Prosecutor’s acceptance of bribe and influence-peddling via intermediated payment to forensic doctor: sufficiency of implicit consent and promise for consummation of offenses

Asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102/F din 23.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale, aplicând pedeapsa de 4 ani închisoare la care a adăugat o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 399 C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22.06.2016 ora 16:25 la 23.06.2016 ora 16:25.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A., în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, la începutul lunii mai 2014, în contextul cercetării în stare de arest preventiv a lui B., în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a acceptat oferta de mituire cu suma de 10.000 euro făcută de familia C. şi D.), prin intermediul grefierei E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, promiţând că va da o soluţie favorabilă lui B., mai precis va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă de omor într-una mai puţin gravă - vătămare corporală, ceea ce îi va permite declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul A. a pretins şi primit efectiv suma de 2.000 euro, de la membrii familiei C. şi D.), prin intermediul aceleiaşi grefiere E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influenţării acestuia să elibereze un certificat medico-legal care să îl ajute în dispunerea soluţiei favorabile lui B.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a efectuat acte de cercetare faţă de inculpatul B. în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, cauza fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului din data de 28.10.2014 cu trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 lit. e) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă asupra persoanei vătămate F.) şi loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă săvârşită asupra persoanei vătămate G.), cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În cauza menţionată s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 05.05.2014 pentru infracţiunea prev. de art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. e) şi f) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., tentativă la infracţiunea de omor asupra victimelor F. şi G., faptă comisă de către o persoană care a mai comis o tentativă la infracţiunea de omor, reţinându-se că B. a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate F. în noaptea de 03 - 04.05.2014 iar în ziua de 04.05.2014 a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate G.

În cauză a fost luată măsura reţinerii faţă de B. la data de 05.05.2014 iar inculpatul A. a formulat propunere de arestare preventivă faţă de acesta la aceeaşi dată (referat aflat la filele 61- 63 vol. V dosar urmărire penală), propunere admisă de Tribunalul Teleorman.

Ulterior, la data de 28 mai 2014 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive faţă de B.

Faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. au legătură cu cercetările pe care acesta le efectua în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în dosarul menţionat mai înainte şi cu raportul de constatare medico-legală solicitat a fi întocmit în cauză cu privire la leziunile prezentate de F. în urma agresiunilor exercitate de B.

Referitor la acest raport (depus în copie xerox la filele 69-70 vol. V dosar de urmărire penală) instanţa de fond a reţinut că solicitarea de examinare a victimei pentru întocmirea raportului de constatare medico - legală a intervenit din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman la data de 14.05.2014 iar raportul a fost efectuat la data de 06.06.2014, prin acesta stabilindu-se că leziunile prezentate de persoana vătămată F. necesită 55-60 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind de natură să pună în primejdie viaţa victimei.

Instanţa a reţinut, prin urmare, că discuţiile cu martora E. legate de dosarul menţionat, acceptarea primirii ofertei unei sume de bani prin intermediul acesteia de la membrii familiei lui B. pentru a da o soluţie favorabilă acestuia, mai precis pentru a schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă de omor într-una mai puţin gravă - vătămare corporală şi primirea efectivă a sumei de 2.000 euro, de la membrii familiei C. şi D.), prin intermediul aceleiaşi grefiere, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influenţării acestuia să elibereze un certificat medico-legal, s-au realizat în intervalul de timp situat între momentul reţinerii lui B. şi depunerea la dosar a raportului de constatare medico-legală pentru F..

Pentru reţinerea situaţiei de fapt, instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din denunţurile şi declaraţiile martorilor C. şi D. coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate de martore precum şi din declaraţiile martorei E. rezultă că în contextul arestării lui B. într-un dosar în care se efectuau acte de urmărire de către inculpatul A., martorele C. şi D. au contactat-o pe E., cu care au avut mai multe întâlniri în acest interval, stabilind cu aceasta să intervină la procuror, pe care grefiera îl cunoştea şi cu care avea o relaţie de prietenie apropiată, pentru a obţine o îmbunătăţire a situaţiei juridice a lui B.

Potrivit denunţului martorei C., în contextul acestor întâlniri şi discuţii, la data de 25.05.2014 s-a deplasat împreună cu mama sa, D. la domiciliul din Zimnicea al martorei E. şi conform celor stabilite anterior i-au dat acesteia suma de 2.000 euro pe care procurorul A. urma să o ducă medicului legist H. în scopul eliberării unui certificat medico-legal din care să rezulte că loviturile nu au pus în pericol viaţa victimei, urmând ca procurorul să schimbe încadrarea juridică a faptei, solicitând pentru aceasta suma de 10.000 de euro.

Potrivit susţinerilor din denunţ, grefiera i-a precizat martorei că dacă procurorul nu rezolvă cu certificatul medico-legal nu mai vrea restul de bani de 10.000 de euro.

Martora denunţătoare a mai susţinut că a mai rămas în zonă cu mama ei iar în apropierea casei grefierei a observat oprindu-se un autoturism x de culoare roşie care conţinea în numărul de înmatriculare şi literele MPR despre care cunoştea că este parcat în mod constant la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Martora a arătat că în autoturismul menţionat erau doi bărbaţi cărora nu le-a distins trăsăturile. În denunţul formulat s-a mai arătat de către martoră că a doua zi a fost sunată de E. care i-a spus că nu se poate rezolva problema iar după aproximativ două săptămâni aceasta i-a restituit cei 2.000 de euro daţi iniţial.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute de C. şi în declaraţiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale, aspectele declarate fiind confirmate şi de martora denunţătoare D. Aceasta din urmă a confirmat întâlnirea pe care a avut-o cu grefiera E. şi faptul că i-au dat acesteia suma de 2.000 de euro care urmau să ajungă la medicul legist prin intermediul procurorului A. precum şi existenţa unor discuţii legate de scopul în care erau daţi banii respectivi şi de explicaţiile grefierei în sensul că după obţinerea certificatului medico-legal procurorul va schimba încadrarea juridică iar dosarul va fi trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, demers pentru care procurorul ar pretinde suma de 10.000 de euro. Martora a făcut şi ea referire la o maşină marca x cu numărul de înmatriculare conţinând literele MPR în care s-ar fi aflat doi bărbaţi, împrejurări menţionate şi de C.

Aspectele menţionate au fost confirmate în parte de înregistrarea din data de 25.05.2014 pusă la dispoziţie de martora C.

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii:

"E.: Asta înseamnă că medicul legist dă că nu i-a pus viaţa în pericol.

C.: Aşa.

E.: El cu aia se duce la tipă. Mâine dimineaţă.

C.: Şi dacă aia zice nu.

E.: Şi dacă aia zice nu, el nu mai (...) nu (...) nu vrea ăia zece.

Interlocutoare: Şi ăştia rămâne.

E.: Deci, ăştia sunt pentru legist, ca să-i dea hârtia. Pentru că el, altfel, nu poate să se ducă la aia şi să-i spună. Că, dacă nu se duce cu aia să scrie acolo că nu i-a pus viaţa în pericol, el n-are nicio probă să-i zică la aia: "Eu nu mai pot să merg mai departe."

În continuare, E. le explică faptul că dacă "ăla dă că nu i-a pus în primejdie viaţa, i se schimbă încadrarea". Neînţelegând exact, C. şi D. revine asupra subiectului:

"C.: Şi tot îl ţine.

E.: I se schimbă încadrarea şi atunci înseamnă că ăla poate să ceară revocarea măsurii. Asta nu înţelegi!

C.: Deci, nu-i dă drumul.

E.: O (...) deci, nu mă înţelegi! Ăştia sunt pentru medicul legist."

În continuare, interlocutoarele iau în calcul faptul că ar putea să nu meargă planul şi atunci E. le asigură că "dacă nu se poate aşa, atunci mergem pe varianta cealaltă, care este mult mai scumpă." Aceasta din urmă subliniază din nou faptul că este nevoie ca medicul legist să scrie că nu i-a fost pusă viaţa în primejdie.

"E.: El mi-a spus: "Dacă eu mă duc cu hârtia aia de la medicul legist, care spune (...)." Era chestia pe care noi o aşteptam de la Institutul de Medicină Legală Despre care noi vorbeam ieri.

C.: Şi au venit. Deci, mâine o scoate.

E.: Nu a venit hârtia aia. Dar el încearcă pe hârtiile pe care le are să i le ducă. A vorbit cu ăsta şi a spus: "Da, dom'le, îţi scriu chestia aia (…) pe hârtiile pe care le am acuma, în momentul ăsta. Nu mai aştept, dacă nu vine."

C.: Şi dacă aia vine de acolo altfel.

E.: Nu mai vine nimic, că îi dă el drumul. Şi el a zis: "Da, vreau! Uite, ăştia... "Deci, m-am făcut înţeleasă. Ăştia.

C.: Am înţeles. Dar lui doar îi schimbă încadrarea. Atât.

E.: Păi, dacă îi schimbă încadrarea, tu nu-nţelegi că-l scoate.

C. ŞI D. precizează faptul că s-ar mulţumi doar cu " coada " de 2 ani, iar E. o linişteşte spunând:

"E.: Dar dacă i se schimbă încadrarea, nu mai e tentativă de omor şi e la lovire. La lovire mergem pe cale (...) (...) Deci, încă o dată te întreb: eşti hotărâtă că vrei să-i dau ăştia lu' medicul legist.

C.: Eu. .. nu e vorba de ăştia 2.000 de euro.

Interlocutoare: Mă (expresie trivială) pe ei la o adică! (...).

E.: Am înţeles!

INTERLOCUTOARE: Da' să fie bine. (…)!

E.: De hârtia asta depinde ca mâine aia să zică: "Da, nu avem probe. Nu mai merge re (...) arestarea. "Revocă măsura.

C.: Da. "Şi dă-i drumul!"

E.: Şi se schimbă încadrarea, îi dă drumul (...)."

E. le explică interlocutoarelor faptul că dosarul va fi trimis ulterior la Procuratura Judeţului Zimnicea, pentru că atunci când se va schimba încadrarea, se va schimba şi competenţa. Denunţătoarea C. îi promite acesteia că îi va da ce-şi va dori, dacă îl scoate din arest pe B.. Sunt reluate apoi subiectele discutate anterior, iar C. şi E. coboară din autoturism şi discută lângă portieră. Acestea stabilesc că, dacă se rezolvă cu hârtiile de la legist, E. îi va transmite un mesaj lui C. şi D. cu următorul conţinut: "Ţi-am găsit medicamentele".Dacă nu va merge, vor încerca altă variantă.

Procesul-verbal menţionat confirmă întâlnirea martorelor denunţătoare cu grefiera E., discuţiile legate de bani şi cercetările efectuate faţă de B. şi referirea martorei E. la măsurile care urmează a se lua faţă de acesta în cauza instrumentată de procurorul A., precum şi primirea sumei de 2.000 euro pentru a fi daţi medicului legist.

Împrejurările arătate au fost recunoscute şi de E. audiată în calitate de suspectă la data de 16.06.2015, aceasta arătând că în contextul cercetărilor faţă de B., C. şi D. i-au cerut să vorbească cu A. şi să îi ceară acestuia să intervină la medicul legist H. pentru a emite un certificat medico-legal favorabil lui B., spunând că sunt dispuse să ofere cu titlu de mită pentru procurorul A. şi medicul legist H., suma maximă de 10.000 euro, însă la acel moment nu pot oferi decât 2.000 euro.

Suspecta a arătat că s-a întâlnit cu procurorul A. la ea acasă şi i-a relatat acestuia cele spuse de C. şi D. în sensul că sunt dispuse să dea mită pentru a obţine un certificat medico-legal favorabil lui B. prin care să se constate că lovirile aplicate de el nu au pus în pericol viaţa victimei.

Potrivit declaraţiei date de E., A. nu a respins oferta de mituire ci doar a explicat că medicul legist H., căruia îi spunea "I." face aşa ceva, că este cunoscut pentru asemenea practici, dar tarifele practicate de el sunt diferite în funcţie de infracţiune, de concluzii, iar în cazul concret a lui B., tariful "mitei" ar fi în jur de 10.000 euro. Procurorul A. mi-a dat de înţeles că suma aceasta de bani ar urma să fie împărţită între procuror şi medicul legist H., iar în funcţie de certificatul medico-legal va putea să-i schimbe încadrarea juridică lui B. din tentativă la omor în loviri.

Suspecta a susţinut că procurorul A. i-a spus că este în regulă, să-i aducă cei 2.000 euro, spunând că îi va da lui H. iar în prezenţa sa l-a contactat telefonic pe H. şi a stabilit să se întâlnească cu acesta. Ulterior, după întâlnirea dintre ei, A. i-a comunicat că H. este de acord şi se subînţelegea că trebuie să ducă banii. Suspecta a precizat că le-am transmis acest lucru celor din familia C. şi D. care i-au adus cei 2.000 euro înfăşuraţi într-o coală de hârtie sub formă de sul, nu i-a desfăcut să îi numere şi aşa cum i-a primit i-a dat mai departe lui A. Acesta a primit pachetul cu cei 2.000 euro şi se subînţelegea că se întâlneşte cu medicul H. pentru a-i da banii respectivi.

Instanţa de fond a mai reţinut că martorele denunţătoare, audiate în cursul cercetării judecătoreşti, şi-au menţinut declaraţiile date anterior şi chiar dacă există unele neconcordanţe legate de datele la care au fost contactate de grefiera E. care le-a comunicat faptul că nu se poate rezolva situaţia lui B. şi de aspectele legate de autoturismul care a sosit la locuinţa grefierei E. după ce au fost daţi cei 2.000 euro, aceste împrejurări nu pot fi considerate o dovadă a nesincerităţii martorelor menţionate, în condiţiile în care celelalte susţineri ale acestora se coroborează între ele şi cu datele din procesul-verbal de redare a convorbirii interceptate, menţionat mai înainte, precum şi cu susţinerile martorei E.

Din declaraţia martorei C. instanţa a reţinut că din cei 12.000 euro, cei 2.000 euro care au fost daţi erau pentru medicul legist şi urmau să ajungă la acesta prin intermediul procurorului, fiind destinaţi obţinerii unui certificat medico-legal iar ceilalţi 10.000 euro erau pentru procuror şi urmau a fi daţi în ziua în care i se dădea drumul lui B., aceleaşi aspecte fiind susţinute şi de martora D. în declaraţia dată în faţa instanţei.

Curtea a constatat însă că aspectele legate de deplasarea unui autoturism marca x la locuinţa suspectei E. după ce martorele denunţătoare i-au dat acesteia suma de 2.000 euro, autoturism în care s-ar fi aflat şi inculpatul A., nu pot fi reţinute, în condiţiile în care declaraţiile martorelor nu se coroborează între ele (pe aspectul legat de aspectele legate de staţionarea autoturismului, deplasarea ulterioară a acestuia, observarea maşinii într-o altă locaţie sau pe cel care vizează recunoaşterea uneia dintre persoanele din autoturism ca fiind inculpatul A.) şi nu sunt confirmate nici de martora E.

În plus, din verificările efectuate de instanţă a rezultat că la momentul faptei pe raza judeţului Teleorman era înmatriculat un singur autoturism marca x de culoare roşie care avea în numărul de înmatriculare literele MPR, respectiv un autoturism cu numărul de înmatriculare x, pe numele J. (adresa MAI aflată la fila 137 dosar instanţă).

În cauză a fost audiat proprietarul autoturismului menţionat, J., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, acesta arătând că nu s-a deplasat niciodată cu autoturismul menţionat în Zimnicea şi nici nu a încredinţat maşina în vederea efectuării unei astfel de deplasări iar inculpatul s-a deplasat cu autoturismul menţionat o singură dată, în anul 2013, la o petrecere în Municipiul Alexandria. Referitor la adresa la care locuieşte suspecta E. martorul a arătat că nu ştie unde locuieşte aceasta şi prin urmare nu s-a deplasat niciodată la locuinţa acesteia .

Prin urmare, în raport de probele administrate în cauză, nu au fost reţinute susţinerile martorelor denunţătoare legate de aceste aspecte menite a-l asocia pe inculpatul A. cu martora E. şi cu banii care tocmai ce fuseseră daţi de către acestea martorei E., nefiind stabilit cu certitudine faptul că inculpatul s-a deplasat în împrejurările arătate de martorele denunţătoare acasă la grefiera E., ocazie cu care ar fi primit banii daţi pentru medicul legist.

Referitor la împrejurările în care ar fi dat inculpatului banii respectivi, martora E. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată că suma de 2.000 euro primită de la martorele denunţătoare a dat-o inculpatului în ziua următoare celei în care i-a primit, banii fiind daţi procurorului la ea acasă. Referitor la autoturismul marca Logan la care au făcut referire martorele denunţătoare martora a arătat că procurorul nu a venit la ea în ziua respectivă cu maşina indicată de martoră ci a doua zi, nefiind confirmată astfel varianta prezentată de către denunţătoare.

S-a mai arătat de către instanţă de fond că momentul şi împrejurările în care banii au ajuns de la martora E. la inculpatul A. nu prezintă o importanţă covârşitoare în cauza de faţă, fiind esenţial faptul că banii au ajuns la inculpat în scopul de a fi daţi medicului legist pentru obţinerea unui raport medico-legal pe care inculpatul să-şi întemeieze o schimbare de încadrare juridică din tentativă la omor în vătămare corporală.

Astfel, susţinerile martorelor denunţătoare au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei de faţă numai pe aspectele care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, neputând fi ignorate împrejurarea că inculpatul A. l-a trimis în judecată pe B., fratele şi fiul denunţătoarelor, într-un dosar în care a primit o pedeapsă cu închisoarea după ce anterior tot inculpatul îl cercetase şi trimisese în judecată într-un alt dosar şi nici împrejurarea că martorele redau o serie de aspecte relatate de suspecta E., legate de implicarea inculpatului în activitatea infracţională.

Curtea a reţinut că în cauză denunţurile au fost formulate la aproape nouă luni de la data săvârşirii infracţiunilor iar după acest moment au avut loc mai multe întâlniri, pe de o parte, între martorele denunţătoare C. şi D. şi martora E. iar, pe de altă parte, între aceasta din urmă şi inculpatul A. iar interceptările efectuate cu prilejul acestor întâlniri confirmă comiterea de către inculpat a infracţiunilor de corupţie pentru care este cercetat.

Astfel, la data de 26.02.2015 C. şi D. s-au întâlnit cu grefiera E. la restaurantul "K." din oraşul Zimnicea, jud. Teleorman şi a fost monitorizată audio în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de Curtea de Apel Bucureşti.

Dialogul dintre cele trei persoane a vizat situaţia lui B., arestat preventiv.

În acest context a fost reluat şi subiectul sumei de bani pretinsă în anul 2014 de către grefiera E. pentru procurorul A. zis "L." de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În contextul acestui subiect, grefiera E. a confirmat pretinderea sumelor de bani 10.000 euro pentru procuror şi 2.000 euro pentru obţinerea certificatului medico-legal, precizând explicit că a dat cei 2.000 de euro procurorului A., care la rândul său i-a dat medicului legist H. de la Laboratorul de Medicină Legală Teleorman însă acesta i-a cheltuit fără să îndeplinească solicitarea procurorului A.

Grefiera a precizat că după ce a aflat că nu se poate face nimic i-a solicitat banii înapoi procurorului A., acesta spunându-i că legistul H. i-a cheltuit, situaţie în care grefiera a bănuit că banii au fost restituiţi din "buzunarul propriu" al procurorului.

De asemenea, tot cu această ocazie, s-a discutat şi posibilitatea ca restituirea sumei de 2.000 euro primită de grefiera E., din cei 12.000 euro pretinşi pentru procurorul A., să se fi realizat în contextul în care M. zis "N.", patronul celui angajat şi cu care familia C. şi D. se află în conflict, să fi oferit o sumă mai mare cu titlu de mită, atât procurorului A., cât şi legistului H.

La finalul întâlnirii, grefiera E. a precizat că se va întâlni cu procurorul A. la data de 1 martie 2015, la ea acasă, deoarece acesta trebuie să îi dea un "mărţişor", context în care îl va aborda să afle ce se mai întâmplă cu dosarul lui B. şi ce se mai poate face pentru acesta.

În cuprinsul acestei întâlniri martora E. a făcut referire la plângerea care ar fi fost formulată la Direcţia Naţională Anticorupţie de una dintre persoanele vătămate din dosarul în care era cercetat B., plângere care ar viza-o şi pe ea, precizând că de la momentul la care a aflat de existenţa acesteia evită să îl contacteze telefonic pe inculpatul A. ("Deci nu pot să (...) n-am vorbit, deci nu vorbesc cu el, nu mă (...) de atunci de când cu telefoanele ţi-am spus, nu (…)").

Martora s-a referit şi la întâlnirea avută cu inculpatul A. în zona unui supermarket din Alexandria ocazie cu care au discutat despre formularea unei plângeri la Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la această situaţie ("Eu de câte ori mă, (…) am vorbit cu el, până la chestia cu banii şi cu asta, că de-atunci am (...) încetat şi cel mai mult (...) am renunţat la telefon şi la asta de când (...) a făcut ăla plângere, când io eram în concediu şi a făcut plângere şi el m-a sunat şi mi-a zis. Eram (...) în O. şi m-a sunat (...) şi mi-a zis (...) "păi vreau să vorbesc cu tine" şi a venit (...) ne-am ferit de camerele de luat vederi de la (...) Rompetrol (...) şi mi-a zis "vezi că este plângere făcută la Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva ta şi a lui P."; "Şi el a zis că (...) vezi că e posibil ca şi telefoanele să fie ascultate. Şi noi, din momentul acela, nu am mai vorbit nimic la telefon!" ).

Aspectele relevante din dialogul ambiental purtat la data de 26.02.2015, în sensul celor arătate anterior, se regăsesc la filele 9-11, 12, 15-16, 18-20, 23, 30-31, 34-41, vol. II dosar urmărire penală.

La data de 07.03.2015, martorele C. şi D., s-au întâlnit din nou cu grefiera E., la domiciliul acesteia din urmă. Şi cu ocazia acestui dialog, grefiera E. a precizat că s-a întâlnit cu procurorul A. de 1 martie, iar în acest context procurorul s-a arătat reticent la auzul celor spuse de grefieră în sensul că s-a întâlnit cu familia C. şi D. şi i-a precizat acesteia că nu mai poate face nimic deoarece dosarul este judecat de judecătorul Q. cu care nu are o relaţie foarte bună.

Aspectele relevante din dialogul ambiental purtat la data de 07.03.2015, în sensul celor arătate mai înainte, se regăsesc la filele 47-50, 53-56, 57-58, 60,61, 62, 53-65, 67-68, 69, vol. II dosar urmărire penală.

Instanţa de fond a reţinut că în contextul cercetărilor care se efectuau în cauză, la data de 18.06.2015, a avut loc o întâlnire între E. şi procurorul A., în biroul acestuia din urmă, discuţia dintre aceştia fiind înregistrată audio şi video.

Din dialogul purtat între cei doi cu ocazia acestei întâlniri rezultă, în aprecierea instanţei de fond, împrejurarea că procurorul A. a fost implicat în acte de corupţie în cursul anului 2014, acesta confirmând că a primit cei 2.000 de euro în vederea obţinerii unui certificat medico-legal de la medicul H., relevante fiind următoarele pasaje cuprinse în procesul-verbal de redare depus la filele 118-138 vol. II dosar urmărire penală:

"E.: Ce faciş

A.: Scriam pe un bilet, că nu putem altfel, e mai bine în scris. (n.a. procurorul A. îi arată grefierei un document pe care este scris numele C. şi D.) Nu ştiu.

E.: Dă-mi şi mie o ţigară.

A.: Ştiai de asta ceva.

E.: Mi-a zis mă-sa.

A.: Ce.

E.: Deci m-am întâlnit cu mă-sa pe stradă.

A.: Ia loc, colo.

E.: Mi-a zis, m-am întâlnit cu mă-sa pe stradă... am vrut să o evit.

A.: E ceva normal la oamenii ăştia.

E.: Ă (...) am vrut să o evit şi (...) bineînţeles că a venit după mine foarte (...) arţăgoasă.

A.: Îhî.

E.: (...) că n-am vrut să-l ajutăm pe fii-su.

A.: Să-l ajutăm amândoi sau cum.

E.: Deci eu nu înţeleg, oamenii ăştia nu sunt.

A.: Nu, nu.

E.: Nu-s.

A.: Au probleme.

E.: (...) au o doză de nebunie.

A.: A, asta vroiai să-mi spui sau e altceva.

E.: Nu, că a venit după mine şi mi-a reproşat.

A.: Păi, ce.

E.: Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu' acesta (...) lu' H., că n-au ajuns la el.

A.: Păi nu mi i-a cerut înapoi.

E.: Că nu i-ai dat tu lu' el (...) lui.

A.: Păi şi.

E.: Că erau în stare să vândă maşina, să vândă pământu', să vândă toate astea şi că... să facă rost de zece mii de euro (...) şi de cinşpe mii de euro.

A.: Păi acuma nu ziceai că nu i-a dat "nevinovat."

E.: Deci tu ştii cum făcea aia la mine. Îmi bătea obrazu' (...) pentru ce. Ce-am făcut.

A.: Nu ştiu.

E.: A ţinut... morţiş să-mi reproşeze că nu i-ai dat ăia două mii de euro lu' H., că nu au ajuns la el, că ăsta a luat mai mult de la N. (n.a. M. patronul victimei).

A.: Eu ce să spun de treaba asta, nu ştiu frate nimic! Cum să iau şi să dau şi să.

E.: Nu i-ai dat lui. Nu i-ai dat lu' H. p-ăia. De ce dracu' mi-a reproşat chestia asta.

A.: Păi nu ţi-i am dat, mă, înapoi.

E.: Păi da, normal, dar de ce (...) de ce a fost discuţia asta.

A.: Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis "dă-i înapoi!", aşa a fost. Nici n-am apucat, că era în perioada nu ştiu cum dracu', de concedii, sau era ăsta plecat nu ştiu unde dracu' şi după o săptămâna sau două a zis.

E.: Păi atuncea când i-ai dat înapoi a zis că a cheltuit ăla din ei.

A.: Da, nu ştiu, eu am mai (...) el.

E.: A cheltuit.

A.: Eu am (...) nu ştiu (...) păi nu ţi-i am dat pe toţi.

E.: Ba da, dar în. (…) nu ziceai tu că ai cheltuit din ei.

A.: Nu el mă, eu am mai luat din ei, ţi-am zis că am avut nevoie şi pe urmă ţi-am dat înapoi, că ţi-i dau dracu'. E o scrumieră p-acolo.

E.: Că de ce ă (...) nu s-a vorbit cu judecătoru', că dacă puteam să vorbesc cu judecătoru' (...) că putea să vândă pământu', să vândă maşinile (...) că făcea.

A.: Dar le da degeaba, că fapta e faptă. Şi am înţeles că cel mai rău cine l-a incriminat până acum, tovarăşu' N.

E.: Doamne aveam nişte gumă pe aicea, dar nu mai am deloc.

A.: Nici eu nu am. Cred că s-a dus şi a mâncat acolo (...) rahat.

E.: Cine.

A.: Domnu’ C. şi D.

E.: Pe unde. Ce dracu' să vorbească. Ce am.

A.: Păi domne', uite, am o cunoştinţă care lucrează şi.

E.: Păi şi ce, ce Dumnezeu am făcut eu. Sau ce (...) ce a înţeles ei că fac.

A.: Tentativă de (...) tentativă de trafic de influenţă nu ştiu, ceva de genu' ăsta... alt medic (n.l. nu foarte cert).

(…).

A.: Eu nu ştiu să umblu la drăciile alea ale lor şi mi-o fac la ibric, cu fierbătorul. Bă, ce lume dementă, mânca-ţi-aş. Ăla acuma ştii ce face, îl pune să facă un fel de denunţ, şi la urmă îl dă mai departe la (...) la alte poveşti.

E.: Îm (...) asta cred că e sperietură.

A.: Păi de ce îmi spunea mie nenea ăla care a fost transferat de acolo încoace pentru alte probleme de chestia asta (...) "domne, uite am asistat la discuţie şi spunea şi a doua zi l-a scos CI-stul" . Dar e o chestie mai de prin primăvară. Şi numai bine, că pe urmă ţi-a cam dat şi mesaje (...) atunci n-am putut să mai ajung la tine, am adormit ca prostu'.

(...).

E.: Ce Dumnezeu, să-i zic la asta, dacă mai mă întâlnesc cu ea. Că mă (...) mă (...) mă (...) mi-e şi frică să mai ies în oraş. Îţi dai seama, dacă a venit după mine. M-a aşteptat în magazin, la ieşirea din magazin. M-am făcut că n-o văd. A venit aşa cu un ton din-ăla dă (...) ţaţă, dă (...) arţăgoasă.

A.: Păi chiar nu ştiu ce poţi să-i zici. Mă, dacă nu s-a putut.

E.: Da' zice că (...). A (...) a încercat să vină la tine. N-a încercat.

A.: La mine, nu.

(...).

A.: .(…) Nu serios, pe bune, că nu s-a (...) acuma ce vreţi, nu s-a putut şi (...) ce poţi să mai.

E.: Dragă, da' mi-a (...) bătut câmpii că n-au ajuns banii la H., că (...) H. a luat mai mult de la N. şi că d-aia i-a dat înapoi.

A.: Eu nu cred c-a luat de la N., eu cred (...) de data asta, chiar n-a mai luat de nicăieri. H. de când în ultimul timp, nici n-a vrut la un moment dat, ştii că asta. Da. Sau o fi luat de la el, îl dau dracu', nu ştiu. Nu stă el să-mi spună mie ce face. Da' (...) cred că (...) mi-a fost (...) mi-a fost (...). O fi luat şi de la ea, nu ştiu. Mă gândesc că la aia, ştii, se cunoştea mai bine cu Mustăţea, cu doctorul. Adică, N. prin filiera aia să fi ajuns la (...). Îi dau dracu', tac din gură (...) că io am stat şi mă pun şi-n situaţia să...ăsta ce poate să mai facă, că nu s-a produs nicio consecinţă, nu s-a întâmplat nimic. Mă gândeam aşa, ştii (...).

E.: Că putea să dea şi mai mult (...) că să dea cinşpe mii, că să dea.

A.: Să-şi rezolve la Bucureşti.

(...).

E.: A, da, da (...) cred că da. Păi (...) îţi dai seama că.

A.: Că aşa, aş lua cartelă, ştiu eu (...) pă un alt telefon, da' dacă eşti (...) oi fi şi matale ascultată, o iau degeaba.

E.: Ai, mă, fii serios cu ascultatu' tău!

A.: Nu ştiu, mă gândesc la ce e mai rău.

E.: Nu e.

A.: Ăştia-s.

(...).

E.: Ă... zicea tâmpita asta că (...) mai bine se ducea să-i dea direct lu' H. banii, decât să ţi-i dea ţie, că de-aia e... convinsă că... n-a mers.

A.: Î.

E.: ... banii la tine.

A.: Hai, mă, problema.

E.: (...) şi dacă (...) şi dacă se ducea.

A.: Păi ăla lua aşa! Da' (...) nu te cunosc, dă mie. Ce dracu'!

E.: Nu, da' oricum, m-a bătut la cap într-una cu (...) ă (...) n-au ajuns ăia la el. Că n-au ajuns, că n-au ajuns.

A.: Bine.

E.: (...) că (...) ce-am făcut.

A.: (...) şi-au aju (...) şi-au ajuns la ea, păi da' n-a zis " dă-i înapoi, că nu mai (...)". Da' io aşa am înţeles. "Dă-i înapoi, că (...) ne trebuie." În fine.

(...).

E.: Şi î (...) păi da' atunci. "N-au ajuns la el, mai bine mă duceam direct la H. şi-i dădeam lu' H."

A.: Nu trebuie să.

E.: "Că puteam să dau şi cinşpe mii". (n.l. foarte probabil, E. redă spusele lui D.).

A.: Să dea cinci sute de mii dar ideea e că ştii că dacă prostul ăla a făcut hârtiile, îţi dai seama că.

E.: Adică cine.

A.: Nu ştii şi tu.

E.: A!

A.: Fii-su. Că omu' ăla nu spunea aiurea, ăsta e de mai mult timp aici.

E.: Nu te mai speria şi tu aşa, dracu'.

A.: Nu mă sperii, că până la urmă stai aşa că n-are ce să-mi facă, ideea că încă nu e încheiată treaba... la instanţă. Deci deocamdată.

E.: Da' atunci când (...) când ai zis de î (...) că dacă pot ei să vorbească, să vorbesc cu ei şi să (...) cât e dosarul la Q., ce putea să-i facă Q.

A.: Stai, R. putea să facă următoarea chestiune, să recunoască, prostul, putea că acuma nici pe asta nu, să recunoască prostul şi să-i dea şi lui o pedeapsă mai micuţă, micuţă, mai mică. Acuma prostul nici n-a recunoscut, ăştia au început să audieze martori şi nu-l văd bine pe capitolul pedeapsă mergând pe drumul ăsta, că-l ştiu şi pe ăsta cum, el toate până la violenţă.

E.: Adică prima dată au zis de două mii şi după aia în continuare până la suma de zece în total şi după aia ieri îmi zicea că "îţi dădeam şi cinşpe mii".

A.: Da, aia n-are mintea cu ea când (...). Mai bine că nu le-am (...) (n.l. nu foarte cert).

E.: De cât.

A.: Şi nu ştiu domne, când poţi tu, cu cine.

E.: Vorbim.

A.: Păi.

(...).

E.: Ce, ce mă sfătuieşti să fac dacă mai mă abordează asta. Ce să fac.

A.: Păi da'.

E.: Că nu ştiu, efectiv nu ştiu, mi-e şi frică să-l văd pe faţă.

A.: Dacă te abordează. Nu, poţi să îi zici tu, băi femeie, să ştii chiar m-a deranjat... asta a ta.

E.: Păi da' dacă-ţi spun că am rămas interzisă.

A.: Eu.

E.: Deci nu-mi venea să cred!

A.: Eu am.

E.: În condiţiile în care eu am zis că e femeie cu capul pe umeri!

A.: Nu, chiar aşa, băi să ştii că chiar m-a deranjat asta a ta. Nu. Eu cu bună credinţă sau am vrut să te ajut, nu s-a putut şi acuma.

E.: Dar eu nu înţeleg de unde ideea că (...) n-au ajuns ăia la H.! De, de ce bate câmpii.

A.: Păi nu, mă gândesc că dacă (...) cred că.

E.: De ce.

A.: Asta e singura chestie, că dacă ar fi luat, nu că n-a ajuns, că dacă ar fi luat ăla banii, dădea lu' ăsta mai puţine zile de îngrijiri medicale, e singura, e singura explicaţie.

E.: Da, că toată moneda se bătea pe.

A.: Atunci.

E.: Numărul ăla de zile, da.

A.: Nu pe aia lu' ta-so.

E.: Şi că vezi doamne N., î (...). N. s-a dus la ăla. Nu ştii când mi-ai zis de ta-su.

A.: Nu cred.

E.: Nu ştii când mi-ai zis de ta-su că s-a dus ta-su să vorbească prin (...) ăla de-a murit.

A.: Da, da.

E.: Şi că ce-a făcut.

A.: Da.

E.: Că ăsta nu mai vrea să facă nimic H.

A.: Da.

E.: Nu ţii minte.

A.: Da, da, da.

E.: Aşa mi-ai zis.

A.: Aşa este, da.

E.: Bă, H. nu mai vrea să facă nimic.

A.: Da.

E.: Că uite ce s-a dus ăla să vorbească.

A.: Bravo, uite şi.

E.: Şi nu mai vrea să facă nimic.

A.: Uitasem de chestia asta.

E.: Şi.

A.: Că la început a zis "da, să vedem de nu ştiu ce.

E.: Şi atuncea ţi-am zis, să-i dea banii înapoi!

A.: Aşa şi pe urmă, da.

E.: Şi-ai zis că nu poate să-i dea, că a cheltuit din ei!

A.: Da şi pe urmă a plouat şi asta.

E.: Deci oricum nu puteam să-i spun lui, bă au ajuns banii la H., pentru că eu nu ştiam, habar n-aveam. Deci n-am ştiut chestia asta.

A.: Da, aşa a fost.

E.: N-am ştiut chestia asta, tu ai venit şi mi-ai zis.

A.: Da, aşa este.

(...).

E.: Deci automat, automat H. i-a luat!

A.: Şi poţi să-i zici, băi.

E.: H. i-a luat.

A.: Dacă bărbată-tu a fost nebun, acuma din cauza lui, mulţumeşte-i lu' bărba-tu. Da, că chiar şi ea ştie de.

(...).

E.: Probabil c-a ajuns la el cu alţi bani.

A.: M-am gândit şi eu.

E.: La H.

A.: M-am gândit şi eu că acesta (...) nu lua de colo, lua din partea ailaltă. M-am gândit şi eu.

E.: Bine, mai vorbim. Fii liniştit. Fii liniştit.

A.: Bine, ciao, pa! Şi tu, dacă pot să te ajut cu ceva.

E.: Dacă nu rezolv, te sun."

Curtea a reţinut că în înregistrarea ambientală din data de 18.06.2015 inculpatul A. confirmă de patru ori în mod explicit primirea sumei de 2.000 euro, aspect care rezultă din următoarele pasaje ale convorbirii interceptate: "E.: Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu' acesta (...) lu' H., că n-au ajuns la el. A.: Păi nu mi i-a cerut înapoi."; "E.: A ţinut (...) morţiş să-mi reproşeze că nu i-ai dat ăia două mii de euro lu' H., că nu au ajuns la el, că ăsta a luat mai mult de la N. A.: Eu ce să spun de treaba asta, nu ştiu frate nimic! Cum să iau şi să dau şi să (...); E.: Nu i-ai dat lui. Nu i-ai dat lu' H. p-ăia. De ce dracu' mi-a reproşat chestia asta. A.: Păi nu ţi-i am dat, mă, înapoi." "E.: Păi da, normal, dar de ce (...) de ce a fost discuţia asta.; A.: Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis " dă-i înapoi! ", aşa a fost. Nici n-am apucat, că era în perioada nu ştiu cum dracu', de concedii, sau era ăsta plecat nu ştiu unde dracu' şi după o săptămâna sau două a zis (...); "E.: Păi atuncea când i-ai dat înapoi a zis că a cheltuit ăla din ei. A.: Da, nu ştiu, eu am mai (...) el (...) E.: A cheltuit. A.: Eu am (...) nu ştiu (...) păi nu ţi-i am dat pe toţi".

Instanţa de fond a apreciat că în cuprinsul discuţiei menţionate inculpatul A. precizează explicit şi scopul în care au fost primiţi cei 2.000 euro - pentru a ajunge la medicul legist astfel încât să fie obţinut un raport medico-legal care să îl ajute pe procuror să dispună şi să justifice o soluţie de schimbare a încadrării juridice în cauza în care efectua cercetări faţă de B. Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a acestei convorbiri: A.: (...) Nu serios, pe bune, că nu s-a (...) acuma ce vreţi, nu s-a putut şi (...) ce poţi să mai (...); A.: Nu, chiar aşa, băi să ştii că chiar m-a deranjat asta a ta. Nu. Eu cu bună credinţă sau am vrut să te ajut, nu s-a putut şi acum (...); A.: Asta e singura chestie, că dacă ar fi luat, nu că n-a ajuns, că dacă ar fi luat ăla banii, dădea lu' ăsta mai puţine zile de îngrijiri medicale, e singura, e singura explicaţie.

În ceea ce priveşte acceptarea de către inculpatul A. a ofertei de mituire cu suma de 10.000 euro, Curtea a reţinut că deşi nu se face o referire expresă în dialogul analizat la acceptarea ofertei sumei de bani respective pentru ca inculpatul să schimbe încadrarea juridică în dosarul în care efectua acte de cercetare faţă de B., există totuşi o referire la suma de bani menţionată - "E.: Adică prima dată au zis de două mii şi după aia în continuare până la suma de zece în total şi după aia ieri îmi zicea că" îţi dădeam şi cinşpe mii. "A.: Da, aia n-are mintea cu ea când (...). Mai bine că nu le-am (...)". Deşi nu se face referire expresă la acceptarea acestei promisiuni de către inculpat, din modalitatea în care s-au derulat aceste discuţii rezultă că inculpatul a confirmat implicit existenţa unor discuţii anterioare avute cu martora E. legate de oferirea acestei sume de bani, aspect care nu poate fi privit izolat de probele care confirmă faptul că în aceleaşi împrejurări inculpatul a primit efectiv suma de 2.000 euro de la membrii familiei C. şi D. prin intermediul martorei E. pentru a fi daţi medicului legist în vederea obţinerii unui raport medico-legal care să fie favorabil lui B. şi care să-i permită inculpatului să schimbe încadrarea juridică în dosarul în care era cercetat acesta.

Însă analizând situaţia din cauza de faţă prin prisma tuturor celorlalte probe - declaraţii martori şi înregistrări ambientale, rezultă că ar fi fost ilogic ca inculpatul A., în calitatea sa de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, să primească suma de 2.000 euro de la grefiera E. doar pentru a obţine un certificat medico-legal de la medicul legist H., cu concluzii favorabile lui B., fără să promită şi ajutorul în sensul dispunerii unei soluţii favorabile acestuia, respectiv schimbare de încadrare juridică într-o infracţiune mai puţin gravă faţă de B. şi declinare de competenţă la o unitate de parchet ierarhic inferioară, activităţi care aveau legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei E., complicele inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, instanţa de fond a reţinut caracterul nesincer al multora dintre susţinerile martorei din declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, nesinceritate determinată nu de trecerea timpului, aşa cum a susţinut martora ci de intenţia acesteia, pe de o parte, de a limita gradul său de implicare în activitatea infracţională iar, pe de altă parte, de încercarea de a oferi cât mai puţine date privind implicarea inculpatului în infracţiunile de corupţie cercetate, ultima fiind determinată de relaţia apropiată de prietenie pe care o aveau cei doi, care nu era limitată la raporturile profesionale, aşa cum rezultă şi din interceptarea ambientală din data de 18.06.2015, contrar susţinerilor celor doi.

Curtea a reţinut că deşi a dat declaraţii confuze în faţa instanţei de judecată, precizând asupra aspectelor care erau importante în soluţionarea cauzei că nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat şi cum s-au purtat discuţiile, martora a arătat că îşi menţine declaraţia dată la urmărire penală prin care a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care ea era cercetată şi a detaliat gradul de implicare al inculpatului în faptele de corupţie.

În plus, chiar şi în faţa instanţei, la întrebările care i-au fost adresate, martora a arătat că inculpatul A. a promis că va încerca să rezolve problema legată de obţinerea certificatului medico-legal, că i-a comunicat că medicul legist este de acord cu primirea acelei sume de bani când a venit să ia banii iar cu prilejul acestei întâlniri a discutat cu o persoană la telefon despre o eventuală întâlnire iar ei i-a spus că a discutat cu medicul legist precum şi că inculpatul A. nu i-a solicitat sume de bani pentru eliberarea lui B. dar a acceptat suma de bani pe care i-a dat-o.

De asemenea, martora a precizat că în prima întâlnire legată de oferirea unei sume de bani de membrii familiei C. şi D. a discutat cu A. despre încadrarea juridică în dosarul în care era cercetat B. şi despre posibilitatea schimbării acestei încadrări în alta, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale iar despre oferirea banilor martora a mai precizat că a purtat discuţii cu inculpatul A. căruia i-a comunicat împrejurarea că familia C. şi D. este dispusă să dea bani pentru rezolvarea situaţiei juridice a lui B. iar acesta i-a spus ceva de genul "o rezolvăm" fără a putea preciza cu exactitate care a fost exprimarea.

În raport de susţinerile martorei, astfel cum au fost prezentate mai înainte, şi de poziţia acesteia care a precizat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale prin care a detaliat implicarea sa şi a inculpatului în activitatea infracţională, apar ca fiind nerelevante apărările inculpatului care au vizat declaraţia martorei şi aspectele asupra cărora martora a avut susţineri ezitante.

Curtea nu a primit nici apărările inculpatului în sensul că fiind plecat din localitate în perioada imediat următoare datei de 25 mai 2014 la care se susţine ca suma de 2.000 euro a ajuns de la denunţătoare la martora E., nu ar fi avut cum să facă o deplasare la locuinţa martorei pentru a lua suma de 2.000 euro. Astfel, nici împrejurarea că în perioada 28 mai - 30 mai 2014 inculpatul ar fi participat la un seminar la Cheile Grădiştei (înscrisuri depuse la filele 70-76 din dosar) şi nici împrejurarea că ar fi făcut o deplasare la Bucureşti sau că ar fi fost implicat într-o serie de activităţi cu familia nu pot face dovada faptului negativ susţinut, respectiv acela că nu s-ar fi întâlnit cu martora E. la locuinţa acesteia şi nu ar fi primit suma de 2.000 euro. În aceste condiţii declaraţia martorului T. audiat de instanţă la solicitarea inculpatului apare ca nerelevantă pentru aspectele care interesează în soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte mesajul pe care inculpatul i l-ar fi trimis martorei, cu conţinutul "Mâine îţi iese copilul " existenţa mesajului în telefonul martorei şi împrejurarea că acesta a fost trimis de inculpat rezultă atât din declaraţiile martorelor C. şi D., din susţinerile martorei E. cât şi din interceptarea discuţiilor care au avut loc între acestea, aceste aspecte fiind confirmate chiar şi de inculpat care a susţinut însă că acesta avea un alt conţinut "Mâine vine copilul", că nu avea legătură cu B. ci cu fiica lui şi că ar fi fost trimis martorei E. din cauza unei erori de tastare pe telefon.

Referitor la acest mesaj declaraţiile martorei E. au fost în sensul aspectelor care rezultau din interceptări, respectiv faptul că a discutat cu A. după primirea acestui mesaj şi a înţeles că ar avea legătură cu o cale de atac la măsura arestării preventive a inculpatului B., cu un viciu de procedură iar existenţa acestor contacte între inculpat şi martoră confirmă încă o dată preocuparea inculpatului pe linia infracţională în ceea ce priveşte situaţia juridică a lui B., în considerarea discuţiilor legate de acceptarea promisiunii unei sume de bani din partea familiei C. şi D. şi pentru a-şi dovedi " buna - credinţă " în condiţiile în care nu putuse rezolva situaţia privind obţinerea raportului medico-legal favorabil acestuia şi prin urmare nu schimbase nici încadrarea juridică dată faptelor.

Curtea a reţinut că inculpatul, prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, deşi neagă comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat, nu neagă existenţa unor contacte cu grefiera E. legate de B. şi dosarul pe care îl instrumenta cu privire la acestea, susţinând însă că iniţiativa a aparţinut întotdeauna martorei E. şi că a evitat întâlnirile cu aceasta.

Inculpatul a admis în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti că a discutat cu martora despre efectuarea testării poligraf de către B. şi că a avut o întâlnire cu aceasta în care a discutat despre încadrarea juridică dată faptelor pentru care era cercetat B. iar în aceste împrejurări a aflat de la martoră că aceasta primise de la membrii familiei C. şi D. o sumă de bani pentru a fi dată medicului legist, martora cerându-i să intermedieze o întâlnire între ea şi medic. Potrivit susţinerilor inculpatului, acesta i-ar fi explicat martorei că era inutilă această întâlnire, fiind nerelevantă menţiunea privind punerea în pericol a vieţii, în contextul în care pentru încadrarea juridică erau importante o serie de aspecte precum modalitatea de comitere a faptei, obiectul folosit şi zona.

În legătură cu suma respectivă de bani inculpatul a susţinut că nu a îndrăznit să întrebe despre ce sumă era vorba, dacă era o sumă în RON sau în euro, iar grefiera i-a spus că a primit banii respectivi pentru că avea nevoie de ei şi a cheltuit o parte din aceştia.

Inculpatul a mai arătat în declaraţia dată că s-a întâlnit cu martora şi pe data de 4 iulie, cu ocazia unei petreceri la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti când a aflat de la aceasta că suma primită de la familia C. şi D. fusese de 2.000 euro şi că martora înapoiase banii primiţi anterior.

În ceea ce priveşte interceptarea ambientală a convorbirii avute de inculpat şi martora E., inculpatul a încercat să ofere explicaţii legate de referirile sale la suma de bani şi la restituirea banilor, susţinând că folosind expresia "Nu ţi-am dat banii înapoi (...)" nu s-a referit la el ci la persoana martorei care ar fi trebuit să lămurească aceste aspecte cu familia C. şi D. Referitor la cheltuirea unei sume de bani, inculpatul a susţinut că se referea de asemenea la E. şi nu la el iar în contextul în care aceasta îl întreba ce să le spună celor din familia C. şi D. a sfătuit-o să le spună că medicul era plecat din localitate.

Referitor la acceptarea unei promisiuni a unei sume de bani de la membrii familiei C. şi D. prin intermediul martorei E. pentru dispunerea unei măsuri în dosarul lui B., inculpatul a arătat că nu a existat nicio promisiune în acest sens.

S-a apreciat ca nerelevante susţinerile inculpatului legate de împrejurarea că actele de cercetare faţă de B. s-au finalizat prin trimiterea în judecată a acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat în raport de persoana vătămată F. şi că în cauză nu a dispus schimbarea încadrării juridice în condiţiile în care infracţiunea de luare de mită pentru care este cercetat acesta vizează acceptarea promisiunii unei sume de bani în legătură cu îndeplinirea unui act legat de atribuţiile sale de serviciu, reţinerea acestei fapte nefiind condiţionată de realizarea efectivă a actului menţionat.

De altfel, în contextul în care acceptarea sumei de bani a vizat o soluţie favorabilă lui B. în sensul schimbării încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală/lovire condiţionat de obţinerea unui raport de constatare medico-legală pentru victima F. din care să reiasă că leziunile prezentate de acesta nu i-au pus în primejdie viaţa, prin urmare fapta fiind legată de traficul de influenţă asupra medicului legist iar în cauză nu a fost obţinut un raport cu concluziile în sensul dorit de către inculpatul A., împrejurarea că nu s-a procedat la această schimbare de încadrare are o justificare logică. Măsura luată de inculpat la finalizarea urmăririi penale are legătură şi cu împrejurarea că aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, banii primiţi de inculpat de la familia C. şi D. prin intermediul martorei E. nu au ajuns niciodată la medicul legist, fiind restituiţi de către inculpat la solicitarea familiei C. şi D., nu s-a obţinut raportul medico-legal în sensul dorit şi în plus, inculpatul aflase de formularea unui denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Sunt, de asemenea, nerelevante susţinerile inculpatului în sensul că ar fi propus arestarea preventivă şi ulterior prelungirea acestei măsuri faţă de B. în condiţiile în care nu fuseseră obţinute rapoartele medico-legale cu privire la leziunile suferite de victime câtă vreme nu fac obiectul cercetărilor în cauza de faţă împrejurările în care inculpatul şi-ar fi exercitat efectiv atribuţiile legate de cercetările realizate în cauza respectivă ci comiterea unor fapte de corupţie în legătură cu îndeplinirea acestor acte care intrau în atribuţiile sale.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului în sensul că ar fi fost nerelevant pentru schimbarea încadrării juridice un raport medico-legal prin care să se stabilească faptul că leziunile produse persoanei vătămate F. nu au pus în primejdie viaţa acestuia în condiţiile în care forma calificată a faptei era determinată de împrejurarea că inculpatul mai săvârşise anterior o tentativă la infracţiunea de omor, instanţa de fond a reţinut că acceptarea unei sume de bani nu s-a făcut pentru schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în tentativă la omor prin înlăturarea agravantei legate de comiterea faptei asupra a două sau mai multe persoane (în condiţiile în care pentru cea de a doua victimă se obţinuse un certificat medico-legal) ci pentru schimbarea încadrării din tentativă la omor în vătămare corporală/lovire în raport de fapta comisă asupra victimei F.

Câtă vreme, în raport de circumstanţele cauzei, acest aspect este unul asupra căruia procurorul apreciază în funcţie de probele administrate în cauză, Curtea nu a reţinut apărarea inculpatului în sensul că pentru a da o soluţie legată de această încadrare juridică nu ar fi prezentat nicio importanţă raportul medico-legal cu privire la persoana vătămată, reţinând că deşi real că nu numărul de zile de îngrijiri medicale sau împrejurarea că leziunile i-au pus sau nu în pericol viaţa victimei sunt relevante pentru reţinerea infracţiunii de tentativă de omor, ci obiectul folosit, intensitatea şi numărul loviturilor sau zona corpului vizată prin acestea, în condiţiile în care inculpatul a legat de la bun început posibilitatea schimbării de încadrare de obţinerea raportului medico-legal în sensul arătat, a perceput acest raport ca un mijloc important pentru a-şi justifica măsura pe care ar fi dispus-o, ca efect al activităţii ilicite desfăşurate.

Prin urmare deşi real că inculpatul, ca procuror care instrumenta cauza, indiferent de cuprinsul raportului medico-legal, ar fi putut să schimbe încadrarea juridică şi să decline cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătorie, în cazul în care ar fi apreciat în acest sens sau ar fi hotărât să-şi încalce atribuţiile de serviciu ca urmare a acceptării mitei, tocmai în considerarea unui comportament extrem de prudent al inculpatului acesta a legat posibilitatea de schimbare a încadrării juridice de obţinerea raportului medico-legal care să ateste că victimei F. nu i-a fost pusă în pericol viaţa, pentru a avea o justificare a schimbării de încadrare juridică în sensul arătat. Tocmai în acest sens a fost percepută situaţia şi de către martorele denunţătoare care au dat cei 2.000 euro pentru ca aceştia să ajungă la medicul legist care să emită un raport medico-legal favorabil inculpatului.

În acest context, în care raportul de constatare medico-legală nu a fost întocmit în sensul dorit de inculpat iar banii primiţi pentru medicul legist au fost restituiţi de inculpatul A. prin martora E. către membrii familiei C. şi D., se explică soluţia la care a ajuns inculpatul care a dispus trimiterea în judecată a numitului B. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Nici împrejurarea că în condiţiile în care a fost interceptat o lungă perioadă iar din aceste interceptări nu ar fi rezultat date care să intereseze cauza de faţă nu prezintă importanţă câtă vreme faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt comise în mai 2014 iar denunţurile au fost făcute în februarie 2015, interceptările vizând o perioadă în care trecuse un interval mare de timp de la data infracţiunilor de corupţie, dosarul în legătură cu care fuseseră comise faptele de corupţie fusese trimis instanţei în vederea soluţionării iar inculpatul evita contactul cu martora E., în condiţiile în care aflase că fusese formulat un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie de membrii familiei C. şi D., aspect recunoscut chiar de către inculpat în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată.

Referitor la acest ultim aspect inculpatul a susţinut că în anul 2015, în jurul sărbătorilor de Paşte a aflat de la o cunoştinţă, avocat la vremea respectivă, împrejurarea că împotriva martorei E. se formulase un denunţ de către familia C. şi D. iar cu prilejul întâlnirii din data de 18 iunie 2015 care a avut loc în biroul său, i-a scris martorei pe un bileţel dacă este adevărat că familia C. şi D. i-a făcut un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie, fără ca martora să confirme sau să infirme acest aspect.

Pe parcursul discuţiei menţionate, inculpatul face referire la posibilitatea de a se fi formulat un denunţ, la posibilitatea de a fi interceptaţi, la cumpărarea unei alte cartele pentru a discuta, măsură care nu ar fi suficientă în condiţiile în care ar putea fi interceptată martora E.

În aceste împrejurări, apare explicabilă poziţia martorei E. care cu prilejul acestei întâlniri nu a făcut referiri exprese la acceptarea unei sume de bani de către procuror pentru a da o soluţie favorabilă în cauza care îl privea pe B., în condiţiile în care inculpatul cunoştea existenţa denunţului formulat şi putea cu uşurinţă să-şi dea seama că este şi interceptat. Martora face însă referire la suma de 10.000 euro pe care familia C. şi D. ar fi fost dispusă să o dea pentru rezolvarea situaţiei lui B., şi deşi nu se vorbeşte expres despre acceptarea acestei sume de către inculpat pentru a dispune vreo măsură în dosarul lui B. nu poate fi ignorat faptul că inculpatul nu contrazice susţinerile martorei, din aceste discuţii rezultând că au existat anterior aceste discuţii legate de bani, inculpatul ştiind despre ce sumă de bani vorbea martora.

Tocmai aceste împrejurări l-au determinat pe inculpat să fie interesat de posibilitatea formulării unui denunţ de către membrii familiei C. şi D. şi să manifeste prudenţă în discuţiile avute cu martora, discuţii în care nu a putut contrazice afirmaţiile martorei legate de banii primiţi.

Aspectul legat de prudenţa în discuţiile dintre inculpat şi martora E. rezultă, în opinia Curţii, şi din cuprinsul convorbirilor interceptate între martora menţionată şi martorele denunţătoare, cu privire la evitarea contactării telefonice a inculpatului A. pe telefon şi din cuprinsul mesajelor schimbate de cei doi în perioada 04 - 05.12.2015, astfel cum au fost redate în cuprinsul procesului-verbal de la filele 141- 145 vol. II dosar urmărire penală.

În ceea ce priveşte încercările inculpatului de a explica conţinutul convorbirii interceptate la data de 18.06.2015, instanţa de fond a constatat că discuţiile avute între inculpatul A. şi martora E. nu lasă loc niciunei interpretări în contextul în care întâlnirea debutează cu un mesaj scris al inculpatului, care evita astfel să rostească numele C. şi D. şi care o întreba pe martoră dacă are cunoştinţă despre un denunţ formulat de acesta iar martora face referire la o întâlnire avută cu mama lui B. în care aceasta i-a reproşat:

"E.: Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu` asta (...) lu` H., că n-au ajuns la el. A.: Păi nu mi i-a cerut înapoi. E.: Că nu i-ai dat lu` el (...) lui. A.: Păi şiş E.: Că erau în stare să vândă maşina, să vândă pământu', să vândă toate astea şi că (...) să facă rost de zece mii de euro (...) şi de cinşpe mii de euro".

Din discuţia menţionată rezultă, în aprecierea instanţei de fond, împrejurarea că inculpatul a primit de la familia C. şi D. prin intermediul grefierei E. suma de 2.000 euro, că banii ar fi trebuit daţi de el medicului legist, nu de martoră, aşa cum susţine inculpatul în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, şi că banii au fost restituiţi de către inculpat întrucât i-au fost ceruţi înapoi.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de conţinutul discuţiilor care au loc în continuare între cei doi:

"E.: A ţinut... morţiş să-mi reproşeze că nu i-ai dat ăia două mii de euro lu' H., că nu au ajuns la el, că ăsta a luat mai mult de la N. A.: Eu ce să spun de treaba asta, nu ştiu frate nimic! Cum să iau şi să dau şi să (...). E.: Nu i-ai dat lui. Nu i-ai dat lu' H. p-ăia. De ce dracu' mi-a reproşat chestia asta. A.: Păi nu ţi-i am dat, mă, înapoi. E.: Păi da, normal, dar de ce (...) de ce a fost discuţia asta. A.: Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis "dă-i înapoi!", aşa a fost. Nici n-am apucat, că era în perioada nu ştiu cum dracu', de concedii, sau era ăsta plecat nu ştiu unde dracu' şi după o săptămâna sau două a zis (...). E.: Păi atuncea când i-ai dat înapoi a zis că a cheltuit ăla din ei. A.: Da, nu ştiu, eu am mai (...) el (...). E.: A cheltuit. A.: Eu am (...) nu ştiu (...) păi nu ţi-i am dat pe toţi. E.: Ba da, dar în (...) nu ziceai tu că ai cheltuit din ei. A.: Nu el mă, eu am mai luat din ei, ţi-am zis că am avut nevoie şi pe urmă ţi-am dat înapoi, că ţi-i dau".

Discuţiile menţionate nu permit reţinerea interpretării date de apărare în sensul că inculpatul s-ar fi referit numai la martora E. şi la ceea ce ar fi trebuit aceasta să comunice membrilor familiei C. şi D. Din contră, acestea confirmă susţinerile martorilor în sensul că suma de bani menţionată a fost primită de inculpatul A. pentru a fi dată medicului legist, că aceasta a fost restituită de inculpat martorei E. ca urmare a solicitării formulate de membrii familiei C. şi D., că suma respectivă nu a ajuns la medicul legist H. şi că inculpatul cheltuise o parte din bani dar că i-a restituit martorei E. întreaga sumă primită.

Prin urmare, interpretarea apărării în sensul că în discuţia respectivă inculpatul s-ar fi referit nu la el ci la martora E. şi discuţiile acesteia cu membrii familiei C. şi D. nu a fost primită.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului în sensul că s-ar fi limitat la a da sfaturi martorei în legătură cu ceea ce ar fi trebuit să spună familiei C. şi D., în cuprinsul discuţiei menţionate există şi un pasaj care exprimă clar poziţia inculpatului faţă de toată situaţia legată de primirea banilor, de restituirea acestora. Astfel, la solicitarea martorei de a o sfătui cum să procedeze în ipoteza în care mama lui B. îi reproşează ceva, inculpatul A. îi spune:

"Mă, dacă nu s-a putut (...)".

Curtea a reţinut că inculpatul şi-a conturat o apărare prin care a încercat să exploateze împrejurarea că denunţurile au fost făcute la mai mult timp de la data infracţiunilor, împrejurarea că martorele denunţătoare sunt mama şi respectiv sora unei persoane condamnate la pedeapsa cu închisoarea într-o cauză în care el a dispus trimiterea sa în judecată, faptul că martora E. ar fi beneficiat în urma declaraţiilor date împotriva sa în sensul că a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorul.

Aşa cum a arătat instanţa, declaraţiile martorelor denunţătoare sunt apreciate în considerarea tuturor împrejurărilor cauzei, reţinând inclusiv aspectele la care a făcut referire inculpatul, neputând fi ignorată întârzierea cu care martorele au înţeles să sesizeze organele de urmărire penală şi nici faptul că martorele au declarat în legătură cu implicarea inculpatului în activitatea infracţională aspecte de care au luat cunoştinţă din declaraţiile martorei E.

În ceea ce priveşte aşa - zisul beneficiu de care s-ar fi bucurat cea din urmă prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-a apreciat că nu este în căderea instanţei să facă aprecieri legate de raţiunea care a determinat Ministerul Public să încheie acest acord, în raport de contribuţia grefierei E. în derularea activităţii infracţionale, mai ales în condiţiile în care există o sentinţă definitivă a unei instanţe judecătoreşti prin care respectivul acord a fost admis.

Instanţa a avut în vedere numai aspectele care rezultă din susţinerile martorei menţionate în măsura în care acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în condiţiile în care nu a putut fi ignorat aspectul legat de interesul martorei de a se incrimina cât mai puţin legat de infracţiunile de corupţie comise de inculpatul A., în condiţiile în care pentru ea s-a reţinut la încheierea acordului cu procurorul complicitatea la aceste infracţiuni.

Referitor la declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti instanţa a reţinut că acesta, având acces la probele administrate în cauză a căutat să ofere explicaţii legate de toate aspectele care îi erau nefavorabile în cauză, susţinând că ar fi avut discuţii legate de primirea unei sume de bani de la membrii familiei C. şi D. de către martora E., bani care nu au ajuns la el şi care au fost restituiţi tot de martoră. Nu a fost ignorată însă împrejurarea că în declaraţia dată în calitate de inculpat în cursul urmăririi penale fiind întrebat expres de către procuror dacă în perioada de referinţă a discutat cu martora E. despre primirea de la denunţătoarele C. şi D. a sumei de 2.000 euro a arătat că nu a avut astfel de discuţii pentru ca ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată inculpatul să ofere detalii legate de existenţa unor întâlniri cu martora în cadrul cărora ar fi aflat despre primirea sumei menţionate, sumă destinată exclusiv martorei şi cu care el nu a avut nicio legătură.

Din această perspectivă, în măsura în care sinceritatea era o trăsătură care îl caracteriza pe inculpat, încă de la primele declaraţii date în cauza de faţă ar fi putut aduce la cunoştinţa organelor de cercetare penală discuţiile pe care le-ar fi avut cu martora E. pe aceste aspecte, ceea ce nu s-a întâmplat, inculpatul dând declaraţii după administrarea probelor şi construind o apărare prin care a încercat să înlăture aspectele reţinute în defavoarea sa.

În egală măsură nu prezintă relevanţă susţinerile inculpatului în sensul că nu ar fi avut motive să accepte vreo sumă de bani de la membrii familiei C. şi D. în condiţiile în care apărător al acestuia era un avocat care anterior fusese procuror, aspect pe care îl cunoştea, reţinând că avocatul menţionat a fost angajat în cauza menţionată abia la data de 31.05.2014 şi a depus împuternicirea în dosar la data de 03.06.2014 iar prezenţa acestuia ca apărător al lui B. nu reprezenta o garanţie în sensul că inculpatul nu s-ar fi implicat în vreun act de corupţie, aşa cum arată apărarea.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în calitatea sa procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, la începutul lunii mai 2014, în contextul cercetării în stare de arest preventiv a lui B., în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a acceptat oferta de mituire cu suma de 10.000 euro făcută de familia C. şi D.), prin intermediul grefierei E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, promiţând că va da o soluţie favorabilă lui B., mai precis va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă de omor într-una mai puţin gravă - vătămare corporală, ceea ce îi va permite declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii obiective infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului, a constat în acceptarea unei sume de bani de la martorele denunţătoare C. şi D., prin intermediul grefierei E. în vederea schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor într-una mai puţin gravă - vătămare corporală, cu consecinţa declinării dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legii privind subiectul activ al acestei infracţiuni, inculpatul comiţând fapta în calitatea sa de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, ceea ce conduce şi la reţinerea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000. A mai reţinut instanţa că inculpatul a acţionat indirect, prin intermediul unei complice - martora E., aceasta fiind cea care a asigurat legătura între martorele denunţătoare şi inculpat, prin intermediul său fiind acceptată oferta sumei de bani.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, în calitatea sa procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, la începutul lunii mai 2014, în contextul cercetării în stare de arest preventiv a lui B., în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a pretins şi primit efectiv suma de 2.000 euro, de la membrii familiei C. şi D.), prin intermediul aceleiaşi grefiere E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influenţării acestuia să întocmească un raport medico legal care să îl ajute în dispunerea soluţiei favorabile lui B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În situaţia dată inculpatul a lăsat să creadă că are influenţă asupra medicului legist H., banii fiind primiţi de la martorele denunţătoare prin intermediul martorei E. pentru a fi daţi medicului legist astfel încât acesta să întocmească un raport medico-legal prin care să se ateste că leziunile suferite de victimă nu i-au pus acesteia viaţa în pericol şi care să fie astfel favorabil lui B.

S-a arătat că nu interesează în cauza de faţă, pentru reţinerea în sarcina inculpatului A. a infracţiunii de trafic de influenţă, dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi nici faptul că acel act nu a fost efectuat, fiind suficient faptul că banii (cei 2.000 euro) au fost primiţi de inculpat pentru a-l determina pe medicul legist în sensul celor dorite de martorele denunţătoare.

Prin urmare nu prezintă relevanţă pentru reţinerea vinovăţiei inculpatului faptul că acesta a discutat sau nu cu medicul legist H. despre banii din partea familiei C. şi D., după cum nu prezintă relevanţă faptul că medicul legist a întocmit un raport medico-legal într-un sens contrar celui dorit de martorele denunţătoare şi de inculpat.

Instanţa a reţinut că, fiind audiat ca martor în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, medicul legist H. nu a oferit date utile cauzei, afirmând că este pensionar, că a fost solicitat ca specialist în multe dosare penale în care se cercetau infracţiuni de violenţă, inclusiv de către procurorul A., dar nu îşi mai aminteşte despre dosarul privindu-l pe B. şi nici ce şi cu cine a discutat despre acest caz.

Împrejurările arătate şi apărarea inculpatului în sensul că ar fi avut cu medicul legist numai o relaţie profesională sunt, aşa cum s-a arătat, nerelevante, după cum nerelevantă este şi împrejurarea că banii primiţi pentru a ajunge la medicul legist au fost restituiţi la câteva săptămâni de la primirea lor, în condiţiile în care consumarea infracţiunii s-a realizat în momentul în care inculpatul, care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra medicului legist, a pretins şi primit suma de bani pentru a-l determina pe acesta să facă un act care intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu în sensul dorit şi urmărit de martorele denunţătoare.

În ceea ce priveşte critica apărării legată de neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prin faptul că din probe nu ar fi rezultat o promisiune din partea inculpatului, că-l va determina pe medicul legist să îndeplinească actul în sensul dorit de martorele denunţătoare, instanţa a reţinut că principala modificare adusă infracţiunii de trafic de influenţă în Noul C. pen. a vizat, într-adevăr adăugarea unei condiţii suplimentare pentru realizarea laturii obiective a acestei infracţiuni şi anume promisiunea persoanei care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public că-l va determina pe acesta să adopte conduita dorită de cumpărătorul de influenţă. S-a urmărit astfel eliminarea oricărui echivoc cu privire la caracterizarea activităţii traficantului de influenţă în sensul realizării unui act de corupţie.

În cauza de faţă, contrar susţinerilor apărării, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege atât sub raport obiectiv cât şi subiectiv pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă, declaraţiile martorei E. date în cursul urmăririi penale şi procesul-verbal de redare a convorbirii din data de 18.06.2015 făcând dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că banii au fost pretinşi şi primiţi de inculpat care a promis că se va folosi de influenţa asupra medicului legist pentru a-l determina pe acesta să întocmească un raport medico-legal din care să rezulte că victima F. a suferit leziuni care nu i-au pus în primejdie viaţa. Nu se poate susţine, în opinia curţii, teza la care a făcut referire apărarea în sensul că nu ar fi existat o promisiune din partea inculpatului în acest sens, textul menţionat neinstituind o anumită formă pentru această promisiune.

Sub aspectul laturii subiective, ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost comise cu intenţie directă, fiind îndeplinită condiţia privind scopul în care a acţionat inculpatul, aspect care rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate mai sus.

Prin urmare, reţinând că probele administrate în cauză au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă împrejurarea că inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, fiind îndeplinite condiţiile pentru a interveni tragerea sa la răspundere penală, instanţa a aplicat acestuia pentru fiecare din cele două infracţiuni câte o pedeapsă care să contribuie la realizarea scopurilor prevăzute de lege.

S-au avut în vedere, astfel, criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., reţinându-se gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpat - infracţiuni de corupţie comise de acesta în calitate de procuror, în legătură cu o cauză în care efectua cercetări faţă de o persoană aflată în stare de arest preventiv pentru comiterea unei infracţiuni grave, tentativă la omor calificat, inculpatul acceptând o ofertă de bani din partea familiei persoanei cercetate pentru îmbunătăţirea situaţiei juridice a celui cercetat şi primind efectiv o sumă de bani pentru traficarea influenţei pe lângă medicul legist care urma să întocmească în cauză un raport medico-legal.

Împrejurările în care a acţionat inculpatul, prin intermediul unei grefiere cu care avea o relaţie de prietenie apropiată, intrând astfel în contact cu membrii familiei celui pe care îl cerceta, contactând-o pe martora E. după ce aflase de împrejurarea că se formulase un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie care viza situaţia din cauza în care era cercetat B., măsurile de precauţie pe care acesta a înţeles să le ia pentru a nu fi asociat de organele de urmărire penală cu martora E. şi cu membrii familiei C. şi D., dovedesc, în opinia curţii, o conduită şi o preocupare infracţională care nu ar trebui să aibă nicio legătură cu exercitarea profesiei de magistrat pe care inculpatul o avea la data infracţiunilor.

Astfel, Curtea a apreciat că un comportament de natura celui arătat - interesul legat de denunţuri formulate, primirea banilor prin intermediul unei persoane apropiate, discuţiile în care s-a angajat cu martora E. cu privire la cercetările şi măsurile pe care le lua în cauza care îl privea pe B., referirile la evitarea comunicărilor telefonice, la achiziţionarea unei cartele prin care să comunice cu martora, comunicarea cu martora E. prin intermediul unui bileţel, relevă un comportament specific unui infractor de drept comun şi nu unei persoane care exercita funcţia de procuror şi pentru care deontologia profesională şi respectarea normelor legale ar fi trebuit să fie chestiuni esenţiale, de la care să nici nu conceapă vreo abatere.

În acest cadru, Curtea a reţinut gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, comise de un magistrat procuror în contextul în care corupţia reprezintă o ameninţare puternică la adresa statului de drept şi subminează principiile bunei administrări, echităţii şi justiţiei sociale.

Gravitatea faptelor comise este evidenţiată şi de inducerea în opinia publică a ideii de justiţie negociată în care un infractor - învinuit îşi poate cumpăra o soluţie favorabilă într-un dosar.

Contrar rolului avut, potrivit învestirii în funcţia publică de magistrat-procuror, reprezentant al statului, obligat să acţioneze având drept unic temei legea, inculpatul A., prin faptele săvârşite a produs o afectare însemnată valorilor sociale referitoare la exercitarea atribuţiilor activităţii de urmărire penală cu probitate profesională şi morală, cu consecinţe directe asupra percepţiei publice a modalităţii de înfăptuire a actului de justiţie în cadrul instrucţiei penale care presupune descoperirea infracţiunilor în vederea tragerii la răspundere penală a infractorilor.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere şi atitudinea nesinceră pe care inculpatul a adoptat-o în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, vârsta, situaţia familială, şi datele care rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, apreciind, în raport de toate criteriile arătate, că aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege ar fi suficientă pentru îndreptarea inculpatului şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.

Faţă de cele reţinute, Curtea, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Cu privire la pedeapsa complementară, instanţa de fond a reţinut că natura şi gravitatea infracţiunii, precum şi împrejurările referitoare la persoana inculpatului dovedesc împrejurarea că acesta nu este demn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii publice (art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen.), precum şi dreptul de a exercita profesia de magistrat şi de a exercita o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, exerciţiul acestor drepturi fiind interzis pe durata maximă prevăzută de lege, întrucât aceste funcţii presupun existenţa încrederii societăţii în persoana care exercită funcţia iar aceasta este ştirbită prin condamnarea pentru infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa.

În raport de aspectele arătate mai sus, privind fapta reţinută în sarcina inculpatului şi datele care caracterizează persoana acestuia, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că faptele au fost comise în concurs, a contopit pedepsele principale aplicate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu se impune confiscarea vreunei sume de bani de la inculpat în condiţiile în care infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina acestuia s-a comis în modalitatea acceptării promisiunii unei sume de bani iar suma primită pentru traficul de influenţă a fost restituită denunţătorilor, aşa cum rezultă din probele care au fost administrate în cauză.

În baza art. 399 C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A., apreciind că în condiţiile în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, se menţin temeiurile care au condus la luarea măsurii faţă de acesta, măsură care de altfel a fost menţinută şi în cursul judecării cauzei de faţă.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22.06.2016 ora 16:25 la 23.06.2016 ora 16:25.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., în raport de soluţia de condamnare a inculpatului, l-a obligat pe acesta la plata sumei de 6.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul A. care a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni pentru care a fost condamnat de către curtea de apel.

Prin motivele scrise, apelantul a criticat condamnarea dispusă de instanţa de fond pentru infracţiunea de luare de mită arătând că fapta astfel cum a fost reţinută nu prezintă elementele de tipicitate ale infracţiunii.

Astfel, s-a arătat că, în discuţia purtată la data de 18.06.2015, interceptată în mediu ambiental, martora E. nu a făcut vreo referire directă la suma de 10.000 de euro, pretins acceptată de către inculpat. În acest sens, apărarea a invocat considerentele încheierii din data de 23.06.2015 (având ca obiect propunerea de luare a arestării preventive a inculpatului) prin care s-a reţinut, în esenţă, că nu rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit pretinsa infracţiune de luare de mită constând în acceptarea ofertei de mituire cu suma de 10.000 euro pentru a dispune o soluţie favorabilă faţă de B.. Or, de la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă până la sesizarea instanţei de judecată cu rechizitoriu nu au mai apărut alte elemente probatorii care să confirme acuzaţia.

Cu ocazia dezbaterilor orale, s-a susţinut că, deşi martora E. a venit pregătită purtând tehnică asupra sa, nu a adus în discuţie sub nicio formă acceptarea de către inculpat a vreunei sume de bani. Această împrejurare relevă apărării faptul că nu a existat pretinsa discuţie cu privire la suma de bani, dat fiind că martora face vorbire doar la suma de 2.000 euro pe care ar fi dat-o şi ar fi primit-o înapoi.

S-a mai susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare declaraţiile martorelor C. şi D. şi a martorei E., date la urmărire penală şi a discuţiilor purtate de acestea, înregistrate ambiental. Totodată, în opinia apărării, în mod eronat, Curtea a reţinut ca temei al condamnării dialogul purtat de martora E. cu inculpatul, interceptat ambiental, motivarea hotărârii fiind bazată pe o presupunere a faptului că inculpatul a acceptat oferta de mituire.

În plus, apelantul inculpat a solicitat să se aibă în vedere că, în contextul în care dispusese începerea urmăririi penale împotriva lui B. pentru infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188 - 189 alin. (1) lit. e) şi f) din C. pen. (două părţi vătămate F. şi G.), este lipsit de logică să fi acceptat oferta de mituire pentru realizarea actului de serviciu - schimbarea de încadrare juridică cu consecinţa unei declinări de competenţă. Mai mult, la acel moment, obţinerea unui certificat medico-legal - care să ateste că, prin loviturile aplicate, B. nu a pus în primejdie viaţa părţii vătămate - nu putea, în mod obiectiv, să conducă la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de lovire şi alte violenţe.

S-a mai susţinut, cu ocazia dezbaterilor orale, că dacă inculpatul ar fi dorit în vreun moment să accepte să-l ajute, sub orice formă, pe numitul B., prin prisma relaţiei de amiciţie pe care o avea cu martora E., nu ar fi solicitat avizarea certificatelor medicale emise la Comisia de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală Bucureşti şi ar fi acceptat orice fel de solicitare. A făcut acest lucru întrucât, atât familia numitului C. şi D., cât şi martora E. au încercat să ia legătura cu medicul legist sub acest aspect.

Un alt element ce trebuie avut în vedere, în opinia apelantului, este faptul că martora E. a avut un interes personal în formularea unei declaraţii de recunoaştere a faptei pentru obţinerea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.

De altfel, martora a dat declaraţii contradictorii în raport de cele două faze procesuale. La urmărirea penală, aceasta a declarat că inculpatul a acceptat oferta de mituire, pentru ca în faza judecăţii să precizeze că nu s-a discutat despre sume de bani. De asemenea, martora, deşi audiată de două ori în cursul cercetării judecătoreşti, a evitat să răspundă la întrebările adresate, precizând că nu-şi mai aduce aminte.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor D., C. şi B., acestea nu pot fi coroborate, în opinia apărării, cu declaraţiile martorei E. întrucât au ca punct de pornire afirmaţiile făcute de această din urmă martoră. Niciunul din cei trei martori menţionaţi nu au perceput în mod direct aspecte ce ţin de acceptarea de către inculpat a ofertei de mituire.

În plus, cu ocazia dezbaterilor orale, apărarea a invocat şi faptul că în sentinţa penală apelată se face o confuzie cu privire la suma de bani menţionată în rechizitoriu pe care inculpatul ar fi acceptat-o, în speţă suma de bani ar fi fost acceptată pentru intervenţia către un judecător. Însă această chestiune nu are susţinere probatorie şi nici nu s-a întâmplat.

Pentru aceste considerente, apelantul inculpat a solicitat achitarea, pentru infracţiunea de luare de mită, potrivit prevederilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, s-a apreciat că în cauză nu au fost relevate probatorii care să confirme săvârşirea de către inculpat a infracţiunii, instanţa de fond folosind în motivarea condamnării doar elemente probatorii obţinute la urmărirea penală, extrăgând din context aspecte ce vizau vinovăţia inculpatului.

Contrar prevederilor art. 103 din C. proc. pen., instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt referitoare la această infracţiune exclusiv pe declaraţia martorei E. şi pe conţinutul înregistrării realizate în mediu ambiental în data de 18.06.2015 în biroul profesional al inculpatului, fără a le evalua în raport şi de celelalte probe administrate în cauză.

S-a apreciat că afirmaţiile martorei E. confirmă suspiciunea provocării în scop personal pentru a-şi crea un avantaj în obţinerea unei situaţii favorabile cu privire la acuzaţiile aduse acesteia de către organul judiciar. În acest sens, apărarea a invocat contradicţiile existente în declaraţiile succesive ale martorei care a afirmat, în declaraţia dată în 16.06.2015, că inculpatul a acceptat suma de 2.000 euro spunând că va da aceşti bani medicului legist H. pentru a obţine un certificat medico-legal favorabil lui B., pentru ca în declaraţia dată în 15.02.2017, să nege acest aspect. În plus, s-a mai arătat că martora E. face afirmaţii mincinoase atât în discuţiile purtate cu martorele D. şi C., regăsite în interceptările înregistrate în cauză, cât şi în propriile declaraţii date la urmărire penală şi la cercetarea judecătorească.

Un alt aspect ignorat, în opinia apelantului, în construcţia acuzaţiei, îl reprezintă imposibilitatea tehnică de a realiza o situaţie favorabilă lui B. atâta vreme cât nu folosirea unui certificat medico-legal favorabil putea să conducă la o schimbare de încadrare juridică, încadrarea juridică fiind condiţionată de o altă situaţie (art. 189 lit. e) - de către o persoană care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor).

Apelantul inculpat a mai invocat contradicţiile cuprinse în declaraţiile martorei D. privind prezenţa unui autoturism x, în care se afla inculpatul, care a oprit în faţa casei martorei E. la momentul remiterii sumei de 2.000 euro, aspect infirmat atât de declaraţia martorei E., dar şi de declaraţiile martorilor J. şi T.

Un alt aspect de contradictorialitate relevat de apărare vizează declaraţiile martorelor D. şi C., care au arătat că au fost sunate de martora E. în 26.05.2014, astfel cum se înţeleseră anterior. Afirmaţiile martorelor confirmă poziţia inculpatului în sensul că a fost sunat în după amiaza zilei de 26.05.2014 de martora E., ocazie cu care i-a spus acesteia că în situaţia în care B. este nevinovat să efectueze testul poligraf. Poziţia vădit nesinceră a martorei E. rezultă, în opinia apărării, din faptul că, în pofida probelor existente la dosar, aceasta a negat faptul că la data de 04.05.2014, încă de la începutul anchetei, l-a sunat pe inculpat şi i-a transmis un mesaj cu textul "ceea ce faci acum, nu mai face, lasă-l să plece" . Cu toate acestea, inculpatul nu a dat curs acestei solicitări şi a dispus trimiterea în judecată a lui B.

De asemenea, apelantul inculpat, citând pasaje din convorbirea ambientală purtată la data de 18.06.2015, a invocat existenţa unui dubiu privind situaţia de fapt prezentată în actul de sesizare.

În final, a susţinut că probatoriile administrate nu pot conduce la concluzia că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a invocat faptul că nu este stabilit momentul discuţiilor şi momentul remiterii sumei de 2.000 de euro.

Pe de altă parte, discuţiile purtate cu martora E. au avut la bază reproşurile acesteia că ar fi primit o sumă de bani de la partea adversă, că nu îşi îndeplineşte corect atribuţiile, iar încadrarea juridică nu este cea corectă. Aşadar, singura greşeală a inculpatului a fost că a stat de vorbă cu martora E.

Totodată, s-a mai invocat că, potrivit Noului C. pen., sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de trafic de influenţă a suferit modificări semnificative, în sensul că persoana care urmează să exercite influenţa asupra unui funcţionar public trebuie să şi promită în mod expres cumpărătorului de influenţă că va întreprinde toate demersurile şi acţiunile necesare în scopul determinării acelui funcţionar public să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu. Prin introducerea conjuncţiei " şi ", legiuitorul a reglementat, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, acţiunile conjugate ale făptuitorului, respectiv aceea de traficare a influenţei reale sau presupuse care trebuie să fie urmată de o promisiune adresată cumpărătorului de influenţă că demersul său va avea siguranţă. Raportând dispoziţiile legale la situaţia de fapt reţinută, apelantul a solicitat a se constata neîndeplinirea acestei cerinţe obligatorii.

În consecinţă, a apreciat că se impune achitarea sa în temeiul prevederilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor orale, raportat la ultima teză expusă de apărare în motivele scrise de apel, s-a susţinut că simpla poziţionare a inculpatului în raport de varianta acuzării, în sensul că ar fi purtat discuţii cu martora E. să încerce traficarea influenţei şi i-ar fi transmis acesteia, nu mai confirmă aceeaşi situaţie, în sensul de a-i da garanţii că va lua legătura cu medicul legist pentru a discuta cu privire la emiterea unui certificat medico-legal, în condiţiile în care acest medic nu se afla în instituţie şi, mai mult, nu există niciun fel de probă care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi încercat să facă trafic de influenţă.

Or, toate aceste aspecte conduc, în opinia apărării, la concluzia incidenţei dispoziţiilor art. 16 lit. b) din C. proc. pen., motiv pentru care s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., apreciindu-se că nu există suficiente probe care să conducă la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

Analizând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a-l respinge ca nefondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, instanţa de apel apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de curtea de apel, în conformitate cu ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti. Totodată, instanţa de fond a analizat detaliat probele aflate la dosarul cauzei şi administrate nemijlocit, precum şi apărările formulate de inculpat, stabilind în mod legal şi temeinic, vinovăţia inculpatului A. pentru ambele infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

De asemenea, se constată că, prin motivele de apel, inculpatul nu a formulat apărări noi în cauză, reiterând aspectele deja invocate şi analizate în considerentele sentinţei penale atacate.

În consecinţă, în urma propriului demers analitic, instanţa de control judiciar îşi însuşeşte considerentele expuse în sentinţa penală apelată, nefiind necesară o reluare, în detaliu, a situaţiei de fapt şi a probelor deja analizate anterior, urmând a răspunde punctual criticilor formulate de către apelantul inculpat şi expuse, în motivele scrise de apel şi oral, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 21 septembrie 2018.

Prioritar analizei ce urmează a se efectua cu privire la fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, Înalta Curte subliniază că specificul activităţii infracţionale ce face obiectul prezentei cauze, ce derivă din consumarea concomitentă a infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită, dar şi din interdependenţa acestora, impune examinarea în conexiune a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.

Împrejurarea comiterii celor două infracţiuni în acelaşi moment temporal şi cu aceeaşi ocazie, prin intermediul aceleiaşi persoane (martora E.), respectiv acceptarea de către inculpatul A. a ofertei de mituire cu suma de 10.000 euro, concomitent cu pretinderea (şi ulterior primirea) sumei de 2.000 de euro, legătura etapizată şi condiţională dintre infracţiuni, primirea mitei de către inculpat urmând a se realiza ulterior, în relaţionare temporală cu schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune mai puţin gravă, numai în condiţiile obţinerii unui raport medico-legal favorabil (suma de 2.000 euro fiind pretinsă şi primită de inculpat în scopul remiterii medicului legist în vederea influenţării acestuia din urmă), precum finalitatea demersurilor inculpatului, obţinerea unei situaţii juridice favorabile martorului B., infirmă susţinerile apărării în sensul că motivarea sentinţei penale s-a bazat pe presupunerea faptului că inculpatul ar fi acceptat oferta de mituire.

Derularea activităţii infracţionale în această modalitate rezultă din declaraţiile martorilor E., D., C. şi B., dar şi din interceptările convorbirilor purtate de martore transcrise în procesele-verbale ataşate la dosar.

Astfel, martora E. a arătat, în declaraţia dată în 29.06.2015 că suma de 2.000 de euro urma a fi dată medicului legist H. "care ar fi trebuit să emită un certificat medico-legal favorabil lui C. şi D.", despre restul banilor "a rămas înţeles că urmau a fi remişi ulterior, la un moment neprecizat pentru ca procurorul A. să dea o soluţie favorabilă lui B. în sensul schimbării încadrării juridice din tentativă la omor într-o infracţiune mai puţin gravă".

Scopul pretinderii/remiterii, respectiv acceptării sumelor de bani de către inculpatul A. rezultă şi din declaraţiile date de martoră în faţa instanţei de fond:

"cu prilejul momentului la care am dat banii au existat discuţii cu procurorul, iar acesta mi-a lăsat de înţeles că urmează să schimbe încadrarea în dosarul respectiv, cu ajutorul medicului legist" (...) "arăt că cei 2.000 de euro reprezentau numai o parte din suma pe care familia C. şi D. era dispusă să o plătească. Am discutat cu A. în acest sens".

În acelaşi sens a declarat şi martora C., " grefiera a precizat în mod explicit că dacă procurorul A. nu rezolvă cu certificatul medico-legal, nu mai vrea restul de bani de 10.000 de euro".

De asemenea, martora D. a precizat că "am fost de faţă când, după primirea celor 2.000 euro, grefiera E. a explicat că aceşti bani vor fi folosiţi de procurorul A.," L. "pentru a obţine un certificat medico-legal care să ateste că loviturile aplicate de fiul meu nu au pus în pericol viaţa victimei. Mai mult, grefiera E. a explicat că după eliberarea certificatului medico-legal în sensul celor precizate anterior, procurorul A. îi va schimba încadrarea juridică iar fiul meu va putea fi eliberat iar dosarul va fi trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, însă pentru acest demers, procurorul A. pretinde 10.000 euro".

Fiind audiate în faţa instanţei de fond, cele două martore şi-au menţinut declaraţiile, C. precizând expres destinaţia sumelor de bani, respectiv "2.000 de euro pentru medicul legist şi 10.000 de euro ce urmează să fie daţi domnului procuror, pentru eliberarea lui B."

Destinaţia remiterii sumelor de bani vehiculate de martorele denunţătoare D. şi C. rezultă şi din interceptarea discuţiilor purtate de acestea cu martora E. în data de 25.05.2014, data remiterii sumei de 2.000 de euro (transcrise în procesul-verbal aflat la fila 1 vol. 2 dup), fiind reluate şi în discuţiile ulterioare purtate de aceleaşi persoane în 26.02.2015, 07.03.2015, şi, parţial, în 28.03.2015 .

Nu în ultimul rând această concluzie rezultă şi din înregistrarea ambientală a discuţiei purtată de inculpatul A. cu martora E. în ziua de 18.06.2015, modalitatea în care s-a derulat dialogul celor doi confirmând implicarea activă a inculpatului în activitatea infracţională.

Analizând motivele expuse de apelantul inculpat A., Înalta Curte apreciază criticile acestuia ca nefondate.

Astfel, după cum a reţinut şi instanţa de fond, probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor E., D., C. şi B., interceptările discuţiilor înregistrate şi transcrise în procesele-verbale ataşate dosarului de urmărire penală, conduc, în mod cert, la concluzia că inculpatul A., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în contextul cercetării în stare de arest preventiv a lui B., în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a acceptat oferta de mituire cu suma de 10.000 euro făcută de familia C. şi D.), prin intermediul grefierei E., promiţând că va da o soluţie favorabilă lui B., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor într-una mai puţin gravă - vătămare corporală, ceea ce îi permitea declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

Împrejurarea, invocată de apărare, în sensul că instanţa de fond s-a pronunţat pe aceleaşi probe avute în vedere şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă (în care a constatat că nu rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de luare de mită) este inexactă în condiţiile în care sentinţa penală a fost pronunţată în urma administrării probatoriului, instanţa de fond procedând la audierea nemijlocită a inculpatului şi a martorilor. În acest fel, judecătorul fondului a perceput în mod direct şi nemijlocit susţinerile persoanelor audiate, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate.

Contrar susţinerilor apărării, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în acord cu prevederile art. 103 din C. proc. pen.

Astfel, C. proc. pen. nu instituie o ierarhie a probelor care pot fi administrate în cursul procesului penal. Valoarea acestora nu este stabilită de lege, ci este supusă liberei aprecieri a organelor judiciare, după evaluarea de către acestea a tuturor probelor administrate. Decizia instanţei de judecată asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului trebuie să fie motivată, cu trimitere la toate probele evaluate, inclusiv cele administrate în faza urmăririi penale. De asemenea, instanţa de judecată trebuie să motiveze reţinerea anumitor probe şi înlăturarea altora, putând considera relevante şi convingătoare numai anumite probe, indiferent de numărul şi natura acestora faţă de probele înlăturate. Convingerea instanţei asupra realităţii situaţiei de fapt se formează prin examinarea şi coroborarea fiecărei probe în raport cu restul probelor, numai în măsura în care acestea ajută la aflarea adevărului. Decizia luată trebuie să fie însă bazată pe raţionamente logico-juridice, astfel încât indiferent de probele reţinute să confirme o situaţie clară, de necombătut.

Aplicând aceste considerente teoretice în speţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat, în mod detaliat şi coroborat, probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, reţinând, motivat, pe cele care exprimă adevărul, prin coroborare şi cu celelalte probe administrate. Mai mult, situaţia de fapt a fost stabilită prin evaluarea întregului material administrat în cauză, contrar susţinerilor apelantului inculpat.

Astfel, deşi inculpatul A. nu a făcut vreo referire expresă, în dialogul, din data de 18.06.2015, purtat cu martora E., cu privire la acceptarea sumei de 10.000 de euro, cum s-a întâmplat în cazul sumei de 2.000 de euro, acesta nu infirmă susţinerile martorei, acceptând, în mod tacit, existenţa acţiunii de pretindere ("Mai bine că nu le-am (...)" neinteligibil - fila 16 din procesul-verbal de transcriere aflat la fila 118 vol. 2 dup).

Speculaţiile apărării legate de inexistenţa discuţiei cu privire la suma de 10.000 euro în lipsa unor referiri exprese ale martorei E. în dialogul purtat la data de 18.06.2015 în biroul profesional al inculpatului A. sunt înlăturate de martora E. Martora a explicat, în declaraţia din data de 17.11.2017 (aflată la fila 119 vol. 1 dup), motivul pentru care nu a insistat şi a evitat să aducă în discuţie aspectele legate de acceptarea de către procurorul A., cu titlu de mită, a sumei de 10.000 de euro pe care o oferise familia C. şi D., respectiv atitudinea reticentă adoptată de inculpat, încă de la începutul discuţiei generată de faptul, după cum s-a constatat şi ulterior, că aflase de formularea unui denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie.

De asemenea, împrejurările invocate de apelant privind lipsa de relevanţă a certificatului medico-legal în stabilirea încadrării juridice şi pretinsul interes personal al martorei E. în formularea unor declaraţii de recunoaştere nu sunt apte de a conduce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

Deşi teoretic menţiunile cuprinse într-un certificat medico-legal nu delimitează, în mod singular, infracţiunile contra vieţii de infracţiunile contra integrităţii corporale sau sănătăţii, în fapt, în speţă, inculpatul a urmărit crearea unei situaţii mai favorabile martorului B., în concret, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, în forma tentativei, într-o infracţiune de vătămare corporală având justificarea atestării împrejurării că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol. În acest sens a fost percepută situaţia şi de martorele denunţătoare D. şi C., aspect transmis acestora de inculpat prin intermediar, respectiv prin martora E., acesta fiind şi motivul pentru care martorele denunţătoare au remis suma de 2.000 euro pentru medicul legist care urma să emită un certificat medico-legal favorabil martorului B.

Deopotrivă, încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei de martora E. nu constituie un motiv de înlăturare a declaraţiilor acesteia în lipsa unor elemente concrete privind caracterul nereal al susţinerilor sale, în condiţiile în care martora a fost participant direct la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.

În acelaşi sens, deşi este reală susţinerea apărării privind contradictorialitatea unora dintre susţinerile martorei cuprinse în declaraţii succesive, împrejurarea relevată nu înlătură răspunderea inculpatului, comportamentul procesual al acesteia având o altă conotaţie decât cea invocată de apărare. Relaţia personală apropiată dintre inculpatul A. şi martora E., rezultată din declaraţiile acesteia din urmă date la organele judiciare (cei doi se cunosc din anul 1994, apelativul folosit "L.", locaţia unora dintre întâlniri - la domiciliul martorei), dar şi clamată în discuţiile avute cu cele două denunţătoare, D. şi C. şi care transpare în mod evident din imaginile video surprinse în înregistrarea ambientală din data de 18.06.2015 a determinat atitudinea reticentă a martorei cu ocazia audierilor din faţa instanţei de fond, aspect sesizat, în mod corect de către judecătorul cauzei. Totodată, contradicţiile dintre declaraţiile martorei şi declaraţiile martorelor denunţătoare privind iniţiativa ofertei de mituire, cuantumul sumelor pretinse/oferite şi iniţiativa restituirii sumei de bani remise se datorează încercării martorei E. (la momentul audierii, aceasta având calitatea de suspect/inculpat) de a-şi minimaliza propria contribuţie la activitatea infracţională de corupţie.

Este de remarcat şi faptul că susţinerile martorilor au fost avute în vedere de instanţa de fond la soluţionarea cauzei numai pe aspectele care s-au coroborat şi cu celelalte probe administrate în cauză. În acest context, instanţa de apel nu poate primi solicitarea apelantului inculpat de înlăturare a declaraţiilor martorilor D., C. şi B. pe unicul motiv că aceştia nu au perceput direct aspectele ce ţin de acceptarea de către inculpat a ofertei de mituire, ci, indirect de la martora E. Chiar dacă martorii nu au perceput în mod direct activitatea infracţională a inculpatului, neavând contacte personale cu acesta ci doar prin intermediul grefierei, declaraţiile acestora pot fi valorificate, la nivel probator, în conexiune şi cu celelalte probe administrate, fapt realizat, în concret, de către instanţa de fond.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că susţinerea apărării întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există, este lipsită de fundament şi este în contradicţie cu probele administrate în cauză din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiunea de luare de mită şi a fost săvârşită de inculpatul A., motiv pentru care solicitarea de achitare a inculpatului pe temeiul invocat nu poate fi primită de instanţa de apel.

De altfel, temeiul în drept al solicitării de achitare a inculpatului, care are în vedere inexistenţa faptei în materialitatea ei (art. 16 lit. a) este diferit de cel invocat, în fapt, de apărare, în motivele scrise, respectiv fapta reţinută nu prezintă elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, care este circumscris, în drept, prevederilor art. 16 lit. b), care presupune, implicit comiterea unei fapte, dar care nu intră în sfera de incidenţă a ilicitului penal.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanţa de control judiciar constată că au fost invocate aceleaşi critici care se circumscriu, în esenţă, modalităţii de interpretare şi evaluare a materialului probator administrat în cauză, cu referire, în principal, asupra declaraţiilor pretins nesincere ale martorei E., prin prisma scopului urmărit de aceasta de a-şi crea o situaţie mai favorabilă, dar şi declaraţiilor contradictorii date de aceeaşi martoră.

Având în vedere că aceste critici au fost analizate anterior în considerentele prezentei decizii, aspectele relevate de apărare fiind comune ambelor infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, Înalta Curte, pentru a evita repetabilitatea aceloraşi consideraţii, face trimitere, în mod corespunzător la argumentele deja expuse în cuprinsul prezentei decizii penale.

În ceea ce priveşte contradicţiile relevate de apărare dintre declaraţiile martorelor denunţătoare D. şi C., pe de o parte, şi declaraţiile martorilor E., J. şi T., pe de altă parte, privind prezenţa autoturismului Dacia Logan, în apropierea domiciliului martorei E. în care s-ar fi aflat inculpatului, în ziua remiterii sumei de 2.000 de euro, acestea nu pot avea niciun efect concret asupra soluţiei pronunţate în cauză în condiţiile în care acest aspect susţinut de martorele denunţătoare nu a fost avut în vedere de instanţa de fond, după cum rezultă din considerentele sentinţei penale apelate.

Contrar susţinerii apelantului inculpat care a invocat faptul că nu este stabilit momentul discuţiilor şi momentul remiterii sumei de 2.000 de euro, instanţa de apel constată că aceste momente temporale au fost analizate în considerentele sentinţei penale, prin trimiteri exprese la probele administrate şi conţinutul mijloacelor de probă reţinute ca relevante în cauză.

Instanţa de apel nu poate primi, de asemenea, susţinerea apărării apelantului inculpat privind pretinsul dubiu asupra situaţiei de fapt prezentate în actul de sesizare privind pretinderea şi primirea sumei de 2.000 de euro ce rezultă din conţinutul convorbirii ambientale purtată între martora E. şi inculpatul A. la data de 18.06.2015 în biroul acestuia din urmă. Nici pasajele invocate de inculpat nu sunt de natură a demonstra pretinsa lipsă de implicare a inculpatului în activitatea infracţională circumscrisă infracţiunii de trafic de influenţă, în condiţiile în care acesta recunoaşte în mod neechivoc, în mai multe momente ale discuţiei, primirea sumei de 2.000 de euro pretinsă în scopul remiterii medicului legist. Replicile inculpatului A. în discuţia avută cu martora E. nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei sale, instanţa de apel urmând a indica numai cu titlu exemplificativ, pasajele relevante în ansamblu fiind reţinute în considerentele sentinţei penale expuse în partea introductivă a prezentei decizii:

"Păi nu mi i-a cerut înapoi." (ca răspuns la replica martorei E." Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu’ ăsta.. lu’ H., că n-au ajuns la el " ); "Păi, nu ţi i-am dat, mă, înapoi (...) Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis dă-i înapoi (...)"; "Eu am (...) nu ştiu... păi, nu ţi i-am dat pe toţi. (...) Nu el mă, eu am mai luat din ei, ţi-am zis că am avut nevoie şi pe urmă ţi-am dat înapoi (...)"; "Mă, dacă nu s-a putut (...)".

De asemenea, instanţa de apel apreciază ca neîntemeiată susţinerea apărării în sensul că probatoriile administrate nu conduc la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor E., D., C. şi B., şi a interceptărilor convorbirilor purtate de martora E. atât cu martorele denunţătoare D. şi C., cât şi cu inculpatul A., transcrise în procesele-verbale ataşate la dosar rezultă că inculpatul a pretins şi primit efectiv suma de 2.000 euro, de la membrii familiei C. şi D.), prin intermediul grefierei E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influenţării acestuia să elibereze un certificat medico-legal care să îl ajute în dispunerea soluţiei favorabile lui B.

Deşi inculpatul a negat comiterea faptei în faţa organelor judiciare, acesta a recunoscut, în mod expres, în discuţia purtată cu martora E. săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa.

Interpretările discuţiei în speţă în sensul că referirile la primirea sumei de 2.000 de euro nu îl priveau pe inculpat ci, fie pe martora E. (apărare invocată cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond - declaraţie aflată la fila 151), fie pe medicul legist (suma de 2.000 euro), fie pe domnul judecător Q. (suma de 10.000 sau 15.000 de euro), apărări invocate în faţa instanţei de apel, conform declaraţiei aflată la f. 77 sunt puerile şi lipsite de credibilitate.

În pofida probelor administrate, inculpatul A. a încercat, în permanenţă, inducerea în eroare a organelor judiciare în scopul eludării răspunderii sale pentru faptele comise. Astfel, iniţial a negat, în totalitate, în cursul urmăririi penale, orice împrejurare legată de pretinderea, primirea, respectiv, acceptarea sumelor de bani, pentru ca, ulterior luării la cunoştinţă de materialul probator administrat în cauză, să-şi construiască apărări în raport de reperele temporale rezultate din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de apel, inculpatul A. nu a relevat aspecte noi în apărarea sa, reluând, în esenţă, susţinerile făcute în faţa instanţei de fond.

Nici martorul U., propus în apărare de apelantul inculpat, nu a declarat aspecte relevante în cauză, iar existenţa unor discuţii dintre cei doi privind schimbarea încadrării juridice a faptei comise de B. din tentativă la omor în vătămare corporală, ca răspuns la întrebarea adresată de apărătorul inculpatului, este puţin credibilă, în condiţiile în care, conform propriilor declaraţii, martorul nu era poliţistul delegat să efectueze acte de cercetare penală în cauză şi nici nu avea atribuţii pentru cercetarea infracţiunilor contra vieţii .

Referitor la solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă întemeiată pe prevederile art. 16 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază, de asemenea, neîntemeiată.

Astfel, s-a susţinut, în esenţă, raportat la noua configuraţie a infracţiunii de trafic de influenţă din C. pen. în vigoare care impune existenţa unui promisiuni ferme din partea autorului infracţiunii adresată cumpărătorului de influenţă că va întreprinde toate demersurile în scopul determinării funcţionarului public să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută, nu întruneşte elementele de tipicitate ale laturii obiective. În sprijinul consideraţiilor teoretice, s-a invocat împrejurarea că inculpatul doar a purtat discuţii cu martora E., însă nu i-a dat nicio garanţie că va lua legătura cu medicul legist pentru a discuta cu acesta din urmă cu privire la emiterea unui certificat medico-legal, în condiţiile în care medicul nu se afla în instituţie şi, mai mult, nu există probe că inculpatul A. ar fi încercat să facă trafic de influenţă.

Analizând împrejurările de fapt invocate de apărare, Înalta Curte apreciază că acestea nu conduc la înlăturarea răspunderii inculpatului. În acord cu instanţa de fond, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul A. a lăsat să creadă că are influenţă asupra medicului legist H., banii fiind primiţi de la martorele denunţătoare prin intermediul martorei E. pentru a fi daţi medicului legist astfel încât acesta să întocmească un raport medico-legal prin care să se ateste că leziunile suferite de victimă nu i-au pus acesteia viaţa în pericol şi care să fie astfel favorabil lui B.

Or, pentru reţinerea în sarcina inculpatului A. a infracţiunii de trafic de influenţă, nu prezintă relevanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi nici dacă actul clamat nu a fost efectuat, fiind suficient ca suma de bani să fie primită de inculpat pentru a-l determina pe medicul legist în sensul celor dorite de martorele denunţătoare.

De asemenea, este irelevant dacă inculpatul A. a discutat sau nu cu medicul legist H. despre banii din partea familiei C. şi D., după cum nu prezintă relevanţă nici faptul că medicul legist a întocmit un raport medico-legal într-un sens contrar celui dorit de martorele denunţătoare şi de inculpat.

Astfel, consumarea infracţiunii s-a realizat în momentul la care inculpatul, care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra medicului legist, a pretins şi primit suma de bani pentru a-l determina pe acesta să facă un act care intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu în sensul dorit şi urmărit de martorele denunţătoare.

După cum s-a stabilit şi în practica judiciară, infracţiunea de trafic de influenţă există nu numai atunci când inculpatul are în mod real o influenţă asupra unui funcţionar, dar şi atunci când acesta lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului, deşi influenţa nu există în realitate. Totodată, nu este relevant dacă intervenţia s-a produs sau nu, deoarece producerea intervenţiei nu este o condiţie pentru existenţa traficului de influenţă.

În ceea ce priveşte lipsa, în opinia apărării, a condiţiei de tipicitate a promisiunii traficantului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public să aibă conduita solicitată de cumpărătorul de influenţă, nici această critică nu poate fi primită de instanţa de apel în raport de probatoriul administrat în cauză respectiv, declaraţiile martorei E. şi procesul-verbal de redare a convorbirii din data de 18.06.2015 probe care fac dovada, după cum a reţinut şi instanţa de fond, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că banii au fost pretinşi şi primiţi de inculpat care a promis că se va folosi de influenţa asupra medicului legist pentru a-l determina pe acesta să întocmească un raport medico-legal din care să rezulte că victima F. a suferit leziuni care nu i-au pus în primejdie viaţa. Nu se poate susţine că nu ar fi existat o astfel de promisiune din partea inculpatului, textul art. 291 din C. pen. neinstituind o anumită formă pentru această promisiune.

Pe de altă parte, în raport de specificul derulării activităţii infracţionale din prezenta cauză, inculpatul săvârşind infracţiunea de corupţie prin intermediul unei persoane apropiate, în care avea încredere, în speţă, martora E., evitând să ia contact direct cu cumpărătorii de influenţă, detaliile faptice urmează a fi stabilite pe baza declaraţiilor date de această martoră. Astfel, în declaraţia din data de 16.06.2015, martora E. a menţionat că "A. nu a respins oferta de mituire ci doar a explicat că medicul legist H., căruia îi spunea I. face aşa ceva, că este cunoscut pentru asemenea practici (...). Procurorul A. mi-a spus că este în regulă, să-i aduc cei 2.000 de euro spunând că-i va da lui H. Mai mult decât atât, în prezenţa mea, l-a contactat telefonic pe H. şi a stabilit să se întâlnească cu acesta. Ulterior, după întâlnirea dintre ei, A. mi-a comunicat că H. este de acord şi se subînţelegea că eu trebuie să aduc banii." (declaraţie aflată la fila 105 vol. 1 dup). Aceste aspecte au fost reiterate şi cu ocazia audierii martorei la data de 15.02.2017 în faţa instanţei de fond (declaraţie aflată la fila 57) la întrebarea adresată acesteia dacă "inculpatul A. a promis că va rezolva problema legată de obţinerea certificatului medico-legal", martora a răspuns "acesta a promis că va încerca". Totodată, martora a mai precizat că atunci când inculpatul a venit să ia banii, i-a comunicat că medicul legist este de acord cu primirea sumei de bani. Mai mult, "cu prilejul acelei întâlniri, a discutat cu o persoană la telefon despre o eventuală întâlnire, iar mie mi-a spus că a discutat cu medicul legist".

Faţă de cele arătate, rezultă, fără niciun dubiu, întrunirea condiţiilor prevăzute de lege privind latura obiectivă, pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că motivele invocate de apelantul inculpat A. în susţinerea solicitărilor de achitare pentru infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate, acest aspect nu a făcut obiectul criticilor apărării. De altfel pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa sunt egale cu minimul special prevăzut de lege şi nu au fost invocate, dar nici nu s-au relevat împrejurări care ar fi condus la reducerea limitelor minime de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare.

Cu privire la pedeapsa complementară, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările referitoare la persoana inculpatului dovedesc faptul că acesta nu este demn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii publice (art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen.) şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen.), precum şi dreptul de a exercita profesia de magistrat (art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen.) şi de a exercita o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public (art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen.), întrucât aceste funcţii presupun existenţa încrederii societăţii în persoana care exercită funcţia iar aceasta este ştirbită prin condamnarea pentru infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa.

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) din C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din acelaşi cod, a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Pentru motivele invocate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.

Totodată, urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 de ore de la 22.06.2016 la 23.06.2016 (perioadă dedusă conform art. 72 din C. pen. şi de instanţa de fond), precum şi, în conformitate de prevederile art. 422 din C. proc. pen., perioada executată de la data de 08.06.2017 (data încarcerării inculpatului în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din data de 08.06.2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti) până la data de 29.09.2017 (data punerii în libertate dispusă prin încheierea pronunţată de Înalta Curte la data de 29.09.2017).

În acest sens, prin încheierea din data de 29.09.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., apreciind că depunerea declaraţiei de apel cu depăşirea termenului de 10 zile nu este imputabilă acestuia, fiind expediată prin curier în termenul legal, fiind însă înregistrată la instanţă ulterior termenului limită de declarare a căii ordinare de atac. Prin aceeaşi încheiere, s-a mai dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din data de 08.06.2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală şi punerea de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Având în vedere că inculpatul A. a fost încarcerat la data de 08.06.2017 (conform verificărilor efectuate de instanţa de apel şi menţionate în procesul-verbal aflat la fila 108), iar la data de 29.09.2017 s-a luat măsura punerii în libertate (conform relaţiilor comunicate de la locul de detenţie - fila 38 dosar apel), se impune ca perioada menţionată să fie dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 102/F din data de 23 mai 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore de la 22.06.2016 la 23.06.2016, precum şi perioada executată de la data de 08.06.2017 până la data de 29.09.2017.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2018.