plata interbancar (fără număr) în data de 11.03.2011către S.C. G. S.R.L. având explicaţia contravaloare factura nr. x din 20.12.2010, sumă care provine din depunerea cash la Agenţia bancară Topoloveni a sumei de 4.000 RON, depunere făcută de către E. şi 100 RON din soldul contului curent al S.C. B. S.R.L., x care înregistra la începutul zilei de 11.03.2011 suma de 182.17 RON, rezultând un total de 43.500 RON, cu titlu de plăţi către S.C. G. S.R.L.

Cu privire la înregistrarea acestor plăţi în evidenţa contabilă a S.C. B. S.R.L., ele au fost înregistrate în luna februarie şi luna martie 2011 prin următoarele articole contabile: luna februarie 2011-depunere/încasare S.C. B. S.R.L., 01.07-455.01=19.700 RON; plata către S.C. G. S.R.L. 404-512.01.07=39.400 RON; luna martie 2011-depunere/încasare S.C. B. S.R.L., 01.07-455.01=4.000 RON; plata către S.C. G. S.R.L. 404-512.01.07=4.100 RON. Ca urmare acestor înregistrări rezultă că inculpatul E. a "împrumutat" societatea cu 23.700 RON (19.700+4.000 RON).

Potrivit fişei contului 401, la momentul controlului de către Garda Financiară, secţia Argeş la 24.05.2012 realizat după 1 an şi 2 luni, S.C. B. S.R.L. Cătească datora către S.C. G. S.R.L. Grajduri suma de 198.565,50 RON.

În urma unei inspecţii fiscale efectuate de Activitatea de inspecţie fiscala din cadrul D.G.F.P.J. Argeş, în cursul anului 2011, nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în suma de 211.187 RON, aferentă ultimei facturii nr. x din 20.12.2010 emisă de S.C. G. S.R.L. către S.C. B. S.R.L.

În consecinţă, la data de 30.12.2011, S.C. B. S.R.L. a operat în evidenţa contabilă nota contabilă nr. x din 30.12.2011. Amenajarea înscrisă în factura nr. x din 20.12.2010 a fost înregistrată în evidenţa contabilă a beneficiarului S.C. B. S.R.L. în contul 211.01, neavând implicaţii fiscale asupra impozitului pe profit, potrivit organelor fiscale de control din Argeş, dar fiind înregistrată ca o cheltuială care se amortizează în următorii ani.

Potrivit aceleiaşi inspecţii, la S.C. B. S.R.L. a fost constatată nelegalitatea şi/sau nerealitatea operaţiunilor consemnate în factura nr. x din 20.12.2010 emisă de S.C. G. S.R.L., care provine în fapt, pe lanţul de comercializare, de la S.C. O. S.R.L. În consecinţă, organele de inspecţie fiscala nu au acordat drept de deducere pentru TVA, măsură acceptată de reprezentanţii S.C. B. S.R.L., prin operarea în evidenţa contabilă a notei contabile nr. x din 30.12.2011, la un an de la data facturării.

Caracterul fictiv al circuitului financiar/contabil între S.C. O. SRL-SC D. SRL- S.C. G. S.R.L. SRL - S.C. B. S.R.L. constatat de organele fiscale de control Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală - D.G.F.P. Iaşi-raportul de inspecţie fiscală din 20.06.2013 s-a arătat că ar fi fost recunoscut de inculpaţii A. şi E.

Factura şi contractul de prestări servicii având ca furnizor S.C. O. S.R.L. şi beneficiar S.C. D. S.R.L. au fost în fapt întocmite ulterior si au fost antedatate cu scopul de a crea un lanţ de facturare fictiv care să asigure deducerea ilegala a TVA înscrisă în factura nr. x din 09.12.2010. în suma de 209.999,76 RON.

Suma de 1.084.998,76 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 09.12.2010 nu a fost achitată către S.C. S. S.R.L., deşi S.C. D. S.R.L., scriptic, a încasat de la S.C. B. S.R.L. suma de 849.062.50 RON. Aceasta sumă a fost plătită anterior in perioada 24 noiembrie - 15 decembrie 2010, inculpatului C. (soţ al administratoarei/asociatei H.), fie prin virament bancar în contul având nr. x, sau a fost ridicată în numerar de acesta de la ghişeu cu titlu de restituire creditare în baza unui contract de creditare care nu există, nefiind prezentat nici cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară; mai mult în evidenţa contabilă a societăţii S.C. D. S.R.L. nu au fost identificate creditări efectuate de asociaţi sau alte persoane, ci dimpotrivă, au fost retrase sume de bani fără justificare, în valoare totală de 3.164.290 RON (suma soldurilor iniţiale ale conturilor x "Debitori diverşi" şi x "Avansuri de trezorerie" la data de 01.01.2011, conform balanţei de verificare).

Facturile emise de S.C. O. S.R.L. către S.C. D. S.R.L. şi de S.C. D. S.R.L. către S.C. G. S.R.L., nu sunt justificate prin situaţii de lucrări, rapoarte de lucru sau alte documente conform prevederilor art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu normele de aplicare prevăzute la pct. 48 din H.G. nr. 44/2003. Cu toate acestea, S.C. B. S.R.L. deţine o situaţie de lucrări pe care este înscris ca executant S.C. G. S.R.L., societate care de fapt nu a făcut decât sa refactureze ce i s-a facturat pe lanţul S.C. O. S.R.L. - S.C. D. S.R.L. Mai mult, pe situaţia de lucrări apare ca persoana care a întocmit documentul, "conform date furnizate de executant şi beneficiar", ing. T. (expert evaluator ANE VAR -1414, conform datelor de pe ştampila aplicata). Din cele înscrise în cele două facturi, se observă că lucrările facturate de S.C. D. S.R.L. către S.C. G. S.R.L. sunt aceleaşi - ca denumire şi valoare cu cele achiziţionate de la S.C. O. S.R.L., fapt ce denotă că acest contract încheiat de D. S.R.L. cu S.C. G. S.R.L. nu are conţinut economic. Contravaloarea închirierii în sumă de 300.000 RON nu se regăseşte înregistrată în evidenţa contabilă conform balanţei de verificare la 31.12.2010.

Reprezentanţii S.C. D. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au întocmit şi au înregistrat în evidenţa contabilă şi fiscală aceste documente justificative care atestă cheltuieli fictive/operaţiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi TVA datorate pe acest lanţ de facturare, baza impozabilă care a stat la baza calculului acestora fiind mult diminuată prin creşterea frauduloasă a cheltuielilor.

Scopul creării acestui circuit fictiv de documente financiar-contabile între S.C. O. S.R.L. - S.C. D. S.R.L. - S.C. G. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., prin emiterea şi înregistrarea de facturi fiscale ce atestă operaţiuni comerciale fictive, era cel al deducerii nelegale de TVA si al diminuării impozitului pe profit ce urma a fi calculat la sfârşitul anului fiscal.

Pentru a reţine aceste aspecte de fapt prima instanţă a avut în vedere probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, respectiv: acte întocmite de organele de control fiscal, înscrisuri, raport de expertiză contabilă şi suplimentul acestuia, raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, procese-verbale de percheziţie domiciliară, procese-verbale de verificare în baza de date a persoanelor şi baza de date a Oficiului Registrului Comerţului, procese-verbale de analiză a documentelor ridicate de la S.C. B. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L., procese-verbale de confruntare, note de constatare şi proces-verbal de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare din cadrul D.G.F.P.J. Iaşi şi D.G.F.P.J. Argeş, documente financiar-contabile şi bancare aparţinând S.C. D. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L., declaraţiile fiscale şi bilanţurile contabile aparţinând S.C. B. S.R.L., S.C. U. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., declaraţiile martorilor V., W., X., Y., Z. şi alţii, declaraţiile inculpaţilor.

Referitor la inculpaţi s-a arătat, în esenţă, că aceştia au recunoscut parţial faptele în materialitatea lor dar le-au dat o altă interpretare.

Astfel, inculpatul C. a recunoscut faptele şi a arătat că a procedat astfel la solicitarea inculpaţilor I. şi E. care i-au spus că aveau nevoie de facturile emise de S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. pentru a deduce TVA.

Totodată acest inculpat a mai susţinut că "vinovat" de comiterea acestor fapte se face şi numitul A.A. care este persoana ce l-a pus în legătură cu fraţii E. şi care l-ar fi plimbat "ca pe un pion".

În privinţa administratorului societăţii, inculpatul C. a arătat că administrator al S.C. D. S.R.L. era soţia sa, H., el fiind împuternicit, făcând operaţiuni în conturile societăţii, dar că nu el a avut iniţiativa, ci inculpatul A.A. Iniţiativa de predare a banilor către reprezentanţii S.C. B. S.R.L. aparţinea, de asemenea lui A.A. Însă, facturile de la S.C. D. S.R.L. către S.C. B. S.R.L. au fost emise de inculpat care a mers cu facturierul la el.

Inculpatul a recunoscut - în manieră proprie - comiterea faptelor şi a susţinut că nu a tratat niciodată cu A. ci numai cu fraţii E. deşi aceştia i-ar fi spus că "şeful mare este A., cel cu capul alb şi mustaţă."

Şi inculpatul F. a recunoscut, în esenţă, comiterea faptelor susţinând că cel care l-a determinat să "facă afaceri" cu fraţii E. a fost coinculpatul C.

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii E. şi I. au recunoscut parţial comiterea faptelor reţinute în sarcina lor, prin declaraţiile date la data de 24 şi 25 septembrie 2013.

Inculpatul E., avocat suspendat în cadrul Baroului Argeş, a arătat că reprezintă societatea S.C. B. S.R.L. din anul 2009, având calitatea de împuternicit al administratorului. A fost împuternicit prin procură notarială de A. să administrez societatea, având şi drept de semnătură în bancă.

Cu privire la relaţiile cu C. şi F., acesta a arătat că în cursul lunii septembrie 2010, la sediul societăţii S.C. B. S.R.L., a venit C. cu propunerea de a vinde piese utilaje de construcţii - roţi dinţate, ambreiaje, cilindri, arătând nişte piese. C. a spus că va vinde piesele pe care le doresc cei de la B.

Potrivit declaraţiei aceluiaşi inculpat, acesta i-a spus că ar avea nevoie de altfel de piese, iar C. i-a prezentat o ofertă verbală de preţuri, care i s-a părut avantajoasă inculpatului E. A mai arătat că inculpatul C. le-a propus să întocmească facturile la un preţ mai mare decât preţul de achiziţie real al pieselor, astfel acesta a întocmit şi le-a predat ulterior un număr de patru facturi, completate, având valoarea totală de 926.280 RON. De faţă, la acel moment era şi inculpatul A., asistând la discuţia legată de vânzarea pieselor.

Tot C. i-a propus să efectueze plăti din contul S.C. B. S.R.L. în contul S.C. D. S.R.L., banii urmând a fi transferaţi din conturile S.C. D. S.R.L., în contul său personal, în acest sens primind de la el cardul său, astfel având posibilitatea de a efectua din nou plăti cu aceeaşi sumă de bani pentru acoperirea facturilor.

Inculpatul E. a mai arătat că sumele de bani au fost retrase de el si de fratele său de la bancomat: în momentul în care banii erau transferaţi de către C. din contul S.C. D. S.R.L. în contul său personal acesta îl suna pe fratele său spunându-i să retragă banii si să facă o nouă plată. Scopul pentru care a făcut plăţile era înregistrarea în contabilitate a facturilor si obţinerea unei eventuale deduceri de TVA. A acceptat să facă acest lucru deoarece societatea avea datorii mari la bugetul de stat încă din anul 2009 iar aceste plăti făcute pentru cele patru facturi reprezentau pentru S.C. B. S.R.L. cheltuieli care ar fi diminuat impozitul de profit datorat bugetului de stat dar societatea nu era înregistrată pe profit.

În legătură cu implicarea infracţională a inculpatului A., inculpatul E. a arătat că, în linii mari acesta, ca şi administrator, a cunoscut situaţia creată cu facturile supraevaluate emise de către S.C. D. S.R.L. şi la solicitarea acestuia a completat cererea de deducere TVA aferentă facturii emise de către S.C. G. S.R.L. şi care i-a fost prezentată prin intermediul lui C.

Inculpatul E. a recunoscut că pentru cele patru facturi emise de către S.C. D. S.R.L. i-a solicitat personal lui C. să le storneze şi să restituie suma de 43.000 RON şi, deşi iniţial acesta a refuzat stornarea, ulterior a acceptat-o cu condiţia ca societatea S.C. B. S.R.L. să accepte facturile emise de către S.C. G. S.R.L. Factura a fost adusă de către C. şi F. şi nu a remarcat că avea înscrisă menţiunea "expediată" prin poştă.

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 06.09.2010 încheiat între S.C. B. S.R.L. si S.C. D. S.R.L., inculpatul E. a precizat că acesta a fost conceput de către el la biroul societăţii, a fost semnat de către C. şi nu de către H. aşa cum este înscris în contract, iar la reprezentantul S.C. B. S.R.L. semnătura nu îi aparţine. Anexa nr. 1, despre care se face referire în contract nu a fost întocmită.

Cu privire la cele patru facturi iniţiale emise de S.C. D. S.R.L., inculpatul E. a precizat că au fost primite si semnate de către inculpatul A. care asistase la discuţia iniţială purtată de C. şi că cele 4 facturi le-a primit toate împreună completate.

Cu privire la factura storno, inculpatul E. a precizat că el a primit-o de la C. întâlnindu-se cu acesta în mun. Piteşti.

În legătură cu contractul de prestări servicii nr. x din 23.09.2010 încheiat între S.C. G. S.R.L. si S.C. B. S.R.L., inculpatul E. a arătat că acesta a fost semnat de către F. şi de către el, ca reprezentant al S.C. B. S.R.L. şi nu de către inculpatul A., astfel cum este înscris. Ulterior, drumul de exploatare Leordeni de la balastieră a fost executat efectiv de S.C. B. S.R.L. si nu de către S.C. G. S.R.L., cu lucrătorii si utilajele S.C. B. S.R.L.

În privinţa procesului-verbal de compensare din data de 31.12.2010 încheiat între S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. pentru suma de 849.062,50 RON, inculpatul E. a precizat faptul că acesta a fost semnat de către C., F. şi de către el, pentru inculpatul A., după ce s-a consultat cu acesta din urmă şi au ajuns la concluzia că,,aşa este benefic pentru situaţia creată".

Cu privire la factura de stornare pe care a primit-o de la C. în mun. Piteşti, inculpatul E. a arătat că această factură a fost dată anterior datei predării şi aşa se justifică plăţile care au o dată ulterioară facturii de stornare.

Inculpatul E. a recunoscut expres că scopul înregistrării în contabilitate a facturilor emise de S.C. G. S.R.L. către S.C. B. S.R.L. era acela de a obţine deducere de TVA şi recuperarea sumei plătite iniţial. Suma de 40.000 RON cu care a creditat, succesiv, societatea provenea din credite personale, din activitatea desfăşurată în alte societăţi, respectiv F.F., G.G., şi U. O parte din bani erau rezultaţi din vânzarea de către tatăl său a unei cariere de piatră în anul 2009.

Acelaşi inculpat E. a arătat că pentru fiecare tranzacţie desfăşurată, prin bancă, C. reţinea din suma plătită un comision de 5-10%. Inculpatul E. a arătat că nu am primit nicio sumă de bani de la C. iar suma rulată provenea din fondurile sale, ale tatălui şi ale fratelui său. Nu a avut nici un beneficiu personal din aceste tranzacţii, doar stres.

A mai precizat inculpatul E. că în urma controalelor efectuate de către inspectorii din cadrul Autorităţii Naţionale de Administraţie Fiscală le-a fost refuzată deducerea de TVA, pentru motivul că operaţiunile nu pot fi dovedite, iar masa impozabilă nu a fost afectată ca urmare a pierderilor înregistrate de societate.

Inculpatul I., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a confirmat cele declarate de inculpatul E. şi, parţial, cele declarate de inculpaţii C. şi F., arătând că nu deţine nici o funcţie în cadrul S.C. B. S.R.L., nu are calitatea de împuternicit pe conturile bancare ale societăţii S.C. B. S.R.L. şi că în anul 2010-2011 a depus în contul bancar al S.C. B. S.R.L. deschis la R. sume de bani de aproximativ 20.000 RON, de mai multe ori, cu titlu de creditare societate.

Acesta a mai declarat că îşi aminteşte că în toamna anului 2010, l-a cunoscut pe C. pe care l-a întâlnit la sediul societăţii S.C. B. S.R.L. când încerca să vândă nişte piese. Nu a fost de faţă când fratele său şi A. au discutat cu C. în legătură cu vânzarea de piese. A aflat de la fratele său şi de la A. că aceştia i-au solicitat lui C. să storneze o factură întrucât piesele nu corespundeau.

Inculpatul I. a arătat că ştie faptul că C. a înmânat unei persoane din S.C. B. S.R.L. un card bancar emis pe numele personal al lui C., deschis la emis de R. Şi el şi fratele său au fost în posesia acestui card şi au efectuat extrageri ale unor sume de bani variind între 3.000-5.000 RON, însă nu cunoaşte de unde proveneau aceste sume de bani, probabil că acest card era alimentat cu sume de bani provenite de la S.C. B. S.R.L.

Inculpatul I. a mai precizat că sumele de bani cu care a creditat societatea proveneau din sumele de bani puse la dispoziţie fie de tatăl său, din creditele acestuia, fie de soţia sa.

Acesta a negat că ar fi semnat vreun act care să aparţină societăţii S.C. B. S.R.L., nu a semnat procesul-verbal de compensare.

În privinţa inculpatului C., inculpatul I. a arătat că ştia că acesta câştiga un comision de 5% din sumele transferate de S.C. B. S.R.L. către S.C. D. S.R.L., însă nu cunoaşte dacă F. a obţinut vreun comision, ca şi C.

În faza de judecată, în plus faţă de cele declarate la urmărirea penală, inculpatul I. a precizat că îşi menţine declaraţia de la urmărirea penală şi că doreşte sa facă doar completări, astfel: este fratele inculpatului E., nu a avut nicio funcţie, nu a fost factor de decizie in S.C. B. S.R.L. şi a aflat de situaţia dificilă a acestei societăţi pe care a creditat-o. Ştie ca fiecare dintre reprezentanţii S.C. B. S.R.L. făceau eforturi pentru a acoperi nevoile societăţii. Firma pe care o deţinea in domeniul transporturilor avea un punct de lucru şi in sediul S.C. B. S.R.L. si acolo achita chirie.

A creditat S.C. B. S.R.L. cu mai multe sume de bani, când aveau nevoie făcea transfer bancar din contul societăţii sale în contul B.

În privinţa inculpatului C., inculpatul E. a precizat că l-a cunoscut în toamna lui 2010 în curtea S.C. B. S.R.L., acesta vroia sa vândă către S.C. B. S.R.L. nişte piese dar că nu ştie dacă la discuţia dintre C. si E. a participat si A., despre care nu ştie dacă era în sediu în acel moment, nu i-a văzut împreuna.

Inculpatul E. a susţinut că a aflat in timpul controlului Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală la S.C. B. S.R.L. că C. i-a dat fratelui său facturi pentru nişte piese care erau supraevaluate urmând ca S.C. B. S.R.L. sa le înregistreze în contabilitate pentru deducere TVA. După control i-a spus fratele său că C. i-a dat cardul său personal.

Inculpatul a recunoscut însă că a fost in posesia cardului aparţinând inculpatului C. de câteva ori (de vreo 4-5 ori) când, la cererea fratelui său, a scos banii de pe acest card şi i-a pus in contul S.C. B. S.R.L. Acest lucru s-a întâmplat înainte de control in toamna anului 2010. Când a retras bani de pe card si a depus banii în contul S.C. B. S.R.L. nu i-a fost cerută împuternicire.

Încercând susţinerea aceleiaşi poziţii, inculpatul E. a arătat că nu şi-a pus problema de unde sunt banii, pentru ca fratele său, E., şi A. căutau mereu persoane care sa ii împrumute cu bani, şi nici nu şi-a pus întrebarea de unde erau acei bani si ce era cu acel card atât timp cat fratele său ştia PIN-ul. A mai susţinut că după controlul de la Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a aflat despre card, nu ştia înainte de control ce este cu cardul.

Inculpatul a susţinut că, după control, fratele său i-a spus ca s-a făcut un ordin de compensare pentru facturile respective si la mijloc era vorba de un comision de 5 la sută de care urma sa beneficieze C.

Inculpatul I. nu recunoaşte însă niciuna dinte acuzaţiile de aderare la grup infracţional şi spălare de bani, susţinând că nu a fost împuternicit niciodată pe conturile bancare ale S.C. B. S.R.L.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. acesta, atât la urmărirea penală cât şi în faţa primei instanţe a negat constant acuzaţiile ce i-au fost aduse.

În esenţă a susţinut că a înfiinţat societatea S.C. B. S.R.L. cu B.B. şi CC., fiind asociaţi cu aceştia, iar ulterior fiind asociat doar cu soţia acestuia Q. În anul 2009, a preluat acţiunile deţinute de CC., deoarece acesta a fost promovat într-o funcţie publică, director la CNADR, funcţie care îl făcea incompatibil cu calitatea de asociat în cadrul societăţii. A acceptat să devină administrator în locul lui CC., deoarece l-a informat că dacă va fi trecut Andrei sau I., ca asociat, s-ar putea să intervină o situaţie conflictuală de interese pentru CC., care devenise director la CNADR.

Acţiunile societăţii au fost cesionate către inculpat, urmând ca la încetarea funcţiei numitului CC., să i le restituie. În momentul respectiv, inculpatul a devenit acţionar majoritar cu 95% şi totodată administratorul societăţii, urmând ca E. să se ocupe în fapt de administrarea societăţii. Acesta a mai declarat că "ideea de a se ocupa de societate E., a avut-o tatăl acestuia CC.". Inculpatul A. a declarat că în data de 24 iunie 2010, printr-o procură notarială, l-a împuternicit pe E. şi B.B., să îl reprezinte cu puteri depline în administrarea societăţii S.C. B. S.R.L.

În legătură cu relaţia comercială cu S.C. D. S.R.L., inculpatul A. a declarat că a fost informat de E. că are o ofertă bună de piese schimb pentru utilaje-volă, excavatoare, etc. de la o firmă. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 06.09.2010 nu a fost semnat de el, deşi la rubrica reprezentantul S.C. B. S.R.L., apare numele său A.

Fiindu-i prezentate facturile nr. x din 4.10.2010, nr. x din 17.10.2010, nr. x din 11.10.2010, nr. x din 15.10.2010 emise de S.C. D. S.R.L. către S.C. B. S.R.L., inculpatul A. şi-a recunoscut însă semnătura de la rubrica semnătura de primire dar a precizat că nu îşi aminteşte în ce împrejurări a semnat aceste facturi, probabil că i-au fost aduse de contabilă sau de E.

Fiindu-i prezentat contractul cu nr. x din 23.09.2010 încheiat între S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., inculpatul A. a arătat că nu a fost semnat de el, deşi apare numele său ca reprezentant al S.C. B. S.R.L.

Fiindu-i prezentat procesul-verbal de compensare încheiat între S.C. B. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., din data de 31.12.2010, inculpatul A. a arătat că nu a fost semnat de el, deşi apare numele său ca reprezentant al S.C. B. S.R.L.

Inculpatul A. a susţinut că în anul 2010 a creditat societatea S.C. B. S.R.L., bani pe care, fie îi depunea personal în bancă, fie îi înmâna lui E. şi acesta credita societatea, depunând banii în contul bancar al societăţii. Banii cu care credita societatea erau obţinuţi de la soţia sa.

A mai susţinut inculpatul că pe conturile bancare ale societăţii S.C. B. S.R.L. erau împuterniciţi să efectueze operaţiuni bancare, inculpatul A., E. şi I.

Cu privire la amenajarea drumului de exploatare de la balastiera Leordeni, acesta a declarat că a fost realizată de S.C. B. S.R.L.. Balastiera aparţine S.C. B. S.R.L., mijloacele folosite de S.C. B. S.R.L. pentru amenajarea drumului de exploatare - buldozer-volă, excavator aparţinând S.C. B. S.R.L.

A mai precizat că în perioada 2011, când s-a realizat drumul de exploatare de la balastiera Leordeni, au fost folosiţi 10-15 angajaţi, posibil să fie fost mai mulţi, angajaţi toţi la S.C. B. S.R.L. De coordonarea muncitorilor, care lucrau la amenajarea drumului de exploatare de la balastieră, de angajarea personalului, s-a ocupat inculpatul E.. Inculpatul a mai declarat că nu îşi aduce aminte dacă a semnat ordine de plată emise de S.C. B. S.R.L. către S.C. D. S.R.L. sau către S.C. G. S.R.L.

Potrivit susţinerilor inculpatului A., sumele cu care a creditat societatea în anul 2010 nu i-au fost restituite de societate sau de E.

Inculpatul A. a negat că ar fi avut discuţii cu inculpatul C., despre cele patru facturi şi despre problema banilor.

Inculpatul a mai declarat că nu cunoaşte nimic în legătură cu sumele retrase de 849.062,50 RON şi 43.500 RON, din conturile bancare ale S.C. D. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi din contul bancar personal al lui C., la dosarul cauzei, inculpatul depunând o adresă eliberată de banca R. din care reiese că un ordin de plată nr. 56 din 24.11.2010, pentru suma de 45.540 RON, ar fi fost semnat de B.B., deşi acesta nu mai îndeplinea nici o funcţie în cadrul societăţii, iar un ordin de plată nr. 57 pentru suma de 17.077,50 RON, din data de 24.11.2010, ar fi fost semnat de E.

În ceea ce priveşte pe inculpata H., în cursul urmăririi penale aceasta nu a dorit să dea declaraţii.

Audiată fiind în cursul judecăţii în primă instanţă, la termenul de judecată din 26.11.2015, inculpata H., soţia inculpatului C., a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul A. şi nici pe fraţii E. si nu cunoaşte ce tranzacţii au făcut soţul său şi fraţii E.

Inculpata a recunoscut că i-a dat împuternicire soţului său să se ocupe de firmă şi că ea, ca şi administrator, a am mers la contabilă şi la finanţe.

Inculpata H. a susţinut că de firmă se ocupa soţul său şi că a fost la Târgu Mureş cu mama sa la spital în perioada noiembrie - jumătatea lunii decembrie 2011 iar când s-a întors, soţul său i-a povestit că a derulat afaceri cu fraţii E. şi apoi când i-au arestat li s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile. A mai susţinut că inculpatul C. nu a informat-o ce face, doar a sunat-o şi i-a spus ca nu este acasă.

În legătură cu evidenţierea actelor contabile în contabilitatea societăţii, inculpata H. a susţinut că nu a înregistrat in evidenţe contabile facturi, contracte, la contabilă ducându-se soţul său întrucât,,nu încăpeau acolo toţi să meargă".

Inculpata a declarat că nu are cunoştinţă că in conturile sale erau tranzacţii cu S.C. B. S.R.L., că nu ştie carte, nu ştie sa citească, are 37 de ani şi s-a înscris la clasa 0, având colegi persoane de vârsta mai mare neşcolarizaţi.

În raport de cele arătate anterior, prima instanţă a concluzionat că ansamblul mijloacelor de probă, sus-menţionate, conturează existenţa infracţiunilor precum şi vinovăţia inculpaţilor.

Dincolo de unele aspecte, nerelevante in cauza, sub aspectul stabilirii faptelor principale circumscrise obiectului specific al probaţiunii dosarului, asupra cărora experţii au avut opinii diferite, s-a reţinut că elementele esenţiale ale conduitei infracţionale a inculpaţilor persoane fizice si juridice rezulta indubitabil din toate argumentele expuse anterior.

Aşadar:

Cu privire la inculpatul A., prima instanţă, contrar susţinerilor apărării, reiterate si in cadrul concluziilor scrise, reţine că acesta a avut cunoştinţă de ansamblul activităţilor ilicite desfăşurate, chiar daca nu in detaliu.

Faptul ca inculpatul nu s-a aflat fizic la Braşov, ca nu a efectuat direct vreo plată sau încasare, că nu are nicio semnătură pe vreun formular bancar, atâta timp cât a girat, prin poziţia sa în cadrul societăţii, actele infracţionale de care nu era străin şi în legătură cu care colabora cu ceilalţi inculpaţi, în funcţie de necesităţile unei împrejurări specifice, nu îl exonerează de răspundere penală.

S-a menţionat că inculpatul a recunoscut implicit, si in concluziile scrise, ca în realitate, unicul scop al circuitelor financiar-contabile fictive a fost cel al rambursării ilegale de TVA, scop neatins. În legătura cu acest aspect, faptul ca inculpatul A. nu a semnat cererea de rambursare a TVA nu înseamnă ca aceasta împrejurare îi era necunoscuta. Mai mult, inculpatul nu poate invoca faptul ca dăduse procura inculpatului E. pentru a se ocupa de societate ori ca nu se pricepea la afaceri cu balastiere pentru a justifica susţinerile sale privind lipsa implicării infracţionale, raportat la declaraţiile concordante ale inculpaţilor E., E., C., ale martorilor B.B., X. cu privire la implicarea sa în deciziile esenţiale ale firmei.

Nu poate fi reţinută nici apărarea de principiu a inculpatului, în fapt, elementul pivotat al poziţiei sale procesuale, potrivit căreia a semnat facturile fiscale neavând convingerea ca ar comite o ilegalitate, având încredere în nepotul sau, inculpatul E.

În privinţa apărărilor acestuia referitoare la infracţiunea de evaziune fiscala, Curtea apreciază ca, raportat la ansamblul conduitei sale, nu se poate accepta ca acesta nu a avut nicio contribuţie la înregistrarea în contabilitate a unor facturi fiscale care atestau operaţiuni financiare nereale, atâta timp cat a cunoscut de la început, astfel cum a si recunoscut implicit, scopul circuitului financiar-contabil fictiv, respectiv deducerea ilegala de TVA.

Cu privire la inculpatul E., se reţine că din probele administrate în cauza, acesta a avut un rol esenţial infracţional, folosindu-se de cunoştinţele şi de formarea sa juridica, acesta fiind cel care, înţelegând mecanismul evazionist care i s-a propus, a ales să se implice activ în comiterea faptelor grave descrise mai sus, mobilizând în unele activităţi si pe fratele sau, inculpatul E., a cărui contribuţie a fost una substanţial redusa în raport cu cea a pionilor principali ai activităţii infracţionale.

Cu privire la cel din urma inculpat, nu se poate susţine ca nu a avut reprezentarea comiterii vreunei fapte de natura penala, atâta timp cat probele cauzei, analizate in detaliu în cele ce preced, au dovedit în mod neîndoielnic faptul ca acesta se afla in anturajul fratelui sau, inculpatul E., cunoştea problemele financiare ale S.C. B. S.R.L., pe care a si creditat-o in diferite forme, potrivit propriilor susţineri, astfel ca este neplauzibila apărarea sa care tinde la exonerarea de orice implicare infracţionala.

În privinţa inculpaţilor C., F. şi H., Curtea retine si o conduita nesincera, în ansamblu, cel dintâi încercând, in mod neplauzibil, sa acrediteze ideea ca ar fi fost folosit ca,,un pion" de către numitul A.A., câta vreme probele cauzei îl redau ca pe un agent penal cu rol şi iniţiativă infracţionale deosebite, cel de-al doilea a circumstanţiat parţial neveridic anumite aspecte factuale iar în cursul judecăţii nu a dorit sa mai facă alte declaraţii iar cea din urma, invocând lipsa instrucţiei şcolare, a încercat sa impună acest element ca pe o cauza de exonerare de răspundere penala pentru fapte de care era pe deplin conştientă.

În privinţa apărărilor inculpatului C., cu referire la neîndeplinirea de către acesta a condiţiei calităţii subiectului activ al infracţiunii de evaziune fiscală, relevante sunt deciziile de speţă pronunţate de alte instanţe, respectiv Decizia nr. 272 din 28.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, săvârşită în cadrul unei societăţi, poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia.

Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

S-a menţionat că legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii.

Ca atare, faţă de toate aceste considerente s-a stabilit că faptele inculpaţilor realizează elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, mai puţin infracţiunea de spălare de bani.

Referitor la această infracţiune s-a menţionat că este de esenţa acestei infracţiuni crearea aparenţei de legalitate în privinţa obţinerii unor bunuri.

În principiu, în privinţa infracţiunii de spălare a banilor, se vorbeşte despre existenta obligatorie a trei etape:

1 - infractorul obţine fonduri ca rezultat a unor infracţiuni, ascunde urmele/originea veniturilor ilicite pe care vrea sa le introducă in circuitul financiar sub o aparenta de legalitate, de natura sa evite anchetarea naturii fondurilor;

2 - infractorul dirijează fondurile obţinute in mod ilicit pentru cumpărarea de bunuri si servicii, urmărind in acest fel sa le dea o aparenta legitima;

3 - după ce a trecut prin primele doua etape, spălătorul de bani trece fondurile in circuitul economic legal, le poate transforma, schimba proprietatea.

Aşadar, în cazul infracţiunii de spălare a banilor trebuie ca banii sa fie negri, adică sa provină dintr-o infracţiune anterioară (cum ar fi de exemplu infracţiunile de corupţie, şantajul, traficul de persoane, înşelăciunea, furtul, evaziunea fiscală, contrabanda, traficul de droguri, etc.)

Spălarea banilor este partea financiară de facto a tuturor infracţiunilor prin care se obţine profit, fiind mijlocul prin care infractorii încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor provenind din activităţile infracţionale.

Autorul infracţiunii de spălare a banilor intenţionează a da o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal, pentru a beneficia ulterior de sumele obţinute.

Or, în cauza de faţă, s-a arătat că nu se poate susţine că infracţiunea predicat, respectiv evaziunea fiscală, ar fi creat un produs al infracţiunii care să fi fost ascuns ori disimulat sub aspectul adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Suma de bani iniţială care a stat la baza rulajului fictiv în cadrul operaţiunilor financiar-contabile tip suveică nu provenea din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ori din ale infracţiuni, neavând o provenienţă infracţională; de altfel, nici actul de sesizare nu reţine că suma de bani folosită de inculpaţi în cadrul operaţiunilor tip suveică ar fi avut vreo natură infracţională.

Faptul că între societăţile comerciale menţionate s-au efectuat plăţi privind bunuri şi servicii fictive, în scopul justificării deducerii de TVA, deducere care nu a fost acordată, astfel că infracţiunea de evaziune fiscală nu a reuşit să creeze un produs al infracţiunii care să fie utilizat în cadrul ciclurilor şi rulajelor fictive ulterioare, constituie tocmai latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Niciuna dintre sumele de bani rulate în cadrul circuitelor fictive tip suveică (în fapt divizarea şi respectiv multiplicarea aceleiaşi sume iniţiale) nu au o provenienţă ilicită, nefiind sume provenite din comiterea unei infracţiuni, ci sume utilizate în scopul atingerii finalităţii infracţionale, respectiv deducerea TVA, împrejurare care însă nu s-a produs, urmare a controlului celor de la Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală.

Suma iniţiala folosita de inculpaţi in cadrul rulajelor având ca scop justificarea unor acte juridice fictive nu reprezintă un produs al infracţiunii de evaziune fiscala, aceasta fiind in realitate, un instrument utilizat de inculpaţi in vederea obţinerii deducerii ilegale de TVA, prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscala, scop care, astfel cum s-a arătat, nu a fost atins.

Nici unul din inculpaţi nu a reintrodus în circuitul comercial vreo sumă de bani obţinută nelegal cu titlul de rambursare TVA întrucât o astfel de rambursare nici nu a avut loc.

Ca atare, faţă de aceste considerente, pentru această infracţiune prima instanţă a pronunţat achitarea inculpaţilor.

Referitor la legea penală mai favorabilă, având în vedere şi soluţia de achitare preconizată pentru infracţiunea de spălare de bani, s-a stabilit că pentru inculpaţii persoane fizice aceasta este legea penală nouă iar pentru inculpatele persoane juridice este legea veche.

Pedepsele aplicate inculpaţilor pentru celelalte infracţiuni au avut în vedere - aşa cum a menţionat prima instanţă - împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială lezată, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe pe care le puteau produce infracţiunile comise, modalitatea concretă de săvârşire şi scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpaţilor, conduita procesuală pe care acesta au adoptat-o, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a fiecărui inculpat, respectiv gravitatea faptei săvârşite de fiecare dintre inculpatele persoane juridice.

Instanţa de fond a respins şi cererile de schimbare a încadrării juridice formulate pe de o parte de Ministerul Public şi pe de altă parte de inculpaţi, după cum urmează:

- cererea de schimbare a încadrării juridice în privinţa inculpaţilor E. şi E., formulată de apărătorul ales al acestora, din infracţiunile care fac obiectul sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2013 din 16.09.2014 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, în infracţiunile de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu raf. la art. 2 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 şi cu aplic art. 323 C. pen. din 1968, evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (în privinţa inculpatului E.) şi respectiv în infracţiunile de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu raf. la art. 2 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 şi cu aplic art. 323 C. pen. din 1968 şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 (în privinţa inculpatului E.).

- cererea de schimbare a încadrării juridice în privinţa inculpatului F., formulată de apărătorul ales al acestuia, din infracţiunile care fac obiectul sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2013 din 16.09.2014 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, în infracţiunile de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- cererea de schimbare a încadrării juridice în privinţa inculpatului A., formulată de apărătorul ales al acestuia, din infracţiunile care fac obiectul sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2013 din 16.09.2014 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, în infracţiunile de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- cererea de schimbare a încadrării juridice în privinţa inculpatului C., formulată de apărătorul ales al acestuia, din infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a admis însă, în parte, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de spălare de bani reţinute în sarcina inculpaţilor E., E., A., C., D.D., F., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., prin actul de sesizare al instanţei, din infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., însă, conform celor arătate anterior, pentru această infracţiune s-a dispus achitarea.

Pe latură civilă instanţa de fond a stabilit ca nu pot fi primite integral pretenţiile formulate de partea civila, raportat la constatările si concluziile rapoartelor de expertiza contabila efectuate in cauza, la ansamblul actelor contabile aflate la dosarul cauzei si la normele financiar-fiscale de determinare a acestora.

Astfel, s-a arătat că, contrar susţinerilor nefondate ale expertului contabil judiciar care a efectuat expertiza si suplimentul de expertiza in cursul urmăririi penale, care a negat consecinţele si valoarea juridica a operaţiunii contabile si a facturii aferente de stornare intre S.C. D. S.R.L. si S.C. B. S.R.L., stornarea nu reprezintă o reflectare fiscala care sa vizeze lucrări sau transformări de bunuri, ci o îndreptare a unor înregistrări eronate ori restabilire a unei situaţii reale economico-financiare, înregistrare care se efectuează la ambele societăţi.

În speţa, emiterea facturii de stornare a fost impusa de împrejurarea ca Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală a refuzat deducerea TVA în favoarea S.C. B. S.R.L., urmare a reţinerii caracterului fictiv a operaţiunilor consemnate de documentele financiar contabile, astfel ca era absolut necesara şi restaurarea realităţii contabile ale celor doua societăţi, operaţiunea de stornare reprezentând modalitatea acceptabila de revenire la consacrarea scriptica a unei situaţii reale.

În acest sens, soluţia fiscala utilizata de părţi, ca de altfel şi pentru îndepărtarea înregistrărilor eronate, cunoscuta în practica contabila ca remediu fiscal o reprezenta stornarea.

Stornarea a fost impusa de situaţia intervenita şi care, dincolo de caracterul penal al elementelor care au precedat si au generat aceasta situaţie, presupunea, in concret, remedierea si restabilirea situaţiei reale economico-financiare.

În lipsa stornării, ori in lipsa acordării efectelor corespunzătoare acestei operaţiuni, societăţile in cauza s-ar fi încărcat in contabilitate cu o TVA colectata in baza unei operaţiuni comerciale care nu a existat in realitate, remediul legal al restabilirii realităţii constituindu-l stornarea.

În plus, ar fi nelegal si inechitabil sa se acorde efect fiscal unor facturi care consemnează operaţiuni fictive, atunci când se pune problema calculării datoriilor către bugetul de stat, dar sa se ignore efectul fiscal al unor facturi de stornare cu privire la primele facturi, atunci când se pune problema restabilirii, pe calea remediului stornării, a situaţiei reale existente.

În raport de toate considerentele anterior menţionate, instanţa de fond a apreciat ca dovedite, cu titlu de prejudiciu, în privinţa inculpaţilor C., H. şi S.C. D. S.R.L., a sumei de 350.000 RON (impozit pe profit - 140.000 RON; T.V.A. - 210.000 RON), determinat prin expertiza contabilă de la urmărirea penală, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală şi, în privinţa inculpaţilor F. şi S.C. G. S.R.L., a sumei de 6.935,20 RON, impozit pe venit datorat, determinat prin expertiza contabilă de la urmărirea penală, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

În privinţa S.C. B. S.R.L. s-au reţinut atât argumentele prezentate anterior, inclusiv considerentele referitoare la consecinţele operaţiunii de stornare, dar şi concluziile raportului de expertiză contabilă de la urmărirea penală, potrivit cărora în sarcina S.C. B. S.R.L. expertiza contabilă judiciară nu a putut calcula sumele datorate bugetului de stat consolidat ca urmare a inspecţiilor fiscale efectuate de D.G.F.P. Argeş care au refuzat solicitările de TVA în anul 2010 şi 2011, societatea operând în evidenţa contabilă valorile nedeductibile fiscal stabilite de inspectorii fiscali.

În privinţa măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. art. 393 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 249 C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut măsurile asiguratorii instituite în cauză, în faza urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Ordonanţele procurorului din 10.10.2013 şi din 12.09.2014 şi, respectiv, prin Ordonanţa procurorului din 24.09.2013, de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. B. S.R.L., E., C., precum şi de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpaţii A., E., I., C., H., F., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi pentru repararea pagubei produse prin infracţiuni (respectiv: C., H. şi S.C. D. S.R.L., până la concurenţa sumei de 350.000 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, F. şi S.C. G. S.R.L. până la concurenţa sumei de 6.935,20 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală), a sumelor care servesc la garantarea executării pedepselor amenzii penale (respectiv S.C. B. S.R.L., până la concurenţa sumei de 30.000 RON, S.C. D. S.R.L. S.R.L, până la concurenţa sumei de 30.000 RON şi S.C. G. S.R.L. până la concurenţa sumei de 30.000 RON) şi a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpaţii A., E., E., F., C., H., S.C. B. S.R.L. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

În apelul Ministerului Public sentinţa a fost atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte achitarea dispusă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În esenţă s-a arătat că din probele administrate rezultă faptul că, în privinţa primului circuit fictiv, şi anume S.C. D. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., suma de bani ce a fost depusă iniţial de inculpaţi în contul societăţii S.C. B. S.R.L. cu titlul de creditare societate, a fost făcută în scopul de a ascunde caracterul fictiv al facturilor emise de către S.C. D. S.R.L. Apoi, suma de bani depusă era transferată în contul bancar al S.C. D. S.R.L., apoi din acest cont, în contul personal al inculpatului C. de unde erau ulterior retraşi de către acesta din urmă.

Suma astfel obţinută era reintrodusă în circuitul financiar al societăţii S.C. B. S.R.L., urmând aceleaşi operaţiuni financiare ca şi cele descrise mai sus.

S-a subliniat aşadar faptul că sumele de bani ce erau rulate prin metoda "suveica", proveneau din operaţiuni bancare ce nu erau efectuate în baza unor relaţii comerciale reale, legale.

Referitor la cel de al doilea circuit financiar (S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. G. S.R.L.), s-a menţionat că a fost creat pentru a da aspect de legalitate operaţiunilor financiare derulate în cadrul primului contract financiar.

Astfel, au avut caracter fictiv nu numai contractul de prestări servicii nr. x din 23.09.201. (între S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.), contractul de închiriere nr. 23/25.09.2010 (între S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.), facturarea fictivă a unor lucrări inexistente între S.C. B. S.R.L. S.R.L, S.C. G. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. O. S.R.L., ci şi procesul-verbal de compensare pentru suma de 849.062,50 RON.

Această sumă era suma achitată în perioada 24.11 - 15.12.2010 pentru cele 4 facturi fiscale menţionate în primul circuit, restul rămas neachitat fiind de 242.069,5 RON.

Mai mult, pentru a asigura acel aspect de aparenţă legalitate, S.C. B. S.R.L. a achitat către S.C. G. S.R.L. o parte din preţul restant, şi anume 43.500 RON, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În concluzie, Ministerul Public a considerat că în cauză s-a făcut dovada faptului că sumele de bani ce au fost rulate provin din existenţa unor relaţii comerciale fictive, iar intenţia inculpaţilor a fost aceea de a acorda legalitate acestor operaţiuni.

Inculpatul A. sentinţa a fost criticată de asemenea pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitându-se desfiinţarea acesteia şi achitarea sa după cum urmează:

a) pentru infracţiunea de constituire unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) Noul C. pen. pe considerentul că fapta nu există - art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În acest sens s-a subliniat ca fapta nu există atât în accepţiunea vechii sale reţineri cât şi în accepţiunea noii sale încadrări.

S-a arătat că în prezenta cauza nu exista nici o probă care să conducă un observator imparţial la concluzia ca suntem în prezenta unui grup criminal organizat. În realitate, a existat o parte ce a oferit facturi unei alte părţi care a încercat să le folosească. Nu exista lideri, paliere, locotenenţi şi alte aspecte necesare unui adevărat grup mafiot. Nu exista persistenta infracţională în timp. Exista doar două circuite financiare create în scopul rambursării ilegale de TVA. Drept dovadă, după nereuşita tentativa de rambursare de TVA, părţile au încetat orice colaborare în 2011, iar până în 2013 când a început urmărirea penală, nu au mai avut nici o legătură.

S-a menţionat că nici în faza de urmărire penală, nici în etapa cercetării judecătoreşti nu s-a stabilit în mod clar cum a ajuns C. de la Iaşi la Topoloveni, cine l-a adus şi cine l-a pus în contact cu E. şi I. şi, în aceste condiţii s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala din Legea nr. 39/2003 care prevăd că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

b) pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 Noul C. pen. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b), fapta nu este prevăzută de legea penala ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În acest sens s-a arătat că inculpatul A., nu a avut nici o implicare, nici un act material săvârşit cu privire la aceasta infracţiune. Cel care s-a ocupat efectiv, deci cel care şi-a asumat răspunderea administrării societăţii a fost E., conform procurii notariale depuse la dosar. A. nu a îndeplinit nici un act de administrare a societăţii, nu a avut legătura cu introducerea în contabilitate a actelor contabile, nu a ţinut legătura cu contabilitatea societăţii.

c) pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/20025 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen., s-a solicitat achitarea în temeiul art. art. 16 alin. (1) lit. a) - fapta nu există, arătându-se că, de fapt, aşa a şi motivat judecătorul fondului temeiurile achitării.

Totodată s-a menţionat că, în mod evident nu s-a urmărit spălarea, "albirea" vreunei sume de bani provenind din infracţiuni, ci scopul a fost obţinerea în mod nelegal de TVA ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Inculpaţii E. şi E. au solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea pentru comiterea tuturor infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, inculpaţii, în esenţă, au arătat următoarele:

a) Referitor la infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, respectiv aderare la un grup infracţional organizat - hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă este nelegală, nu este întemeiată şi nici motivată corespunzător.

Au arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa acestei infracţiuni deoarece nu orice cooperare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală întruneşte trăsăturile unui grup infracţional organizat.

Astfel, în cadrul judecăţii în primă instanţă nu au existat probe din care să reiasă organizarea grupului infracţional, ierarhia din cadrul acestuia şi programul în baza căruia acţionează membrii grupării.

Faptul că fiecare persoană avea "roluri prestabilite" nu reprezintă o dovadă pentru existenţa grupului infracţional organizat, întrucât aceasta este o trăsătură specifică şi pluralităţii ocazionale de infractori-participaţiei penale.

S-a menţionat că inculpaţii nu au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat; din contră, unii membrii ai presupusei grupări nu s-au cunoscut decât în cursul anchetei penale (de exemplu, D.D. cu inculpaţii E. sau cu A.); inculpaţii din acest dosar (în afara fraţilor E. şi a inculpatului A., între care există relaţii de rudenie, ori C., F., D.D. - de asemenea aflaţi în postura de rude) nu s-au cunoscut între ei anterior comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală ce fac obiectul prezentului dosar; de asemenea, după încetarea activităţii convenite - februarie 2011 (stornarea compensare, plata comisionului către S.C. G. S.R.L.), membrii presupusei asocieri criminale nu s-au mai întâlnit, nu au mai "plănuit" comiterea de infracţiuni, ancheta penală declanşându-se abia în 2013 (aşadar neputându-se susţine că potenţialul grup infracţional nu a mai funcţionat din cauza descoperii faptelor penale). Inclusiv succesiunea de operaţiuni - stornarea celor patru facturi emise de D., introducerea în ecuaţie a S.C. G. S.R.L. pentru a stinge contabil efectele primei operaţiuni pentru care se făcuse aparenţa unor plăţi, întocmirea procesului-verbal de compensare - toate acestea nu sunt rezultatul unei planificări, a realizării obiectului unui presupus grup infracţional, ci sunt operaţiuni ce au decurs una dintr-alta.

Suplimentar, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E., faţă de acuzaţiile ce se aduc acestui inculpat s-a arătat că:

- inculpatul E. nu a deţinut nici o calitate, nici de drept nici de fapt, la S.C. B. S.R.L. Căteasca (Argeş); el se ocupa în perioada menţionată ( septembrie 2010 - martie 2011) de firma U., firmă ce administra o parcare de camioane în Piteşti (acolo unde inculpatul I. şi locuieşte, spre deosebire de E. şi A. ce locuiesc în Topoloveni, jud. Argeş);

- firma S.C. U. S.R.L. avea un spaţiu de birouri închiriat în sediul S.C. B. S.R.L. (clădire proprietatea firmei S.C. B. S.R.L.), iar E. îşi vizita periodic fratele (E.) şi unchiul (A.); într-una dintre aceste vizite s-a aflat în acelaşi moment la sediul S.C. B. S.R.L. cu numitul C. (administrator la S.C. D. S.R.L.), dar nu a participat la discuţii şi negocieri cu aceştia.

- inculpatul E. era la curent cu greutăţile financiare ale firmei fratelui său (SC B.), îl împrumuta adesea (din firma sa - S.C. U. SRL) cu bani pentru plata creditelor şi a salariaţilor, cunoştea zbuciumul permanent al fratelui său E. pentru a face rost de bani pentru a menţine pe linia de plutire activitatea curentă a S.C. B. S.R.L.; prin urmare, în acest context, nu a fost un lucru nefiresc ceea ce îl ruga fratele său: de a scoate bani de pe un card (C.) şi de a-i depune în conturile S.C. B. S.R.L., fără cunoaşte afacerile dintre S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., fără a avea reprezentarea caracterului licit sau mai puţin licit al acestora;

- deplasarea la Braşov în decembrie 2010, însoţindu-l pe fratele său (E.), este reală, dar însoţindu-l (conducând maşina cu care s-a deplasat), inculpatul E. nu a participat la discuţiile legat de stornarea facturilor, legat de eventuala compensare a plăţilor aparent făcute, nu s-a implicat în nici un fel în aceste discuţii.

În subsidiar s-a arătat că, în ipoteza în care nu se va dispune achitarea inculpatului E., se solicită o reindividualizare judiciară a pedepsei aplicate în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante (art. 75 alin. (2) lit. b) prin raportare la art. 74 C. pen.) şi reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 (conform art. 76 C. pen.) sau dispunerea unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen.

b) Cu privire la condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală (prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.), s-a apreciat că pedeapsa stabilită de instanţa de fond este prea severă şi s-a solicitat reţinerea în sarcina acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. 1968, cu reţinerea efectelor acestor circumstanţe prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. d) (coborârea sub minimul special), procedând la reindividualizarea acesteia înspre minimul special prevăzut de legea penală.

În acest sens s-a invocat faptul că:

- inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal;

- nu s-a creat niciun prejudiciu de către B. prin înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de S.C. D. S.R.L., respectiv de către S.C. G. S.R.L. (aşa cum s-a arătat anterior), aceste operaţiuni nediminuând profitul societăţii (în condiţiile în care aceasta era pe pierdere), respectiv nefiind acceptată de către organele fiscale rambursarea de TVA aferentă a acestor facturi;

- de la data comiterii faptelor au trecut aprox. 6 ani, rezonanţa socială a acestora estompându-se cu trecerea timpului şi în condiţiile în care inculpatul nu a perseverat în conduita infracţională;

- inculpatul E. este căsătorit, este absolvent de studii superioare, nu are antecedente penale, se bucură de o bună reputaţie în rândul comunităţii.

c) În ceea ce priveşte menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor E. şi N., s-a apreciat că sentinţa atacată este nelegală, instanţa de fond omiţând ca, odată cu soluţionarea acţiunii să dispună ridicarea acestora.

d) În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare stabilite prin sentinţa atacată s-a menţionat că Ministerul Public - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism a stabilit, printr-o simplă propoziţie din finalul Rechizitoriului, cheltuieli judiciare în cuantum de 80.000 RON "care vor fi suportate de inculpaţi". La solicitarea inculpaţilor, însuşită de instanţa de judecată (instanţa de fond), Ministerul Public nu a precizat care a fost maniera de stabilire a acestor cheltuieli şi în ce măsură au fost provocate de inculpaţi (sau şi de alte persoane fizice sau juridice netrimise în judecată).

S-a apreciat că Ministerul Public nu a făcut dovada rezonabilă a efectuării acestor cheltuieli, nu a făcut dovada cine şi cum le-a generat (având în vedere cuantumul extrem de ridicat), mai ales că există şi persoane care nu au fost trimise în judecată deşi urmărire penală s-a desfăşurat şi faţă de acestea.

e) În mod greşit prima instanţă nu a dispus prin sentinţă restituirea unor bunuri ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi percheziţiei autovehiculului inculpatului E.

În cursul urmăririi penale au fost autorizate şi au avut loc percheziţia autoturismului inculpatului E. şi percheziţia domiciliară la locuinţa acestuia. O parte din acestea au fost restituite dar unele au rămas, respectiv:

- memory stick marca x de culoare gri/negru,

- memory stick marca x, capacitate 16 GB de culoare negru/gri,

- hard disk-ul x, capacitate 160 GB (al laptopului x, care a fost restituit la data de 21.02.2014),

- hard disk extern marca x, prevăzut cu cablu USB, ridicat cu ocazia percheziţiei autoturismului), instanţa de fond omiţând să dispună restituirea acestora.

Inculpatul F. sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la reţinerea infracţiunii de grup infracţional organizat.

În acest sens, în esenţă, s-a arătat că, în cauza dedusă judecăţii nu poate fi vorba de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat de vreme ce acţiunile inculpaţilor nu s-au desfăşurat după o organizare propriu-zisă care să existe pentru o perioadă şi să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material şi nici nu s-a dovedit că ar fi existat roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, nefiind întrunite nici celelalte condiţii ale grupului.

De asemenea s-a arătat că instanţa de fond nu a stabilit corect care a fost latura subiectivă a participării sale.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani s-a arătat că aceasta presupune preexistenta săvârşirii altei infracţiuni. Este vorba despre infracţiunea din care provine bunul, care constituie situaţia premisa a infracţiunii de spălare a banilor. Aceasta infracţiune este denumita infracţiune principala (primara, premisa, predicat etc).

Nu poţi fi subiect activ şi al infracţiunii de evaziune fiscală şi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi în acest sens a făcut trimitere la Decizia nr. 68/A/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Inculpatul nu a precizat însă de ce anume consideră greşită sentinţa primei instanţe referitor la această infracţiune în condiţiile în care a fost achitat în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Inculpatul C. a depus aceleaşi motive de apel ca şi inculpatul F. critica privind reţinerea infracţiunii de grup infracţional organizat fiind comună.

În plus acest inculpat a arătat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de evaziune fiscală nu am fost mandatat să îndeplinesc funcţia de administrator al societăţii S.C. D. S.R.L. Grajduri, nu am fost mandatat pentru a ţine contabilitatea societăţii, nu am fost mandatat decât să scoată bani din contul societăţii, bani care au fost returnaţi administratorului de drept H. şi nici nu am avut relaţii comerciale cu nicio societate comercială implicată în cauză,în calitate de administrator sau reprezentant al acesteia.

De asemenea, referitor la infracţiunea de spălare de bani, deşi achitat, inculpatul a considerat că soluţia este greşită, reluând aceleaşi argumente ca şi F. însă fără a motiva o solicitare propriu-zisă.

Inculpata E.E. a criticat sentinţa primei instanţe cu privire la reţinerea infracţiunii de grup infracţional organizat, argumentele prezentate fiind aceleaşi ca şi cele ale inculpaţilor F. şi C.

A precizat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani achitarea sa a fost dispusă în mod legal şi a solicitat menţinerea acestei dispoziţii.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală inculpata H. nu a formulat critici.

Inculpata S.C. B. S.R.L. a criticat sentinţa primei instanţe cu privire la netemeinicia aplicării pedepsei complementare a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an, prevăzută de art. 713 C. pen. din 1969.

În acest sens, s-a menţionat că S.C. B. S.R.L. este o societate în reorganizare judiciară, respecta planul de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor, măsura suspendării activităţii producând consecinţe ireversibile asupra societăţii în sensul ca această societate ar intra în faliment, creditorii rămânând neîndestulaţi.

Mai mult decât atât, creditor la masa credală a S.C. B. S.R.L. este inclusiv Statul Român prin Ministerul de Finanţe Publice, entitate juridică ce are de recuperat diverse sume de bani de la S.C. B. S.R.L.

Partea civilă Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală - prin Direcţia Finanţelor Publice a criticat sentinţa instanţei de fond pentru neacordarea despăgubirilor în cuantum total de 916.935,2 RON (reprezentând TVA şi impozit pe profit) la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la data achitării integrale a debitului, în conformitate cu prevederile Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

Totodată s-a menţionat faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii formulate în temeiul art. 16 C. proc. pen. referitoare la introducerea în cauză ca părţi responsabile civilmente a S.C. G. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. pentru a fi obligate în solidar cu inculpaţii A., E., E., C., F. şi H. şi nici asupra luării măsurilor asigurătorii conform art. 249-254 C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente până la concurenţa sumelor cu care ne-am constituit parte civilă în prezenta cauză.

Pe parcursul judecării apelurilor inculpatul A. a dat declaraţie în faţa instanţei de apel reiterându-şi poziţia avută şi în faţa instanţei de fond, în sensul nevinovăţiei sale pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Ceilalţi inculpaţi au uzat de dreptul de a nu face nicio declaraţie.

La solicitarea inculpaţilor instanţa de apel s-a pronunţat şi asupra cererii de administrare a unor probe, prin încheierea din 12 mai 2017 fiind însă admisă doar solicitarea de reaudiere a martorei X. aceasta fiind audiată la termenul din 9 iunie 2017.

Analizând coroborat probele administrate în cauză, în raport cu motivele de apel şi cu actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că sunt fondate, în parte, doar apelurile declarate de inculpaţii A., E. şi S.C. B. S.R.L., toate celelalte apeluri fiind nefondate.

Mai înainte însă de analiza detaliată a motivelor de apel Înalta Curte reţine că probele administrate în faza de apel nu au schimbat situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, declaraţia martorei X. neaducând nimic nou în acest sens.

De aceea, raportat la înscrisurile care atestă existenţa depunerilor şi retragerilor numerar, astfel cum au fost prezentate pe larg de rechizitoriu şi preluate de instanţa de fond, la facturile emise de persoanele juridice menţionate şi la celelalte acte contabile, la constatările efectuate de organele financiare şi de organele de urmărire penală faţă de caracterul fictiv al unor contracte, la declaraţiile inculpaţilor şi a celorlalţi martori audiaţi în cauză, Înalta Curte constată că faptele în materialitatea lor sunt cele care au fost reţinute şi de instanţa de fond.

Apărările concrete ale inculpaţilor legate de existenţa faptelor nu pot fi reţinute.

Astfel:

- inculpatul A. a susţinut că nu s-a implicat în activitatea firmei al cărei administrator era şi că a lăsat toate afacerile pe seama inculpatului E. însă recunoaşte că a semnat cele patru facturi menţionate la primul circuit economic fictiv. Apărarea inculpatului în sensul că nu ştie ce a semnat este de neacceptat întrucât calitatea de administrator al unei societăţi comerciale presupune, de plano, diligenţă şi responsabilitate în semnarea unor documente contabile. În plus, administratorului unei societăţi comerciale îi revine obligaţia organizării şi ţinerii corecte a contabilităţii.

Totodată, inculpatul A. recunoaşte că a creditat societatea cu diferite sume de bani, bani pe care fie îi depunea la bancă fie îi înmâna lui E. dar recunoaşterea sa se opreşte doar la acest aspect, fără să mai arate de ce a fost nevoie de aceste creditări şi ce anume s-a făcut cu banii.

Coroborând însă aceste aspecte de fapt cu declaraţiile inculpatului C. - de la urmărirea penală - care a arătat că s-a deplasat la biroul societăţii S.C. B. S.R.L., aflat la etajul 1 al clădirii, unde l-a întâlnit pe inculpatul A., acesta se afla la birou, pe un "scaun directorial de şef", iar fraţii E. se aflau pe alte două scaune în faţa biroului, în faţa lui A. iar acesta îi întreba, cum merge treaba, dacă totul este în regulă, cât mai este de făcut, de încasat, de plată şi fraţii E. i-au răspuns lui A., i-au dat explicaţii şi atunci A. a răspuns "e ok", implicarea inculpatului A. este dovedită pe deplin.

Tot astfel se poate reţine implicarea sa şi în cel de-al doilea circuit economic fictiv - dat fiind faptul că şi de această dată calitatea sa de administrator al societăţii comerciale S.C. B. S.R.L. îi impunea să fie la curent cu toate afacerile firmei, inclusiv cu faptul că amenajarea acelui drum s-a realizat numai de S.C. B. S.R.L. iar implicarea S.C. D. S.R.L. s-a făcut fictiv - aspecte relatate pe larg de inculpatul F.

Astfel, la fel ca şi prima instanţă Înalta Curte reţine că inculpatul F. a declarat că, conform înţelegerii, el şi C. s-au întâlnit cu fraţii E. şi cu inculpatul A., în Braşov unde a completat şi semnat mai multe acte-contract, situaţie de lucrări executate în trimestrul IV 2010, facturi fiscale, proces-verbal de compensare şi au discutat în legătură cu "comisionul" care îi revenea lui pentru emiterea şi semnarea acestor documente.

- referitor la implicarea lui E. şi E. - aceasta rezultă din însăşi materialitatea faptelor, coroborată cu declaraţiile inculpaţilor C. şi F., astfel cum a fost expusă pe larg de prima instanţă.

Apărarea lui E. în sensul că el doar l-a însoţit la Braşov pe E. ca şofer şi că nu a participat la discuţii este contrazisă de inculpatul F. iar implicarea sa în retragerea banilor şi chiar utilizarea cardului ce fusese eliberat pe numele lui C. este indubitabilă. Este greu de acceptat faptul că inculpatul E. a retras numerar de la bancomat sau a depus numerar la bancă în contul S.C. B. S.R.L. numai pentru că aşa i-a spus fratele său iar el nu şi-a dat seama de scopul ilicit al acestor fapte.

În realitate, inculpatul A. şi fraţii E. a pus la cale un adevărat "plan" destinat obţinerii nelegale de la stat a unor sume de bani, acest aspect conturând şi existenţa grupului infracţional organizat.

În acelaşi timp, nu există probe din care să rezulte că A. ar fi fost doar o "faţadă", un "om de paie" pentru activitatea inculpaţilor E. Nici măcar inculpatul A. nu a susţinut acest lucru.

- în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F. şi C., în primele declaraţii date la urmărirea penală ei recunosc implicarea în cele două circuite economice fictive şi oferă şi motivul pentru care au făcut acest lucru - obţinerea unor sume de bani proprii, sub formă de " comision " - fără a-i interesa ce anume vor face A. şi fraţii E. cu documentele pe care ei le ofereau.

Deşi în declaraţiile date la prima instanţă cei doi inculpaţi au încercat să nuanţeze participaţia proprie totuşi, contradicţiile din aceste ultime declaraţii - contradicţii relevate pe larg de prima instanţă - coroborat cu materialitatea faptelor (fictivitatea dovedită a contractelor, lipsa înregistrărilor contabile în contabilitatea societăţilor proprii, existenţa retragerilor de comisioane etc.) conduc la concluzia că ele nu sunt sincere şi îndreptăţesc instanţa de apel să ia în considerare numai declaraţiile date la urmărirea penală.

- referitor la inculpata H., administrator de drept la S.C. D. S.R.L., aceasta aparent are cea mai mică implicare. În realitate, este vorba de un adevărat modus operandi în care societăţile comerciale au ca administrator soţiile, de regulă neştiutoare de carte şi, datorită unor tradiţii specifice etniei, supuse în totalitate voinţei soţului, care se ocupă în fapt de "afacerile" familiei.

Acest lucru nu diminuează însă responsabilitatea administratorului de drept deoarece, pe de o parte, conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legii nr. 82/1991 privind organizarea contabilităţii, acesta este răspunzător de organizarea şi ţinerea contabilităţii societăţii comerciale şi de realitatea operaţiunilor economice încheiate iar pe de altă parte, relaţia strânsă de familie rezultată din calitatea de soţ-soţie duce la concluzia că, cel puţin la nivel general inculpata D.D. era la curent cu activităţile soţului său.

Înalta Curte a reţinut totuşi ca fiind fondate apelurile inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. numai în ceea ce priveşte efectele juridice ale faptelor materiale reţinute, efecte care, de data aceasta, parţial, nu sunt cele atribuite de rechizitoriu şi de prima instanţă.

Astfel, revenind la apelurile formulate Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte apelul formulat de Ministerul Public se constată că este nefondat.

După cum a arătat şi prima instanţă, infracţiunea de spălare de bani presupune o provenienţă ilicită a banilor. Banii trebuie sa fie "negri", adică sa provină dintr-o infracţiune anterioară, indiferent dacă pentru acea infracţiune inculpatul este sau nu trimis în judecată ori condamnat definitiv.

Deşi infracţiunea de spălare de bani poate avea caracter autonom faţă de infracţiunea din care provin banii spălaţi - aspect subliniat de Decizia nr. 16/2016, a Înaltei Curţii de Casaţie şi J. privind dezlegarea unor chestiuni de drept - totuşi infracţiunea premisă trebuie să existe.

În lipsa unei infracţiuni premisă nici spălarea de bani nu poate exista ca infracţiune.

În speţă probele administrate au dovedit faptul că inculpaţii - în modalităţile arătate pe larg în cuprinsul rechizitoriului şi al sentinţei primei instanţe - au rulat succesiv una şi aproximativ aceiaşi sumă de bani, de circa 29.000 RON, pentru a crea aparenţa unor operaţiuni financiare de o mai mare anvergură, în scopul obţinerii unei rambursări ilegale de TVA.

Suma rulată de inculpaţi prin depuneri la bancă în contul S.C. B. S.R.L., transfer în contul S.C. D. S.R.L., transfer în contul personal al lui C. urmate de scoateri de numerar, fie direct de inculpaţii E. de pe cardul lui C., fie de acesta din urmă şi reânmânarea banilor către inculpaţi, nu s-a stabilit ca provine din comiterea unei fapte penale.

Luate fiecare în parte, depunerile şi retragerile respective de numerar nu au conotaţie penală. Ele dobândesc o astfel de conotaţie numai prin aceea că urmăresc un scop ilicit şi anume crearea aparenţei existenţei unor contracte şi a plăţii unor bunuri şi serviciu pentru ca S.C. B. S.R.L. să obţină o sumă de la stat cu titlul de rambursare TVA.

Înalta Curte este aşadar de acord cu constatările instanţei de fond în sensul că niciuna dintre sumele de bani rulate în cadrul circuitelor fictive tip suveică (în fapt divizarea şi respectiv multiplicarea aceleiaşi sume iniţiale) nu au o provenienţă ilicită, nefiind sume provenite din comiterea unei infracţiuni, ci sume utilizate în scopul atingerii finalităţii infracţionale, respectiv deducerea TVA, împrejurare care însă nu s-a produs, urmare a controlului celor de la Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală.

Suma iniţiala folosita de inculpaţi in cadrul rulajelor, având ca scop justificarea unor acte juridice fictive nu reprezintă un produs al infracţiunii de evaziune fiscala, aceasta fiind in realitate, un instrument utilizat de inculpaţi in vederea obţinerii rambursării ilegale de TVA.

Achitarea dispusă de prima instanţă este aşadar corectă după cum corect este şi temeiul în raport de care s-a dispus achitarea şi anume art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. deoarece, în materialitatea lor faptele inculpaţilor există dar nu constituie fapte penale, respectiv infracţiunea de spălare de bani.

Achitarea nu ar fi putut fi dispusă în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. - astfel cum a solicitat inculpatul A. şi cum probabil au dorit să solicite inculpaţii C. şi F. întrucât, în materialitatea lor, faptele repetate de depuneri şi retrageri de numerar au existat numai că acestea nu erau destinate spălării unor bani "negri" ci creării condiţiilor pentru obţinerea de bani "negri".

În ceea ce priveşte celelalte susţineri din apelurile inculpaţilor A., E., E., F., C. şi H. întrucât prezintă critici comune, instanţa de apel va răspunde în comun la acestea urmând să puncteze separat numai critici proprii ale fiecărui inculpat.

Astfel:

a) referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, cele susţinute de inculpaţi, deşi corecte din punct de vedere teoretic, nu au susţinere în probele administrate în cauză.

Dispoziţiile art. 367 alin. (6) C. pen. prin care este definit grupul infracţional organizat, (fost art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003), trebuie privite şi interpretate într-un sens mai larg întrucât este puţin probabil ca o grupare infracţională să întocmească în prealabil un "statut" sau "contract" în care să precizeze "atribuţiile" membrilor săi sau "scopurile" grupării.

De aceea, Înalta Curte consideră că va exista grup infracţional organizat ori de câte ori se face dovada că minim 3 persoane au acţionat în mod coordonat la comiterea mai multor infracţiuni, urmând un anumit "modus operandi", la mai multe intervale de timp, chiar dacă, în concret sarcinile s-au modificat de la caz la caz. Totodată, nu este obligatoriu ca inculpaţii să se cunoască între ei ori să fi participat cu toţii la realizarea înţelegerii iniţiale câtă vreme fiecare dintre ei este conştient de faptul că acţiunile sale fac parte dintr-un context mai larg şi urmăresc un scop comun cu al celorlalţi.

Aceste aspecte trebuie deduse întotdeauna din aspectele de fapt ale activităţii membrilor grupului respectiv.

Diferenţierea dintre grupul infracţional organizat şi participaţia penală ad-hoc constă în faptul că participaţia penală ad-hoc se realizează pentru comiterea unui anumit gen de fapte penale într-un interval scurt sau foarte scurt în vreme ce grupul infracţional organizat presupune participarea în timp a inculpaţilor la comiterea unor infracţiuni, indiferent dacă acestea sunt consumate ori rămân în faza de tentativă.

De aceea, în speţă, raportat la însăşi materialitatea faptelor, întrucât rezultă că inculpaţii au acţionat în mod concertat pentru crearea condiţiilor necesare ca S.C. B. S.R.L. să obţină rambursarea ilegală a unor sume de bani de la stat cu titlul de TVA, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea infracţiunii de grup infracţional organizat. Împrejurarea că inculpaţii nu au acţionat în sensul celor arătate mai sus decât de două ori, într-o perioadă relativ scurtă de timp, după care A. şi fraţii E. ar fi încetat orice contact cu inculpaţii Stănescu, nu este de natură a infirma concluzia existenţei grupului infracţional organizat întrucât "destrămarea" acestuia s-a datorat insuccesului în obţine rezultatul scontat, respectiv rambursarea ilegală de TVA.

În ceea ce priveşte participarea fiecăruia dintre inculpaţi Înalta Curte reţine că participarea inculpaţilor A., E. şi E. este caracterizată de existenţa intenţiei directe - obţinerea rambursării TVA-ului - iar participaţia inculpaţilor C., F. şi H. este caracterizată de existenţa intenţiei indirecte.

Aceşti ultimi trei inculpaţi au avut ca scop principal obţinerea " comisioanelor " pentru sumele de bani rulate iar faptul că au cunoscut că acele aşa zise contracte şi facturi sunt fictive dar totuşi au acceptat ideea folosirii lor în contabilitatea B. în vederea producerii de consecinţe juridice, fără a-i interesa care sunt acestea, conturează sub aspect subiectiv existenţa intenţiei indirecte în ceea ce priveşte scopul grupului.

În acelaşi timp inculpaţii Stănescu au acţionat şi cu intenţie directă în raport cu propriile societăţi, acceptând introducerea în contabilitate a documentelor fictive şi realizând astfel infracţiunile de evaziune fiscală.

b) În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală reţinută de organul de urmărire penală şi de prima instanţă, Înalta Curte constată, contrar acestora, că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii A., E. şi S.C. B. S.R.L. este eronată.

Astfel, aşa cum a arătat încă de la început organul de urmărire penală, toate manoperele dolosive desfăşurate de inculpaţii menţionaţi s-au comis în scopul rambursării de către stat a TVA-ului aferent unor contracte fictive, deci al unei rambursări ilegale.

Rezultatul final nu s-a mai produs deoarece, în două rânduri, organele fiscale au avut suspiciuni cu privire la realitatea operaţiunilor comerciale şi nu au aprobat restituirea de TVA, fapta rămânând aşadar în stadiul tentativei.

În acelaşi timp, expertiza contabilă efectuată în cauză a arătat că, în ceea ce priveşte înregistrarea în contabilitate a acelor facturi fictive rezultatele financiare ale S.C. B. S.R.L. nu s-au modificat astfel că nu se poate reţine că unitatea s-ar fi sustras de la plata obligaţiilor fiscale aşa cum impune textul de bază al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Se reţine însă că, fapta inculpaţilor faptă are o încadrarea juridică distinctă, specifică, în art. 8 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.

Astfel, textul art. 8 din Legea nr. 241/2005 prevede expres că "Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţa de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat."

De asemenea la alin. (3) al aceluiaşi articol se arată că tentativa se pedepseşte.

Ca atare, Înalta Curte va reţine ca fiind fondat apelul declarat de inculpaţii A., E. şi S.C. B. S.R.L. numai în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală şi, procedând la desfiinţarea parţială a sentinţei va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, în mod corespunzător.

Înalta Curte reţine că, procedând în acest fel nu se agravează situaţia inculpaţilor apelanţi (dat fiind faptul că apelul Ministerului Public vizează doar achitarea pentru infracţiunea de spălare de bani) întrucât infracţiunea reţinută de prima instanţă este prevăzută de lege cu pedeapsa de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi iar tentativa la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 an şi 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

După descontopirea pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi E. se va proceda la o condamnare a acestora având în vedere noua încadrare juridică, urmând a fi aplicate pedepse în cuantum egal cu cel stabilit de instanţa de fond astfel încât, după recontopire să rezulte aceiaşi pedeapsă rezultantă.

Totodată instanţa de apel va păstra modalităţile de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă întrucât sunt corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptelor.

În privinţa S.C. B. S.R.L., în urma schimbării încadrării juridice se va aplica aceiaşi pedeapsă principală a amenzii în cuantum de 30.000 RON şi pedeapsa complementară la care se orientase şi instanţa de fond.

Împrejurarea că S.C. B. S.R.L. se află în procedura de reorganizare nu împiedică aplicarea pedepsei complementare a suspendării activităţii pe timp de 1 an întrucât societatea a fost folosită în mod expres în vederea comiterii de infracţiuni.

Referitor la inculpaţii C., H. şi S.C. D. S.R.L., pe de o parte şi F. şi S.C. G. S.R.L., pe de altă parte, din actele dosarului rezultă, în primul rând, o complicitate a lor la faptele celorlalţi inculpaţi iar în al doilea rând o evaziune fiscală proprie, în raport de propriile societăţi, întrucât prin expertiza contabilă s-a stabilit ca a existat o influenţare a rezultatelor fiscale ale acestor societăţi, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Având atât acte de complicitate cât şi de autorat, actele de complicitate se absorb în cele de autorat astfel că, în mod corect s-a reţinut doar infracţiunea de evaziune fiscală proprie.

c) În privinţa măsurilor asiguratorii, întrucât infracţiunea ce va fi reţinută în sarcina inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. nu a produs nici-un prejudiciu, se impune ridicarea măsurii asiguratorii instituite pentru repararea pagubei.

În ceea ce priveşte însă societatea comercială S.C. B. S.R.L. măsura asiguratorie se impune a fi menţinută numai pentru a garanta executarea pedepsei amenzii penale dar numai asupra bunurilor mobile şi imobile ale societăţii, astfel cum au fost menţionate în ordonanţa din 10.10.2013 şi mai puţin asupra sumelor poprite prin Ordonanţa din 24.09.2013 întrucât bunurile mobile şi imobile respective au o valoare suficient de ridicată pentru a asigura executarea amenzii penale.

Cu alte cuvinte, măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor S.C. B. S.R.L. se menţine dar nu pentru repararea unei pagube ci doar pentru garantarea plăţii amenzii şi numai asupra bunurilor nu şi asupra sumelor de bani aflate le terţul poprit.

d) Apelul inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. este fondat şi pentru cuantumul cheltuielilor judiciare. Într-adevăr, în cauză au fost cercetate mai multe persoane iar pentru unii dintre aceştia nu s-a dispus trimiterea în judecată. Inculpaţii nu pot fi obligaţi decât e) Apelul inculpatului E. este nefondat. Rezultă din considerentele anterioare motivele pentru care şi instanţa de apel consideră, la fel ca şi prima instanţă, că a participat cu vinovăţie la comiterea faptelor de care este acuzat.

Referitor la pedeapsa aplicată aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de lege şi nu se impune reducerea ei.

f) În privinţa apelului declarat de partea civilă se constată că apelul formulat este nefondat.

Aşa cum s-a precizat anterior, faptele inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. nu au produs un prejudiciu, inculpatul E. nu a fost cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de prejudiciu iar în privinţa celorlalţi inculpaţi instanţa de fond i-a obligat în mod corect la plata despăgubirilor.

Solicitarea de a fi fost introduse în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, societăţile comerciale în numele cărora au acţionat inculpaţii este neîntemeiată în condiţiile în care reprezentanţii S.C. B. S.R.L. nu au produs un prejudiciu iar în ceea ce priveşte celelalte două societăţi - S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. - acestea au în cauză şi calitatea de inculpaţi.

Referitor la cererea de luare a măsurilor asiguratorii, critica părţii civile este neîntemeiată întrucât, în mod evident acest lucru nu se impune în privinţa bunurilor ce aparţin inculpaţilor A., E., E., S.C. B. S.R.L. întrucât instanţa nu reţine că faptele acestora au produs un prejudiciu.

Există deja măsură asiguratorie asupra unui bun mobil - autoturism - aparţinând inculpatului C. însă în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi - H., F. - măsura nu poate fi dispusă din moment ce organul de urmărire penală nu a identificat existenţa unor bunuri urmăribile iar faţă de S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., măsura nu se poate dispune întrucât societăţile au existat doar "scriptic", neavând bunuri în patrimoniu, întregul lor comportament fiind unul tip "fantomă".

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpaţii A., E. şi S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 82/2016 din 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte:

- greşita condamnare a inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- greşita aplicare a sechestrului asigurator în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi E.;

- şi modificarea cuantumului sumei instituite prin măsura sechestrului asigurator asupra inculpatei S.C. B. S.R.L.

Reţine cauza spre rejudecare sub aspectele arătate şi în fond:

Dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A., E. şi S.C. B. S.R.L. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator), la care a fost condamnat inculpatul A. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente respectiv:

- pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

- şi pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca efect al schimbării încadrării juridice şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului A., aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care se adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

Menţine celelalte dispoziţii privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare astfel cum au fost stabilite prin sentinţa penală apelată.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul E. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator);

- şi pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca efect al schimbării încadrării juridice şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului E., aplicându-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator), la care se adaugă sporul de 6 (şase) luni închisoare (format din 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.), rezultând pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator).

Menţine celelalte dispoziţii privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare astfel cum au fost stabilite prin sentinţa penală apelată.

3. Condamnă pe inculpata S.C. B. S.R.L. la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca efect al schimbării încadrării juridice şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la societatea S.C. B. S.R.L.

Ridică măsura sechestrului asigurator instituit în cauză, în faza urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Ordonanţele procurorului din 10.10.2013 şi din 12.09.2014 şi, respectiv, prin Ordonanţa procurorului din 24.09.2013, asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. B. S.R.L., E., precum şi de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpaţii A., E., S.C. B. S.R.L. care au fost reţinute cu titlu de sume la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi pentru repararea pagubei produse prin infracţiune.

Menţine măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. B. S.R.L. până la concurenţa sumei de 30.000 RON în vederea garantării executării pedepsei penale.

Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii A., E., C., F., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. de la suma de 8.000 RON la suma de 5.000 RON, pentru inculpatul E. de la suma de 4.000 RON la suma de 2.500 RON, iar pentru inculpata H. de la suma de 5.000 RON la suma de 3.500 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, de inculpaţii E., F., C., H. şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 82/2016 din 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii A., E. şi S.C. "B. "S.R.L. rămân în sarcina acestuia.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi E., C., F., H. şi apelanta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., E., E., F., C., H. şi S.C. B. S.R.L., în sumă de câte 130 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele inculpate S.C. "D. "S.R.L. şi S.C. "G. "S.R.L. în sumă de câte 520 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.