Admissibility of undercover agent evidence in corruption cases: exclusion of proof obtained through active police provocation absent reasonable prior suspicion

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 87/P din 22 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/36/2015 s-a dispus în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. achitarea inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10.09.2015);

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10.09.2015);

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 29.09.2015);

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 07.10.2015);

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. (infracţiunea din data de 22.09.2015).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. la art. 55 lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în cadrul Registrului Auto Român şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 4 ani care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. (infracţiunea din data de 29.09.2015).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. la art. 55 lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 4 ani care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 ani închisoare şi a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa ce mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 8 luni, în final inculpatul A. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedepsele complementare prev. de lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 4 ani, care se aplica conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza 45 alin. (5) rap. la art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român.

Pedepsele complementare privind interzicerea exerciţiul drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a o ocupa o funcţie publică în Registrul Auto Român şi alin. (3) C. pen. s-au executat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 C. pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului A. şi s-a stabilit termenul de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen. pentru o durată de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) C. pen.:

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta,

- Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

- Să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea,

- Să comunice schimbarea locului de muncă,

- Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă,

- Să urmeze un curs de calificare profesională,

- Să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea sau Direcţiei de Întreţinere şi Administrare Patrimoniu Tulcea.

A fost stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune Tulcea.

A fost atrasă atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Măsura s-a comunicat potrivit dispoziţiilor legale.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore, de la data de 08.10.2015 până la data de 09.10.2015.

În baza art. 289 alin. (3) C. proc. pen. a fost dispusă confiscarea sumei de 150 de RON, consemnată la B. pe numele inculpatului A., conform recipisei de consemnare nr. x din data de 09.10.2015, emisă de B.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 14.12.2015 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie până la concurenţa sumei de 150 de RON şi s-a restituit suma de 1.050 de RON inculpatului A.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

În baza art. 272 din C. proc. pen. a fost dispusă avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului parţial al apărătorilor din oficiu în cuantum de 173 de RON fiecare. (av. F., G., H.).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:

Potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu, la data de 25.05.2015, organele de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Tulcea, s-au sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de anumiţi angajaţi ai Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, reţinându-se următoarele:

"Profitând de funcţiile pe care le îndeplinesc la nivelul acestei instituţii, angajaţii Registrului Auto Român Tulcea solicită şi primesc diverse sume de bani şi bunuri materiale de la posesorii autovehiculelor de transport persoane şi mărfuri în schimbul certificării, în mod ilegal, a conformităţii stării tehnice, deşi autovehiculele verificate prezintă o serie de defecţiuni tehnice care pot pune în pericol viaţa proprietarilor şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Astfel, numiţii I., J. şi K., toţi având calităţile de ingineri şi inspectori în cadrul Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, sunt contactaţi de posesorii unor autoturisme care au defecţiuni la sistemul de frânare sau la cel de evacuare a gazelor, cărora le solicită sprijinul, lucrătorii Registrului Auto Român primind în schimb, pentru fiecare autoturism care nu îndeplineşte normele de omologare, suma de câte 200 RON.

Suma de bani este lăsată de conducătorul auto în scrumiera din bord sau sub manetă de frână dintre scaunele autovehiculului, apoi sumele de bani sunt colectate şi ascunse în manşeta salopetelor de lucru de către cei trei ingineri anterior menţionaţi, sau, în momentul în care autovehiculele pătrund în hala de verificări tehnice, banii sunt colectaţi de către numiţii L. şi M., ambii având calitatea de mecanici pe rampa de verificare.

În condiţiile în care conducătorul autovehiculului care prezintă defecţiuni nu pune suma de bani în locurile indicate, cei trei inspectori din cadrul Registrului Auto Român Tulcea nu le certifică omologarea."

În vederea probării activităţii infracţionale a persoanelor anterior menţionate, angajaţi ai RAR Tulcea şi a identificării tuturor participanţilor, prin Încheierea nr. x din data de 13.08.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Tulcea au fost autorizate măsuri de supraveghere tehnică constând în:

- localizarea, interceptarea şi înregistrarea pe orice tip de suport a comunicaţiilor electronice ori a oricărui tip de comunicare la distanţă efectuate de I., J., N., L., M., O. respectiv P.

- supraveghere video, audio sau prin fotografiere, în sensul fotografierii, observării sau înregistrării conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi desfăşurate de numiţii I., J., K., L., M., P. şi O., inclusiv încuviinţarea ca organul de urmărire penală să pătrundă în sediul Registrului Auto Român - sucursala Tulcea, din mun. Tulcea, str. x şi anexele aferente pentru a activa/dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice.

Prin Încheierea nr. x din data de 08.09.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Tulcea s-a dispus supravegherea video, audio sau prin fotografiere, în sensul fotografierii, observării sau înregistrării conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi desfăşurate de investigatorii sub acoperire cu identitatea atribuită Q., R. şi S. şi persoanele din mediul relaţional al acestora, precum şi activarea/dezactivarea mijloacelor tehnice necesare executării supravegherii tehnice pe autoturismele ce vor fi folosite de investigatorii sub acoperire în prezenta cauză, începând cu data de 08.09.2015 şi până la 07.10.2015 inclusiv, fiind emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 41 din data de 08.09.2015.

Prin ordonanţa din data de 07.09.2015 de autorizare a investigatorului sub acoperire şi participare autorizată la anumite activităţi au fost autorizaţi investigatorii sub acoperire Q., R. şi S. pentru a desfăşura următoarele activităţi:

- strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că le-au săvârşit;

- obţinerea mijloacelor de probă, în condiţiile prevăzute de lege;

- să deţină şi să folosească documente care să le permită îndeplinirea activităţii pentru care au fost autorizaţi;

- să se infiltreze, prin utilizarea de mijloace specifice, în mediul infracţional cercetat în prezenta cauză, pentru obţinerea de informaţii sau probe în legătură cu faptele săvârşite;

- să se întâlnească cu persoanele implicate în activitatea infracţională în prezenta cauză şi să obţină de la acestea bunuri sau înscrisuri cu relevanţă probatorie în cauză;

- să participe la activităţi de conducere pe drumurile publice a anumitor autovehicule ce prezintă probleme tehnice, în condiţii care să facă posibilă depistarea şi oprirea în trafic de către organele abilitate şi ridicarea certificatului de înmatriculare;

- să promită, să ofere, să dea bani sau alte foloase, direct sau prin intermediul altor persoane ce le sunt indicate, pentru a interveni la salariaţii Registrului Auto Român Tulcea, în schimbul certificării, în mod ilegal sau nu, a conformităţii stării tehnice a autovehiculelor prezentate, respectiv în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unor acte ce intră în îndatoririlor lor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ori să promită, să ofere, să dea bani sau alte foloase în acelaşi scop direct lucrătorilor Registrului Auto Român Tulcea.

Din procesele-verbale de transcriere a activităţilor desfăşurate şi înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire şi declaraţiile acestora, s-au constatat următoarele:

Potrivit procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S., la data de 10.09.2015, în jurul orelor 12:00, s-a deplasat la sediul Registrului Auto Român Tulcea pentru a efectua Inspecţia Tehnică Periodică la un autoturism înmatriculat în Bulgaria, fără însă a avea o programare în acest sens.

În bordul autoturismului a lăsat suma de 200 RON şi l-a căutat pe numitul T., acesta ajutându-l în completarea cererii pentru efectuarea inspecţiei, îndrumându-l, totodată pe S. să parcheze autoturismul în curtea Registrului Auto Român Tulcea, pe locul de parcare nr. 4.

După câteva momente a sosit la locul unde se afla inculpatul A., care i-a solicitat actele autoturismului, iar la puţin timp a revenit cu ele, fiind menţionat pe cerere, cu pixul, o rezoluţie cu menţiunile "nr. 4 reprogramare între 14:00 - 14:30", rezoluţie semnată de A.

După o perioadă de timp, la locul de parcare nr. 4 a venit inginerul I., care a luat autoturismul şi a dus-o în hala Registrului Auto Român.

S. a încercat să obţină bunăvoinţa inginerului I. pentru obţinerea cu uşurinţă a inspecţiei, însă a fost refuzat, fiind trimis de către acesta să achite taxa ITP.

După scurt timp, inginerul I. i-a spus că autoturismul pe care îl prezentase S. nu corespunde din punct de vedere tehnic pentru a obţine ITP-ul şi, după ce i-a înmânat constatarea, i-a spus acestuia să meargă să remedieze defecţiunile la frâna de mână şi la semnalizarea spate stânga, după care poate reveni până la orele 16. S. a constatat că suma de 200 RON se afla în acelaşi loc în care o lăsase.

După remedierea defecţiunilor la un service auto, S. a revenit la sediul Registrului Auto Român Tulcea, fiind prezentat de numitul T. şefului reprezentanţei instituţiei anterior menţionate, A., în prezenţa căruia a completat o nouă cerere pe care i-a înmânat-o.

A. a pus rezoluţie pe cerere şi i-a înmânat-o inginerului P., S., fiind îndrumat să achite taxa de revenire ITP.

După câteva minute, inginerul P. a luat autoturismul în care se afla la vedere, în bord, suma de 200 RON şi a intrat în hala Registrului Auto Român.

La scurt timp, acesta a revenit cu autoturismul, i-a spus lui S. că a trecut ITP-ul, însă să aibă grijă cu mesajul roşu care era aprins în bord, întrucât dacă observa organele de poliţie îi reţinea certificatul de înmatriculare, acest mesaj indicând defecţiuni la sistemul de frânare. I s-a comunicat, totodată, să aştepte până la ora 16:30, când îi vor fi eliberate şi înscrisurile doveditoare.

S. a verificat bordul autoturismului şi a constatat că suma de 200 RON era în continuare în acelaşi loc în care o lăsase.

Ulterior, S. a mers la inculpatul A., care se afla în drum spre birou, i-a mulţumit pentru ajutor, iar în momentul în care au ajuns în birou, în prezenţa acestuia, a scos portofelul din buzunar din care a luat suma de 150 RON pe care i-a lăsat-o pe birou, întrucât A. îl ajutase să obţină ITP-ul fără programare.

A. i-a spus să stea liniştit, în timp ce se îndrepta către ieşirea din încăpere.

Pe hol, A. i-a spus lui S. că trebuie să mai aştepte 20 de minute pentru eliberarea actelor, fiind necesar şi avizul de la Bucureşti.

După ce a ridicat actele de la casierie, S. a mers în curtea Registrului Auto Român unde i-a mulţumit încă o dată inculpatului A. pentru sprijin spunându-i" ce am lăsat pe birou sper să fie bine, acesta replicând "stai liniştit".

Din procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, a rezultat că, la data de 10.09.2015, ora 15:44:36, în birou a intrat inculpatul A., având în mâna stângă nişte documente format A4, acesta fiind urmat de S., cei doi având o discuţie referitoare la eliberarea unor documente de Registrului Auto Român Tulcea.

La un moment dat, S. a scos din portofel o sumă de bani, fără a se putea observa cupiura şi i-a oferit-o inculpatului A., acesta din urmă spunându-i să stea liniştit.

În acel moment, S. a pus suma de bani pe unele documente aflate pe biroul lui A., iar acesta din urmă a mers imediat la uşa de acces pe care a deschis-o, din încăpere ieşind S., care i-a mulţumit lui A., fiind urmat şi de acesta din urmă.

La data de 10.09.2015, la ora 15:59:59, inculpatul A. se îndrepta spre biroul din faţa geamului şi cu mâna stângă a luat o coală de hârtie în format A4 ce se afla sub suma de bani lăsată de S. şi a aşezat-o deasupra acesteia, după care s-a aşezat la birou.

La ora 16:23:31, a revenit A. care se îndrepta spre biroul din faţa geamului, a lăsat un obiect de culoare închisă pe care îl avea în mâna dreaptă şi, cu aceeaşi mână, a apucat de hârtia de format A4 ce se afla sub suma de bani lăsată de Q. şi pusă deasupra sumei de bani oferită de S. şi, cu buricele degetului mare şi arătător ale mâinii stângi, a luat bancnotele, după care a ieşit din încăpere.

Cu privire la activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire Q., s-a constatat că, potrivit declaraţiei investigatorului sub acoperire Q., în ziua de 10.09.2015 s-a prezentat la sediul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea pentru a încerca să obţină un certificate de autenticitate pentru un autoturism pe care intenţiona să îl cumpere, dar nu avea programare. În acest sens a reuşit să ajungă să discute cu directorul reprezentanţei, numitul A.. Iniţial, acesta i-a spus că nu se poate, dar pentru că a insistat, i-a spus să vină în jurul orei 1530. Investigatorul i-a mai spus că "va fi atent". A revenit la ora indicată, a prezentat maşina la verificare şi a urcat în biroul directorului să îi mulţumească, coborând ulterior la recepţie. După ce a primit certificatul de autenticitate, l-a întrebat pe A. dacă poate urca în birou să îi mulţumească. În birou i-a lăsat suma de 200 RON, iar inculpatul a indicat locul unde să îi lase. La data de 29.09.2015 l-a contactat la sediul Registrului Auto Român Tulcea pe inculpatul A., pentru obţinerea unui alt certificate de autenticitate, stabilind programarea pentru data de 07.10.2015. La data de 07.10.2015 s-a prezentat la sediul Registrului Auto Român Tulcea cu autoturismul Peugeot 307 cu numărul de înmatriculare x. A urcat în biroul directorului unde, la solicitarea acestuia a completat o cerere. Ulterior, au coborât amândoi, A. spunându-l să tragă maşina pe rampa de verificare. După ce i-a adus certificatul de autenticitate, investigatorul l-a aşteptat în hol, iar inculpatul l-a întrebat ce mai doreşte. Q. i-a spus că vrea să îi mulţumească, au urcat în biroul directorului, unde investigatorul a scos o bancnotă de 200 RON. Inculpatul a spus că nu trebuie, dar i-a făcut un semn sugestiv privind locul unde să lase banii.

Potrivit procesului-verbal din data de 17.09.2015 încheiat de investigatorul sub acoperire Q., la data de 10.09.2015, în jurul orelor 13:30 s-a prezentat la sediul Registrului Auto Român Tulcea, aşa cum convenise anterior cu numitul T., în vederea obţinerii unui certificat de autenticitate cu privire la autoturismul pe care îl prezentase pentru inspecţie.

După ce a completat o cerere, a mers la şeful reprezentanţei, numitul A., în vederea aprobării.

Iniţial, A. i-a spus lui Q. că nu se poate obţine acel certificat de autenticitate în ziua respectivă fără programare, însă după ce l-a rugat şi i-a spus că se grăbeşte, A. i-a spus lui Q. să revină după ora 15:00.

Q. s-a conformat şi a revenit la ora indicată, iar inculpatul A. a făcut o modificare cu pixul pe o programare, spunându-i să achite taxa la casierie şi să aştepte rândul.

Ulterior, autoturismul a fost preluat de inginerul P. pentru a fi verificat în vederea eliberării certificatului de autenticitate, după ce anterior Q. a pus suma de 200 RON în scrumiera autoturismului.

La scurt timp, după obţinerea certificatului de autenticitate, Q. a mers din nou la A. pentru a-l ruga pe acesta să-l ajute cu privire la înmatricularea unui autoturism înmatriculat în străinătate, însă fără a face vreo programare în acest sens.

Inculpatul A., după verificarea în prealabil a programărilor, i-a spus acestuia să vină la data de 14.09.2015, ora 10:00, precizându-i lui Q. că până la ora 14:00 autoturismul este gata.

În acel moment, Q. a scos o bancnotă de 200 RON pe care a vrut să o înmâneze lui A., însă acesta i-a făcut semn să o pună pe birou, după care i-a mulţumit.

La scurt timp, Q. a părăsit încăperea în care se afla inculpatul A., cu certificatul de autenticitate eliberat.

Din procesele-verbale de redare a înregistrărilor video şi audio obţinute în baza mandatelor de supraveghere tehnică a rezultat că la data de 10.09.2015, la ora 14:02:26, la uşa unde se afla inculpatul A., poziţionat pe scaunul biroului din faţa geamului, a venit investigatorul sub acoperire Q., acesta purtând o discuţie cu A. în legătură cu un autoturism care urma să fie verificat de angajaţii Registrului Auto Român Tulcea. În cadrul discuţiei purtate, A. i-a spus investigatorului sub acoperire că "Eu încerc să rezolv, dar nu-ţi garantez! Încercăm la trei jumătate, dacă rezolvăm, o băgăm!", ora 15:30 fiind stabilită pentru reîntâlnirea celor doi.

La data de 10.09.2015, ora 16:02:34, la uşa încăperii în care se afla A., a apărut Q., acesta spunându-i că problema sa a fost rezolvată, A. replicând că mai durează până ies actele.

După ce Q. i-a mulţumit şefului reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea, i-a întins acestuia cu mâna dreaptă o bancnotă a cărei cupiură nu putea fi observată, A. replicându-i să stea liniştit, să aştepte "să iasă actele", întrucât nu a fost gata, Q. părăsind încăperea.

La ora 16:16:39, cei doi au reintrat în birou şi au purtat o discuţie referitoare la o carte de identitate referitoare la un autovehicul adus din străinătate.

În cadrul discuţiei purtate s-a stabilit ziua de luni, 14.09.2015, ora 10, întrucât nu erau autoturisme de verificat.

După această discuţie, Q. i-a oferit inculpatului A. o sumă de bani cu mâna stângă, însă acesta din urmă a ridicat mâna dreaptă, după care i-a indicat, cu degetul arătător de la aceeaşi mână, o zonă aflată pe biroul său, deasupra unor hârtii, loc în care Q. a lăsat suma de bani, după care ambii au părăsit încăperea.

La data de 07.10.2015, în urma unor discuţii prealabile cu inculpatul A., în jurul orelor 11.00, la sediul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea, s-a prezentat investigatorul sub acoperire Q. cu autoturismul marca x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, în vederea eliberării unui certificat de autenticitate pentru acest autovehicul.

Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante şi a efectuării percheziţiei la sediul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea, pe biroul de lemn folosit de inculpat, într-o tăviţă de documente situată pe colţul din stânga al biroului, au fost identificate 4 bancnote cu cupiura de 50 RON, având seriile nr. x, serii regăsite şi în cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 07.10.2015 cu privire la predarea către investigatorul sub acoperire Q. a bancnotelor în vederea constatării infracţiunii flagrante.

Cu privire la activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire R. s-a constatat că, acesta a relatat că la data de 29.09.2015 a obţinut o programare la Registrul Auto Român Tulcea pentru data de 06.10.2015. La data respectivă s-a deplasat la sediul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea unde a luat legătura cu numitul U., căruia i-a comunicat faptul că nu are programare pentru autoturismul cu care a venit, dar ar dori să folosească o programare anterioară făcută pentru un alt autoturism. Acesta i-a comunicat că nu depinde de el şi trebuie să vorbească cu directorul A. S-a prezentat la inculpat, spunându-i că doreşte să folosească o altă programare, dar A. i-a spus că nu se poate. L-a rugat pe inculpatul A. să îl ajute în acest sens, întrucât va fi drăguţ şi va fi mulţumit, moment în care inculpatul i-a cerut documentele autoturismului şi cererea pentru autentificare. I-a înmânat documentele şi a scos din buzunar suma de 200 RON. A. i-a indicat cu mâna către pervazul unui geam din hol, spunând "lasă-i acolo", moment în care s-a conformat şi a aşezat la locul indicat suma menţionată. Ulterior, a introdus autoturismul în hala Registrului Auto Român.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. pen., este interzis organelor judiciare sau altor persoane care acţionează pentru acestea, să provoace o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unor probe.

Potrivit considerentelor hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, preluate ca standard de interpretare şi aplicare în practica judiciară, în materia provocării, instanţa de contencios european a făcut referire la doctrina,,caracterului pasiv " al activităţii pe care trebuie să o desfăşoare în această materie agenţii statului, potrivit căreia activitatea agenţilor statului nu poate fi considerată provocare dacă:

- există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la o infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni;

- activitatea poliţiştilor sau a colaboratorilor acestora a fost autorizată în condiţiile legii;

- agenţii statului sau colaboratorii acestora nu au făcut altceva decât să ofere suspectului o ocazie obişnuită (care nu are caracter special) de a comite o infracţiune.

Curtea europeană a mai statuat că încalcă prevederile Convenţiei acţiunea de a nu se limita să examineze de o manieră pur pasivă activitatea reclamantului (infractorului) ci agenţii statului au exercitat asupra acestuia o influenţă de natură să-l provoace să comită infracţiunea, în condiţiile în care nimic nu arăta că, fără intervenţia lor aceasta ar fi fost comisă. S-a reţinut că autorităţile nu aveau motive întemeiate să suspecteze faptul că reclamantul era infractor; acesta nu avea cazier judiciar, nu exista vreo anchetă preliminară deschisă împotriva sa şi nimic nu indica faptul că ar avea o înclinare să fie implicat în săvârşirea unei anumite infracţiuni, înainte de a fi abordat de poliţie.

Curtea a reţinut că în cauza de faţă sunt întrunite elementele provocării cu privire la infracţiunile de luare de mită comise de inculpatul A. pentru actele materiale din 10.09.2015, (două acte materiale) 29.09.2015, 07.10.2015 ( investigatori sub acoperire S., Q., R.) având în vedere următoarele aspecte:

- informaţiile la care fac referire organele de urmărire penală privind implicarea inculpatului în desfăşurarea unor activităţi infracţionale de corupţie, anterioare intervenţiei investigatorilor sub acoperire, nu au suport probator;

Reprezentantul Ministerului Public a reţinut că, în urma desfăşurării activităţilor de punere în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică a rezultat faptul că inculpatul A., în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea, poartă discuţii cu posesorii de autovehicule în vederea "rezolvării" anumitor probleme legate de verificarea şi omologarea acestora de către instituţia pe care o conduce.

Astfel, la data de 24.06.2015 inculpatul A. a purtat o discuţie telefonică de la terminalul cu numărul de apel x, utilizat în comun de angajaţii Registrului Auto Român Tulcea, cu numitul V. de la Galaţi. În cadrul discuţiei purtate, inculpatul A. îi spune lui V. că poate veni la sediul reprezentanţei, menţionând "E cauza ta! Să te rezolvăm!".

Într-o altă convorbire telefonică purtată la aceeaşi dată de A. tot cu o persoană din municipiul Galaţi, această persoană rugându-l să treacă pe la sediul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea, a doua zi dimineaţă, pentru ca inculpatul să semneze "o hârtie din aceea cum daţi dumneavoastră", stabilindu-se totodată ora opt dimineaţa, ca oră de întâlnire.

Din cuprinsul proceselor-verbale de transcriere a activităţilor desfăşurate şi înregistrate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 13.08.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Tulcea, a rezultat că la data de 10.09.2015, inculpatul A. a purtat o discuţie în mediul ambiental cu o persoană de sex bărbătesc neidentificată, aceasta din urmă spunându-i că a fost trimisă de domnul W. cu o autoutilitară marca x. Inculpatul A. i-a spus acestei persoane să completeze cererea jos la intrare şi să aştepte că va coborî verifice "când avem timp să băgăm".

Sub acest aspect, s-a constatat că majoritatea interceptărilor realizate în prezenta cauză vizează alte persoane, angajaţi în cadrul reprezentanţei Registrului Auto Român-sucursala Tulcea, singurele discuţii purtate de inculpatul A. (anterioare acţiunilor întreprinse de investigatorii sub acoperire) fiind cele prezentate mai sus. Însă, în aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, acestea au fost sumare şi, în condiţiile în care nu se cunoştea contextul în care au avut loc discuţiile şi nu au fost identificaţi interlocutorii, nu se putea concluziona în sensul reţinut de organele de urmărire penală. De asemenea, din convorbirile redate nu au rezultat indicii în sensul că inculpatul ar fi pretins, acceptat sau primit bani sau alte foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea îndeplinirii sau neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

- nu au fost indicii că la datele de 10.09.2015, 29.09.2015, 07.10.2015 inculpatul ar fi desfăşurat activităţi care ar fi putut întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni de luare de mită, fără intervenţia investigatorilor sub acoperire, care nu s-au limitat în a cerceta în mod pasiv o presupusă activitate infracţională, ci au adresat invitaţii directe la comiterea unor infracţiuni de corupţie;

Din această perspectivă, trebuiau evidenţiate următoarele împrejurări: cei trei investigatori s-au deplasat la sediul Registrului Auto Român Tulcea şi au iniţiat toate întâlnirile cu inculpatul în perioada 10.09.2015-08.10.2015; inculpatul A. nu a pretins şi nici nu a acceptat promisiunea primirii unor sume de bani sau alte foloase, ci a primit sume de bani la insistenţele investigatorilor, care au arătat în mod expres că vor să urce la inculpat în birou şi "să îi mulţumească", investigatorului S. inculpatul spunându-i în mod expres: " nu-mi trebuie nimic, stai liniştit".

Totodată, s-a mai precizat că, deşi prin ordonanţa din data de 07.09.2015 investigatorii sub acoperire Q., R. şi S. au fost autorizaţi să desfăşoare multiple activităţi în vederea strângerii probelor în prezenta cauză, aceştia şi-au concentrat acţiunile exclusiv în scopul constatării unor fapte penale şi obţinerii unor probe în modalitatea descrisă.

- mijloacele de probă administrate în acest stadiu procesual nu au relevat date în sensul că inculpatul A. ar fi desfăşurat o presupusă activitate infracţională de corupţie, în paralel cu acţiunile întreprinse de către investigatorii sub acoperire.

S-a constatat că mijlocul de probă administrat nu conturează existenţa unor date referitoare la o prezumtivă activitate infracţională de corupţie. Astfel, nu a reieşit că inculpatul A. ar fi pretins, acceptat sau primit bani sau alte bunuri în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau urgentarea unui act privitor la atribuţiile de serviciu, iar dacă din două înregistrări reiese că inculpatul ar fi primit o sumă de bani şi o sacoşă, nu a rezultat însă şi scopul primirii acestor bunuri. Afirmaţiile acuzării nu au avut suport probator, atâta timp cât nu se cunoştea contextul în care s-au purtat discuţiile prezentate şi nu au existat alte mijloace de probă relevante. Discuţiile redate au fost lapidare, iar pentru înlăturarea echivocului s-ar fi impus identificarea şi audierea interlocutorilor menţionaţi în procesele-verbale de redare a înregistrărilor.

Concluzionând, nu s-a putut reţine în sarcina inculpatului A. o prezumtivă activitate care să îmbrace forma ilicitului penal. Ansamblul probator a relevat că activitatea investigatorilor sub acoperire s-a plasat în sfera unei provocări poliţieneşti, întemeiată pe bănuiala nefondată cu privire la o posibilă activitate infracţională a inculpatului şi apoi pe colaborarea cu organele de anchetă în timpul participării la organizarea flagrantului, cu scopul de a dovedi că inculpatul A. primeşte sume de bani în legătură cu urgentarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu în cadrul reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea. Iniţiativa a aparţinut de fiecare dată investigatorilor sub acoperire, care au manifestat o atitudine provocatoare insistând pentru remiterea banilor şi fiind pregătiţi să conducă acţiunile în acest sens. S-a reţinut că provocarea a fost anterioară comiterii presupuselor fapte de corupţie, neexistând date în sensul că inculpatul ar fi pretins sau acceptat sume de bani sau alte bunuri, existând totodată o legătură de cauzalitate directă şi imediată între actul provocator şi indiciile privind primirea sumelor de bani de către inculpatul A. în datele de 10.09.2015, 29.09.2015 şi 07.10.2015. A fost îndeplinită şi cea de-a doua condiţie a provocării, respectiv inexistenţa unor indicii că faptele ar fi fost săvârşite fără intervenţia celor trei investigatori, astfel cum s-a arătat.

Curtea a constatat că pentru infracţiunea din data de 07.10.2015, organele judiciare nu aveau date că inculpatul A. desfăşura activităţi infracţionale de luare de mită, denunţurile martorilor X. şi Y. fiind aduse la cunoştinţă lucrătorilor judiciari ulterior datei de 07.10.2015.

În acest sens, denunţul martorului Y. a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa în data de 21.10.2015, la aceeaşi dată fiind audiat în calitate de martor, iar denunţul martorului X. a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa în data de 19.10.2015, la aceeaşi dată fiind auditat în calitate de martor.

S-a constatat că până în data de 07.10.2015, organele judiciare nu aveau date că inculpatul A. desfăşura activităţi infracţionale, iar luare la cunoştinţă despre activitatea infracţională desfăşurată, ulterior datei de 07.10.2015 însă cu privire la activităţi de luare de mită pentru zilele 22.09.2015 şi 29.09.2015 nu este de natură să excludă infracţiunea de luare de mită comisă în data de 07.10.2015, sub aspectul încălcării caracterul neloial al administrării de mijloacelor de probă, respectiv prin provocare.

Curtea a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită pentru faptele din zilele de 10.09.2015 ( 2 acte materiale) 29.09.2015 şi 07.10.2015, deoarece nu au fost săvârşite cu conştiinţa liberă, respectiv cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, câtă vreme decizia inculpatului a fost luată în urma unei provocări active din partea investigatorilor sub acoperire S., Q. şi R. Pe baza principiului,,in dubio pro reo", Curtea a reţinut că, dacă investigatorii sub acoperire nu ar fi procedat în maniera descrisă, inculpatul A. nu ar fi primit banii respectivi.

Faţă de aceste considerente, s-a dispus achitarea inculpatului A. în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită din data de 22.09.2015, Curtea a constatat că inculpatul A. în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul X., suma de 100 RON, întrucât a urgentat efectuarea verificărilor tehnice a autoturismului marca x, aparţinând acestuia, în vederea eliberării unui certificat de autenticitate şi a unei cărţi de identitate a autoturismului anterior menţionat, fără a avea programare prealabilă în acest sens.

Din declaraţia martorului X. a rezultat faptul că, la data de 20.09.2015 a venit în România, aducând un autoturism marca Audi A4, achiziţionat din Germania.

În vederea înmatriculării pe numele său, fiind necesare eliberarea unui certificat de autenticitate şi a unei cărţi de identitate de către Registrul Auto Român, martorul X. a apelat Call Center-ul Registrului Auto Român pentru o programare în acest sens.

Datorită faptului că, în urma efectuării demersurilor pentru o programare prealabilă, răspunsul a fost că nu sunt date disponibile până la data de 08.10.2015, martorul s-a deplasat, la indicaţia operatorului, la sediul Registrului Auto Român Constanţa, în vederea efectuării în regim de urgenţă a activităţilor necesare, X. trebuind să se întoarcă în Germania cu autoturismul.

Întrucât nici la Registrul Auto Român Constanţa nu au existat posibilităţi de efectuarea a activităţilor necesare la autoturismul marca x deţinut de martor în regim de urgenţă, X. s-a îndreptat către RAR Tulcea, reprezentanţa Registrului Auto Român cea mai apropiată pentru a vedea dacă există date disponibile la această reprezentanţă.

Ajuns la sediul Registrului Auto Român Tulcea, martorul a fost îndrumat de paznicul reprezentanţei către inculpatul A., motiv pentru care X. a mers în biroul acestuia.

A mai declarat X. că i-a expus inculpatului A. motivul prezenţei sale la sediul Registrului Auto Român Tulcea, inculpatul răspunzându-i să aştepte până în jurul orelor 14.00-14.30, întrucât dacă nu vor mai fi programate autoturisme spre verificare, îl va ajuta şi pe martor cu privire la eliberarea certificatului de autenticitate şi a cărţii de identitate a autoturismului marca x.

În jurul orelor 14.30-14.45, martorul a revenit în biroul inculpatului A., i-a remis acestuia suma de 100 RON compusă dintr-o bancnotă cu cupiura de 100 RON în scopul de a se rezolva problemele cu autoturismul său, sumă lăsată de martor pe biroul inculpatului A., în faţa acestuia.

În momentul în care a vrut să iasă din birou, inculpatul A. l-a întors pe acesta din drum, înmânându-i o cerere care urma să fie aprobată de inculpat, pe care X. trebuia să o completeze.

Martorul a mers ulterior la casierie, a completat înscrisurile necesare şi a parcat autoturismul marca x la poziţia nr. 2, în vederea efectuării activităţilor solicitate.

După ce autoturismul a fost verificat de angajaţii Registrului Auto Român Tulcea, martorul a mers la casieria reprezentanţei unde a achitat taxa de verificare şi eliberare a documentelor necesare, respectiv suma de 340 RON.

Aspectele declarate de martorul X. s-au coroborat cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor şi de redare a convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental de martor cu inculpatul A.

În urma vizionării clipului x conţinut de suportul optic inscripţionat DVD x/2015, s-a observat cum, la data de 22.09.2015 la ora 13:50:00, în birou intră inculpatul A. urmat la scurt timp de un bărbat necunoscut, identificat ulterior ca fiind martorul X.

Martorul X. s-a apropiat de biroul inculpatului A., la care acesta se afla aşezat, în timp ce a extras cu mana dreapta o bancnotă având cupiura de 100 RON pe care a aşezat-o pe birou în faţa inculpatului.

După plecarea martorului X., A. a împins cu un obiect, fără a o atinge, bancnota lăsată de acesta sub suportul de documente situat pe coltul din stânga al biroului său.

Totodată, s-a menţionat faptul că, în urma predării rapoartelor de verificare de către reprezentanţa Registrului Auto Român Tulcea, a fost identificat raportul cu nr. x, privind autoturismul marca Audi x, prezentat de martorul X., biletul de programare nr. x, purtând menţiunile:

"Nu s-a prezentat clientul până la ora 14.00", "Dispun a se efectua o programare de urgenţă pentru auto x, azi 22.09.2015 în intervalul 14.30 - 15.00", precum şi semnătura inculpatului A.

În urma predării rapoartelor de verificare de către reprezentanţa Registrului Auto Român Tulcea, a fost identificat raportul cu nr. x, privind autoturismul marca x, prezentat de martorul X., biletul de programare nr. x, purtând menţiunile:

"Nu s-a prezentat clientul până la ora 14.00", "Dispun a se efectua o programare de urgenţă pentru auto x, azi 22.09.2015 în intervalul 14.30-15.00 ", precum şi semnătura inculpatului A.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită din data de 29.09.2015, Curtea a constatat că inculpatul A., în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul Y., suma de 50 RON, întrucât a urgentat eliberarea certificatului de autenticitate pentru autoturismul marca x, de culoare maro metalizat, având nr. de înmatriculare x, fără a avea programare prealabilă în acest sens.

Din declaraţia martorului Y. a rezultat că la sfârşitul lunii septembrie 2015 s-a deplasat la sediul Registrului Auto Român Tulcea în vederea efectuării unei verificări tehnice şi eliberării unui certificat de autenticitate, fără a avea o programare prealabilă, la autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, deţinut de un prieten de-al său.

În sensul arătat anterior, martorul a mers în biroul inculpatului A. şi i-a solicitat acestuia să-l ajute cu efectuarea verificării, inculpatul spunându-i să revină în jurul orelor 14.00-14.30, reprezentanţa Registrului Auto Român Tulcea fiind foarte aglomerată la momentul discuţiei dintre cei doi.

Y. s-a conformat şi a revenit la ora stabilită, a completat o cerere şi a parcat autoturismul la poziţia nr. 1 în faţa halei de verificări.

După efectuarea verificării, martorul a urcat în biroul inculpatului A. pentru a-i mulţumi pentru ajutorul acordat şi i-a oferit acestuia suma de 50 de RON, sumă pe care a pus-o sub o cutie de şerveţele aflată pe biroul inculpatului.

Martorul i-a mulţumit verbal inculpatului A., după care a părăsit biroul fără ca inculpatul să-i mai spună ceva sau să ia banii din locul unde fuseseră lăsaţi.

În urma predării de către reprezentanţa Registrului Auto Român Tulcea a rapoartelor de verificare, a fost identificat raportul nr. x întocmit pentru autoturismul marca x, prezentat la data de 29.09.2015 de martorul Y., biletul de programare anexă nr. x prezentând de asemenea, menţiuni privind poziţia pe locurile de verificare, ora de verificare, efectuate şi semnate de inculpatul A., în calitate de şef al reprezentanţei.

Din conţinutul procesului-verbal de vizionare a imaginilor şi de redare a convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental, a rezultat că, în data de 29.09.2015 la ora 12:52:20, în încăpere se află numitul A., poziţionat la biroul din faţa geamului, moment în care se aude o bătaie în uşă, acesta răspunzând cu "Da! ", în cadrul uşii apărând o persoană necunoscută, identificată ulterior ca fiind martorul Y.

Cei doi îşi strâng mâinile, iar Y. se îndreaptă spre uşa de acces şi părăseşte biroul.

În data de 29.09.2015 la ora 14:37:08, în birou a intrat inculpatul A., care avea asupra sa nişte hârtii de format A4, a fost urmat de martorul Y., A. s-a poziţionat în spatele biroului din faţa geamului, iar Y. i-a dat cu mâna dreaptă un alt document de format A4, pe care A. l-a luat cu aceeaşi mână. În momentele următoare, Y. a ţinut ceva de mici dimensiuni, sub forma unor hârtii, împăturit, în mâna dreaptă pe care l-a mutat în mâna stângă şi i-a introdus în buzunarul bluzei de trening pe care o purta. A. a lucrat ceva pe biroul său, după ce a terminat i-a dat lui Y. un document de format A4, probabil cel pe care î-l dăduse iniţial aceasta din urmă şi a purtat o scurtă discuţie.

În data de 29.09.2015 la ora 15:39:14, în încăpere intră inculpatul A. care are în mâna dreaptă nişte documente de format A4, urmat fiind de Y. care, în timp ce A. se îndreaptă spre biroul aflat în faţa geamului, cu mâna dreaptă ridică o cutie de carton aflată pe biroul din centrul încăperii, iar cu mâna stângă introduce nişte hârtii sub forma unor bancnote sub aceasta, după care părăseşte încăperea cei doi purtând o scurtă discuţie.

După discuţia avută cu martorul Y., din cuprinsul procesului-verbal din data de 16.10.2015, întocmit de organele de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie Tulcea, la ora 16:02:14, în încăpere se afla numitul A. care s-a ridicat de la biroul său aflat în faţa geamului, s-a îndreptat spre biroul aflat în centrul încăperii unde cu mâna dreaptă a ridicat nişte hârtii de format A4 aflate pe biroul său, le-a ţinut ridicate cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă a mutat cutia de carton aflată pe biroul din mijloc. Sub această cutie se afla aceeaşi hârtie de forma unei bancnote menţionată anterior şi lăsată de persoana neidentificată, dar care în imaginile captate s-a observat că era o bancnotă având cupiura de 100 de RON, sumă pe care a apucat-o cu degetul mare şi cel arătător al mâinii, a aşezat-o cu grijă sub documentele sale apoi a pus deasupra acestei sume hârtiile de format A4 pe care le ţinea ridicate cu mâna stângă, a aşezat cu grijă documentele apoi de pe birou a luat o altă hârtie de format A4 pe care a aşezat-o deasupra acestora şi a părăsit încăperea.

La ora 16:28:16, A. cu mâna stângă, apoi ajutându-se cu mâna dreaptă a căutat în documentele sub care anterior a pus suma de bani şi a luat din acel loc o hârtie de format mic sub forma unei bancnote care pare a fi chiar bancnota lăsată anterior de acesta, însă nu s-a observat ce face exact cu aceasta.

În urma predării de către reprezentanţa Registrului Auto Român Tulcea a rapoartelor de verificare, a fost identificat raportul nr. x întocmit pentru autoturismul marca x, prezentat la data de 29.09.2015 de martorul Y., biletul de programare anexă nr. x prezentând de asemenea, menţiuni privind poziţia pe locurile de verificare, ora de verificare, efectuate şi semnate de inculpatul A., în calitate de şef al reprezentanţei.

Curtea a constatat că martorii denunţători X. şi Y., au dat bani, cu titlu de mită, inculpatului A. din propria iniţiativă, fără a acţiona la solicitarea organelor judiciară.

Având în vedere că infracţiunile de luare de mită, comise în zilele de 22.09.2015 şi 29.09.2015, de către inculpatul A. se probează, Curtea a dispus antrenarea răspunderii penale pentru acestea.

Cu privire la infracţiunile de mărturie mincinoasă comise de inculpaţii C., D. şi E., Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate nu au probat existenţa infracţiunilor anterior menţionate.

S-a constatat că o condiţie premisă pentru reţinerea infracţiunii de mărturie mincinoasă priveşte o declaraţie necorespunzătoare adevărului dată de o persoană audiată în calitate de martor.

Prin încheierea penală din data de 19.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin Încheierea nr. x din 30.03.2016 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost excluse următoarele mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale: declaraţiile martorilor C. din data de 13.10.2015, D. din data de 13.10.2015 şi E. din data de 21.10.2015.

Având în vedere înlăturarea declaraţiilor date în calitate de martori de către numiţii C., D. şi E. s-a constatat lipsa condiţiei premisă pentru mărturia mincinoasă, respectiv o declaraţie necorespunzătoare adevărului dată în calitate de martor.

Pentru aceste motive, Curtea i-a achitat pe inculpaţii C., D. şi E. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă pentru că infracţiunile nu există, potrivit art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului A. care, la data de 22.09.2015, în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul X., suma de 100 RON, întrucât a urgentat efectuarea verificărilor tehnice a autoturismului marca x, aparţinând acestuia, în vederea eliberării unui certificat de autenticitate şi a unei cărţi de identitate a autoturismului anterior menţionat, fără a avea programare prealabilă în acest sens întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care la data de 29.09.2015, în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul Y., suma de 50 RON, întrucât a urgentat eliberarea certificatului de autenticitate pentru autoturismul marca x, de culoare maro metalizat, având nr. de înmatriculare x, fără a avea programare prealabilă în acest sens, de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite. Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

Inculpatul A., la data de 22.09.2015, în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul X., suma de 100 RON, pentru a urgenta efectuarea verificărilor tehnice a autoturismului marca x, în vederea eliberării unui certificat de autenticitate şi a unei cărţi de identitate a autoturismului anterior menţionat, fără a avea programare prealabilă în acest sens; de asemenea, la data de 29.09.2015, inculpatul A. care în calitate de şef al reprezentanţei Registrului Auto Român - Sucursala Tulcea, a primit de la martorul Y., suma de 50 RON, întrucât a urgentat eliberarea certificatului de autenticitate pentru autoturismul marca x, de culoare maro metalizat, având nr. de înmatriculare x, fără a avea programare prealabilă în acest sens,

Natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului.

Inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale.

Conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.

Inculpatul a manifestat o atitudine procesuală nesinceră.

Nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

A., cetăţean român, studii superioare, căsătorit, având un copil minor, avocat suspendat în cadrul Baroului Tulcea, şef al reprezentanţei Registrului Auto Român Tulcea.

În raport de circumstanţele reale concrete ale comiterii faptelor, dar şi cele personale ale inculpatului, s-au stabilit pedepse cu închisoare.

În cauză, Curtea a reţinut în favoarea inculpatului A. circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. având în vedere valoarea redusă a sumelor de bani primite cu titlu de mită ( 100 RON, pentru fapta din 22.09.2015 şi 50 de RON pentru fapta din 29.09.2015) şi scopul pentru care s-au primit banii cu titlu de mită, (urgentarea efectuării verificărilor tehnice în vederea eliberării unor certificat de autenticitate şi a unei cărţi de identitate a autoturismului) împrejurări care au relevat o gravitate redusă a infracţiunilor comise.

Având în vedere aspectele expuse mai sus cu privire la pericolul social relativ redus la faptei comise, raportat la cuantumul sumei primită cu titlu de mită, la faptul că inculpatul nu a avut antecedente penale şi raportat la situaţia sa familială având un copil minor în întreţinere, Curtea a constatat că se impune aplicarea unei pedepse.

În acest context instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere răspunde pe deplin exigenţelor cauzei, Curtea, în virtutea obligaţiilor pe care le-a instituit în sarcina inculpatului, fiind convinsă asupra reeducării acestuia pe perioada termenului de supraveghere.

S-a avut în vedere că interzicerea unor drepturi, aşa cum au fost prevăzute în instituţia suspendării executării pedepsei, garantează pe o perioadă determinată excluderea inculpatului din funcţiile publice, acest aspect fiind apt a garanta de asemenea îndreptarea acestuia.

În acest context instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 91 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., întrucât în raport de condiţiile legale dar şi de persoana infractorului, de conduita avută de acesta anterior săvârşirii infracţiunii, de perspectivele sale de îndreptare şi că aplicarea unei pedepse orientată către valori minime legale şi chiar fără executarea acesteia, este suficientă şi poate preîntâmpina revenirea inculpatului în mediul infracţional.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul A.

Parchetul a criticat hotărârea sub două aspecte:

a). greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul comiterii a patru infracţiuni de luare de mită şi greşita reţinere a circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În motivele scrise şi în susţinerea orală Parchetul arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit existenţa unei provocări în activitatea investigatorilor sub acoperire în condiţiile în care intenţia inculpatului era deja conturată în momentul folosirii acestora.

La data efectuării activităţilor de către investigatori existau date cu privire la faptul că, la nivelul Registrului Auto Român Tulcea, angajaţii primeau bani pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, făcându-se trimitere la pronunţarea unor hotărâri de condamnare, a altor persoane, pentru fapte similare celei reţinute în sarcina inculpatului A.

De asemenea, s-a arătat că martorii Y. şi X., au confirmat pretinderea şi remiterea unor sume de bani inculpatului A., având acelaşi modus operandi, primind bani, nu înainte de efectuarea actului ce intra în atribuţiile sale de serviciu ci după efectuarea acestuia.

Pe cale de consecinţă s-a solicitat reţinerea vinovăţiei inculpatului A. pentru 6 infracţiuni de luare de mită şi înlăturarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile reţinerii vreunei circumstanţe atenuante.

b) greşita achitare a inculpaţilor C., D. şi E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (2) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

Parchetul reţine că chiar dacă judecătorul de cameră preliminară a înlăturat declaraţiile celor trei inculpaţi, date în calitate de martori, infracţiunea de mărturie mincinoasă s-a consumat în momentul audierii acestora de către procuror, fiind fără relevanţă înlăturarea declaraţiilor din materialul probator, în procedura Camerei preliminare.

Inculpaţii au conştientizat că prin declaraţiile date îl favorizează pe inculpatul A. şi prin aceasta îngreunează aflarea adevărului.

În susţinerea vinovăţiei inculpaţilor, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, parchetul face trimitere la declaraţia martorei Z. care a afirmat că inculpatul C. s-a aflat în data de 13 octombrie 2015 în biroul inculpatului A. pentru a-i înmâna un bilet cu numărul acestuia de telefon, inculpatul A. având calitatea de apărător într-o cauză civilă a părinţilor lui C. Din verificările efectuate a rezultat, însă, că inculpatul A. nu i-a reprezentat în instanţă pe părinţii inculpatului C.

În realitate, susţine parchetul, inculpatul s-a deplasat în biroul inculpatului A. pentru a-i remite o sumă de bani deoarece acesta din urmă i-a facilitat efectuarea unei verificări la Registrul Auto Român şi obţinerea certificatului de înmatriculare.

De fiecare dată, inculpatul A., după ce primea sumele de bani răspundea "Staţi liniştit, mulţumesc frumos!".

Cu privire la inculpatul D., parchetul reţine că în data de 22 septembrie 2015 i-a remis inculpatului A. suma de 150 RON, cu titlu de recompensă pentru urgentarea emiterii certificatului de înmatriculare.

Nu este reală, susţine parchetul, afirmaţia inculpatului D. în sensul că i-a restituit inculpatului A. o sumă de bani pentru cumpărarea unui bun, pentru că altfel, inculpatul A. nu ar fi ascuns banii primiţi în schimbul încălcării atribuţiilor sale de serviciu.

Ca atare, acesta a făcut afirmaţii mincinoase în momentul audierii sale de procuror şi, ca atare, rezultă cu evidenţă intenţia sa de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului.

Cu privire la inculpatul E., parchetul reţine că afirmaţiile sale în sensul remiterii unei sume de bani către inculpatul A. cu titlu de împrumut sunt mincinoase. Inculpatul A. a arătat că dorea să refuze suma de bani datorită problemelor financiare pe care inculpatul E. le-ar fi avut în momentul respectiv.

Însă, din înregistrările ambientale, rezultă că inculpatul E. a urmărit urgentarea verificărilor Registrului Auto Român şi obţinerea certificatului de înmatriculare.

În momentul primirii banilor inculpatul A. a avut aceeaşi reacţie, respectiv de a ascunde banii între documentele de pe birou.

Ca atare, parchetul susţine că sunt probe care arestă vinovăţia inculpaţilor C., D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Apelantul inculpat A. a solicitat desfiinţarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond şi achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

A arătat ă sunt îndeplinite condiţiile provocării din partea agenţilor statului, fiind pe deplin aplicabilă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În cauză nu există date din care să rezulte predispoziţia apelantului inculpat A. în săvârşirea vreunei infracţiuni şi ca atare folosirea investigatorilor sub acoperire este nelegală.

De asemenea, se impune achitarea inculpatului şi cu privire la infracţiunile de luare de mită reţinute de instanţa de fond, cu privire la martorii Y. şi X. În raport de aceştia nu poate fi reţinută provocarea însă atitudinea lor insistentă, a limitat libertatea de voinţă a inculpatului ceea ce nu-l poate plasa în zona unei răspunderi penale.

În subsidiar, a apreciat că în cauză există o rezoluţie unică şi, ca atare, se impune reţinerea unei singure infracţiuni de luare de mită în formă continuată şi nu şase infracţiuni.

Ca atare se impune schimbarea încadrării juridice şi reţinerea dispoziţiilor art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând apelurile declarate prin prisma dispoziţiilor art. 420 şi următoarele din C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

A. Aplicabilitatea principiului loialităţii administrării probelor în materia investigatorilor sub acoperire ( agenţi provocatori).

Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) din C. proc. pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unor probe.

Provocarea investigatorilor sub acoperire reprezintă acţiunea neloială realizată în scopul obţinerii de probe, constând în determinarea cu ştiinţă a unei persoane să comită o infracţiune sau să continue săvârşirea unei infracţiuni.

Raţiunea interdicţiei provocării săvârşirii unei infracţiuni constă în aceea că statul, prin agenţii săi, nu poate să-şi depăşească competenţa de a aplica legea, prin instigarea unei persoane să săvârşească o infracţiune, iar apoi să declanşeze împotriva acesteia mecanismul unei proceduri penale cu scopul tragerii la răspundere penală.

Legea procesual penală, creează aşadar, limitele exercitării activităţilor investigatorilor sub acoperire în vederea protecţiei persoanelor împotriva provocărilor provenite din partea acestora, precum şi în scopul protecţiei integrităţii sistemului justiţiei penale, care evident ar fi compromisă dacă instanţa ar fi nevoită să-şi fundamenteze o hotărâre de condamnare pe baza unor probe rezultate din utilizarea unor procedee ilicite.

C. proc. pen. în vigoare - care preia esenţa principiului loialităţii procedurii penale astfel cum era reglementat în art. 68 din C. proc. pen. anterior - consacră fundamentul interzicerii folosirii agenţilor provocatori în art. 101 alin. (3) din C. proc. pen.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, agenţii provocatori au fost definiţi ca agenţi ai statului sau orice persoană care acţionează sub coordonarea sau supravegherea unei autorităţi, care, în activitatea desfăşurată îşi depăşesc limitele atribuţiilor conferite de lege de a acţiona în scopul relevării activităţii infracţionale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracţiunea, în vedere administrării de probe în acuzare.

În esenţă, Curtea a subliniat limitarea utilizării agenţilor sub acoperire şi necesitatea de a pretinde garanţii împotriva abuzurilor. A considerat că nici chiar interesul general al societăţii nu poate justifica folosirea probelor obţinute în urma provocării poliţiei (cauza Ludi c. Elveţiei). Utilizarea metodelor speciale de investigaţie, în speţă a investigatorilor sub acoperire nu poate încălca per se dreptul la un proces echitabil atunci când agenţii implicaţi nu se limitează la o atitudine pasivă de cercetare a unei infracţiuni, ci incită o persoană în săvârşirea infracţiunii, în scopul de a oferi probe pentru începerea urmăririi penale (cauza Ali c. României; cauza Khudobin c. Rusiei; cauza Ramanauskas c.Lituaniei; Constantin şi Stoian c. României; Eurofinacom c. Franţei.

Rolul investigatorului sub acoperire nu este acela de a determina la săvârşirea unei infracţiuni pentru obţinerea de probe, activitatea sa principală trebuie să fie concentrată în jurul observării modului în care se desfăşoară activitatea infracţională şi punerea la dispoziţia organelor competente a datelor şi informaţiilor obţinute ca urmare a desfăşurării misiunii secrete.

Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie se observă existenţa mai multor condiţii a căror îndeplinire cumulativă face ca activitatea investigatorilor sub acoperire să poată fi considerată o activitatea pasivă şi, ca atare, să nu poată fi reţinută provocarea. Neîndeplinirea uneia sau a mai multor condiţii conduce, în mod obligatoriu, la constatarea existenţei provocării, astfel încât, aceste probe nu pot fundamenta o hotărâre de condamnare.

Astfel, prima condiţie are în vedere existenţa unei suspiciuni rezonabile că o persoană participă la săvârşirea unei infracţiuni ori are o predispoziţie de a se implica în activităţi infracţionale.

Predispoziţia de a comite infracţiuni constituie un criteriu esenţial dar aceasta trebuie analizată cu prudenţă de instanţă.

Raţiunea instanţei europene nu a fost aceea de a lăsa o marjă largă de apreciere a organelor de urmărire penală ci de a limita acţiunile investigatorilor sub acoperire prin impunerea existenţei unei baze factuale care să justifice, în mod rezonabil, că o persoană este implicată în comiterea unei infracţiuni sau că pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni (cauza Bannikova c. Rusiei; Pyrgiotakis c. Greciei)

A doua condiţie are în vedere existenţa unei autorizaţii dată în condiţiile legii pentru activitatea organelor de urmărire penală sau a colaboratorilor acestora.

Cea de-a treia condiţie are în vedere comportamentul agenţilor statului care nu trebuie să facă altceva decât să ofere făptuitorului o oportunitate de a comite o infracţiune.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului verifică dacă persoana în cauză a fost supusă unor presiuni din partea autorităţilor de a comite infracţiunea (cauza Bannikova c. Rusiei, Şholer c. Germaniei; Ali c. României; Ciprian Vlăduţ şi Ivan Florin Pop c. România;).

Din perspectiva legislaţiei naţionale se impune a se reţine că suspiciunea rezonabilă trebuie să rezulte din datele sau probele existente la dosarul cauzei, anterior declanşării activităţilor investigative.

Va fi apreciată ca neloială activitatea investigatorilor sub acoperire în absenţa oricărei suspiciuni rezonabile, chiar dacă în urma acesteia a rezultat comiterea unei infracţiuni.

Continuarea ulterioară a activităţii investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru a dovedi lipsa provocării deoarece, absenţa existenţei unei suspiciuni rezonabile relevă caracterul ab initio arbitrar al organelor judiciare precum şi nelegalitatea procedeului probatoriu.

Pe de altă parte, existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la pregătirea sau comiterea unei infracţiuni nu conduce, per se, la concluzia loialităţii activităţilor investigative. Astfel, chiar dacă există o suficientă bază factuală pentru a suspecta pregătirea sau comiterea unei infracţiuni, organele de urmărire penală au obligaţia de a impune investigatorului sub acoperire crearea doar a unei oportunităţi obişnuite de a comite o infracţiune, fără ca acesta să aibă o atitudine activă care să determine făptuitorul să săvârşească fapta.

A1. Înalta Curte, examinând apelul parchetului, prin prisma criticilor formulate, cu respectarea efectului devolutiv al căii de atac, în baza propriei analize, apreciază ca fiind legală şi temeinică analiza instanţei de fond.

Procedura urmată de investigatorii sub acoperire a fost de natură a încălca principiile care guvernează materia obţinerii probelor, activitatea acestora depăşind caracterul pasiv, constituind indubitabil, o atitudine provocatoare manifestată insistent, determinându-l pe inculpatul A. să comită infracţiunea.

Utilizarea unor asemenea procedee nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, subliniind, astfel cum s-a arătat anterior că limitele tehnicilor speciale de investigaţie trebuie să fie clare, iar când inculpatul susţine că a fost instigat se impune ca instanţa să verifice atent materialul probator administrat.

Ca stare de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 10 septembrie 2015 - 7 octombrie 2015 a săvârşit 6 infracţiuni de luare de mită constând în aceea că, a primit, în calitate de şef de reprezentanţă Registrului Auto Român Tulcea, de la patru investigatori sub acoperire şi de la 2 martori, sume de bani cuprinse între 50 şi 200 RON pentru urgentarea efectuării de verificări tehnice periodice ITP, respectiv urgentarea eliberării certificatelor de autenticitate pentru autoturisme.

De asemenea, s-a reţinut comiterea către inculpaţii C., D. şi E. a infracţiunii de mărturie mincinoasă constând în aceea că, în declaraţiile de martori, au făcut afirmaţii nereale şi nu au spus tot ce ştiau în legătură cu faptele cu privire la care au fost întrebaţi, referitoare la motivul pentru care în data de 22 septembrie 2015 şi în data de 5 octombrie 2015 s-au aflat în biroul inculpatului A. şi care a fost conţinutul discuţiilor pe care le-au purtat cu acesta.

În ceea ce priveşte prima condiţie cerută de lege, aceea a existenţei unei suspiciuni rezonabile cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, Înalta Curte, reţine că din analiza proceselor-verbale de transcriere a activităţilor desfăşurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 13.08.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, dar şi din redarea celorlalte interceptări, rezultă în principal, activităţi care vizează alte persoane, discuţiile purtate de inculpatul A. fiind sumare, în condiţiile în care nu se cunoaşte exact contextul acestora. Expresiile folosite de inculpat, analizate izolat, în lipsa altor elemente edificatoare, nu creează o suspiciune rezonabilă cu privire la pretinderea, acceptarea sau primirea unor sume de bani pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale de serviciu.

În ceea ce priveşte depăşirea atitudinii pasive a investigatorilor sub acoperire, Înalta Curte reţine declaraţia martorului AA. dată la instanţa de fond în 23 septembrie 2016 în care se arată că:

"(…) la un moment dat a venit şi inculpatul A. şi am observat o persoană care era acolo. Aceasta a spus că dorea să discute cu inculpatul, acesta a fost de acord în sensul că i-a spus". Spuneţi ce doriţi, după care următoarele cuvine au fost "Stai mă. Ce faci mă" (...) În momentul în care a venit A., m-a invitat să merg în biroul lui, acesta aflându-se la etaj, iar eu şi cealaltă persoană ne aflam în holul de la parter.

La etaj am urcat cu inculpatul A., iar după noi a venit şi cealaltă persoană neinvitată. "(...) După noi a pătruns în birou şi cealaltă persoană neinvitată, inculpatul A. nu a spus nimic (...). Acea persoană dorea să discute cu inculpatul A. despre efectuarea unei programări... arăt faptul că acea persoană mi s-a părut foarte insistentă şi chiar am crezut că are o problemă (...)".

Sub aspectul atitudinii provocatoare a investigatorilor sub acoperire, Înalta Curte reţine că declaraţia martorului AA. se coroborează cu declaraţia martorului U. (23.09.2016/Curtea de Apel Constanţa) care a arătat că:

"(...) în calitate de referent am fost sesizaţi de către ingineri cu privire la faptul că, unii clienţi plasau diferite sume de bani, fie pe bordul maşinii, fie în cuprinsul actelor, fie în zona scrumierei, acestea fiind oferite cu titlu de mulţumire (...) la un moment dat l-am văzut pe R. (...( i-am spus să meargă la casierie (...) după un interval de timp mi-a solicitat să mă apropii un pic, a dat mâna cu mine în semn de mulţumire, m-am apropiat, am dat mâna cu el şi mi-a înmânat suma de 100-150 RON. (...) Eram speriat, m-am întâlnit cu inculpatul A. (...) am aruncat banii în toaletă (...) În data de 8.10. s-a prezentat la Registrul Auto Român o altă persoană, după ce s-a făcut inspecţia, a vrut să-i mulţumească inculpatului A. Ştiu că inculpatul i-a dat actele în sala de clienţi, acea persoană i-a spus că vrea să-i mulţumească, inculpatul i-a spus că nu era nevoie, după care persoana a plecat, s-a reîntors şi s-a dus direct în biroul inculpatului. După un interval scurt de timp au intervenit şi ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie. Arăt că în perioada septembrie - octombrie 2015 au fost multe încercări de intervenire la angajaţii din cadrul Registrului Auto Român (...)".

Martorul T. în declaraţia dată la 30 august 2017 la Curtea de Apel Constanţa - persoana cu care investigatorii sub acoperire au intrat în contact direct, acesta neavând nicio atribuţie cu privire la eliberarea cărţilor de identitate, a certificatului de autenticitate, respectiv I.T.P. ci doar atesta service-urile pentru buna funcţionare a acestora - arată că: (...) "nu s-a discutat de sume de bani cu anumite persoane pentru a interveni pe lângă persoanele din prezenta cauză pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu (...). Nu am cunoştinţă dacă inculpatul A. a solicitat sume de bani pentru a-şi îndeplini atribuţiile ... nu cunosc calitatea investigatorilor sub acoperire dar am îndrumat diverse persoane către şeful Registrului Auto Român pentru diverse probleme (...) " numele Q. şi S., nu le cunosc şi nu îmi spun nimic (...)".

Afirmaţiile martorului T. sunt însă infirmate de investigatorul sub acoperire S. Acesta, în declaraţia dată la 10 aprilie 2018 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precizează că l-a cunoscut pe martor în septembrie 2015 când s-a deplasat la Registrul Auto Român Tulcea pentru a efectua inspecţia tehnică periodică la un autoturism înmatriculat în Bulgaria. Nu ştia calitatea acestui martor dar a fost trimis la această persoană în condiţiile în care i se atribuise o identitate protejată.

Depăşirea limitelor prevăzute de lege este relevată de însuşi investigatorul sub acoperire S. care, în aceeaşi declaraţie precizează că:

"(...) iniţiativa de a merge în biroul inculpatului A. am avut-o eu, după ce a fost efectuată inspecţia tehnică a autoturismului, scopul fiind acela de a-i mulţumi (...) deplasarea la biroul inculpatului A. am făcut-o împreună, însă acesta nu mi-a pretins vreo sumă de bani (...) i-am lăsat pe birou suma de 150 RON. În momentul în care i-am pus inculpatului A. banii pe birou, acesta se îndrepta spre ieşirea din încăpere şi nu ştiu dacă a văzut sau nu suma respectivă (...) nu ştiu dacă a văzut momentul în care eu am scos din portmoneu cei 150 RON (...) în intervalul de timp în care am stat cu acesta în birou nu s-a îndreptat spre locul unde am lăsat 150 RON, ieşind împreună din încăpere (...). În sala de aşteptare am purtat discuţii cu inculpatul A., discuţiile fiind legate însă strict de efectuarea inspecţiei tehnice şi despre faptul că nu aveam programare (...). După ce am luat toate actele, m-am întâlnit cu inculpatul A. şi l-am întrebat dacă este mulţumit, a afirmat "stai liniştit" (...)".

Cât priveşte suspiciunile rezonabile sub aspectul primirii de către funcţionarii Registrului Auto Român Tulcea a unor sume de bani pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu, acelaşi investigator sub acoperire, în declaraţia dată la Curtea de Apel Constanţa în data de 29 noiembrie 2016 face următoarele precizări:

"(...) arăt faptul că am lăsat bani pe bordul maşinii din proprie iniţiativă. Arăt că am procedat din proprie voinţă, ştiam că era o cutumă, pentru a lăsa bani atunci când se intră în incinta Registrului Auto Român Tulcea în vederea efectuării I.T.P. Arăt faptul că atunci când m-am referit anterior la Registrului Auto Român, m-am referit la Registrul Auto Român în general şi nu neapărat la Registrul Auto Român Tulcea. Precizez că eu ştiu că trebuie date sume de bani pentru efectuarea I.T.P., de la diverse persoane, din zvon public, nu cunosc aspecte de la o determinantă (...)".

Împrejurarea că nu inculpatul A. a avut iniţiativa infracţională ci dimpotrivă investigatorii sub acoperire este reflectată şi în declaraţiile martorului cu identitate protejată Q. în declaraţia dată la Curtea de Apel Constanţa în 29 noiembrie 2016. Acesta arată că:

"(...) am completat cererea cu T. după care mi-a spus să revin (...) am revenit în jurul orelor 15:00 pentru a vedea dacă aş putea obţine certificatul (...). Am fost îndrumat să pun suma de 200 RON în scrumiera maşinii ... banii i-am găsit unde i-am lăsat iniţial (...). Ulterior m-am deplasat la inculpatul A. pentru a obţine fişele fiscale şi certificatul de autenticitate (...) după ce am completat cererea cu Ciprian ne-am deplasat la inculpatul A. (...) indicaţiile lui T. au constat în lăsarea sumei de 200 RON în scrumiera autoturismului, pentru că din punctul său de vedere aşa merg lucrurile (...). Deşi atunci când l-am contactat pe inculpat iniţial, aceasta nu era, m-am întrebat şi mi s-a spus că acesta ajunge în jurul orei 13.00 (...) este real că l-am aşteptat pe inculpat, suma de 200 RON am înmânat-o inculpatului la sfârşit după ce s-a stabilit o nouă programare şi după ce s-a eliberat certificatul (...0".

Aceleaşi aspecte au fost reţinute şi în cadrul audierii în calea de atac a apelului. (10.04.2018) (...) " m-am întors la Registrul Auto Român Tulcea şi după ce am parcurs toată procedura, martorul T. a fost cel care m-a însoţit în biroul inculpatului A. Înainte de acest moment nu am discutat cu inculpatul A. Am stat aproximativ 5 minute în biroul inculpatului, interval în care inculpatul A. nu mi-a pretins nicio sumă de bani ... l-am întrebat dacă este mulţumit de suma pe care i-am lăsat-o pe birou, acesta nu a spus nimic, însă mi s-a părut că a dat din cap în sens de mulţumire (...)".

Investigatorul sub acoperire R., susţine însă că iniţiativa de a merge în biroul inculpatului A. i-a aparţinut acestuia căruia i-a spus că va fi drăguţ, "oferindu-i suma de 200 RON pe care a lăsat-o pe biroul inculpatului A., acesta observându-i" în mod cert".

În fine, Înalta Curte reţine ca fiind relevante şi declaraţiile martorilor: BB. - 31 mai 2016 la Curtea de Apel Constanţa - respectiv CC. - 10 mai 2016 la Curtea de Apel Constanţa şi DD. (12.07.2016), care precizează că nu au remis inculpatului A. vreo sumă de bani pentru ca acesta să-şi încalce atribuţiile de serviciu, urmând procedura obişnuită pentru obţinerea certificatului de înmatriculare, respectiv ITP.

În atare condiţii, apărarea inculpatului în ceea ce priveşte atitudinea provocatoare a investigatorilor sub acoperire este veridică şi, ca atare, în mod just instanţa de fond a dispus achitarea sa pentru patru infracţiuni de luare de mită.

În contextul celor prezentate anterior, devin lipsite de consistenţă procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, respectiv imaginile înregistrate în mediul ambiental.

Pentru celelalte două infracţiuni, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele instanţei de fond, analiza probelor conturând, săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de luare de mită, primind de la martorii denunţători X. şi Y. sumele de 100 RON, respectiv 50 RON pentru efectuarea de activităţi în legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

B.1. În ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, reţinută în sarcina inculpaţilor C., D. şi E., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 118 din C. proc. pen. declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materie, a statuat că, în anumite cazuri, o persoană care este audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal poate fi considerată subiectul unei acuzaţii în materie penală. Prin urmare, devin incidente drepturile persoanei audiate în calitate de martor de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare.

Cât priveşte aplicabilitatea şi invocarea privilegiului de către martor Curtea Europeană a statuat că o persoană dobândeşte calitatea de acuzat, care atrage aplicabilitatea garanţiilor stabilite de art. 6, nu la momentul în care îi este în mod oficial conferită, ci a momentul în care autorităţile naţionale au motive plauzibile pentru a bănui implicarea persoanei respective în săvârşirea infracţiunii (cauza Brusco c. Franţa, hotărârea din 14 octombrie 2010, paragraf 47).

Curtea analizează dacă, la momentul audierii, organele judiciare o suspectau pe respectiva persoană de săvârşirea infracţiunii, având în vedere celelalte mijloace de probă administrate. Dacă aceste suspiciuni existau, atunci toate drepturile prevăzute de art. 6 în materia acuzaţiei penale devin incidente, inclusiv dreptul la tăcere, chiar dacă organele judiciare nu dispun efectuarea în continuare a urmăririi penale şi audiază persoana în calitate de martor (cauza Sergey Afanasyev c. Ucrainei, hotărârea din 15 noiembrie 2012, paragraf 58).

În acelaşi timp dacă martorul face declaraţii incriminatoare, iar organul judiciar nu îi aduce la cunoştinţă dreptul la tăcere, nu poate fi considerat că martorul a renunţat în mod neechivoc la dreptul la tăcere, prin simpla continuare a relatării (cauza Stojkovic c Franţei şi Belgiei, hotărârea din 27 octombrie 2011,pag. 54).

Art. 118 din C. proc. pen., prevede dreptul martorului de a nu se acuza, legiuitorul definind acest drept ca obligaţia procesuală negativă a organului judiciar, care nu poate folosi declaraţia dată în calitate de martor împotriva persoanei care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în aceeaşi cauză.

Textul are în vedere două ipoteze şi anume:

a) situaţia în care persoana este audiată în calitate de martor după momentul începerii urmăririi penale cu privire la faptă, iar ulterior este continuată urmărirea penală faţă de acesta, dobândind calitatea de suspect (ipoteza din cauza dedusă judecăţii).

b) atunci când persoana are deja calitatea de suspect sau inculpat, iar ulterior organul judiciar dispune disjungerea cauzei, în dosarul nou format, persoana dobândind calitatea de martor.

În niciuna dintre aceste situaţii, organul judiciar nu poate folosi declaraţia dată în calitate de martor în defavoarea acuzatului ci doar în favoarea suspectului sau inculpatului.

Obligaţia de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina aparţine organului judiciar care se afla în posesia unor date care ofereau suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale.

O persoană citată în calitate de martor, care spune adevărul, se poate autoincrimina, iar dacă nu spune adevărul, evitând o autoincriminare, poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă. Acest mecanism duce, în realitate, la punerea sub învinuire a persoanei audiată ca martor ceea ce este inechitabil, dacă, anterior audierii persoanei în calitate de martor, organele de urmărire penală aveau indicii care creau suspiciunea implicării acesteia în comiterea faptei ce face obiectul audierii în calitate de martor.

2. Mărturia mincinoasă este incriminată prin dispoziţiile art. 273 C. pen. şi constă "în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat".

Situaţia premisă a acestei infracţiuni constă în existenţa unei declaraţii necorespunzătoare adevărului dată de o persoană audiată în calitate de martor.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au numai persoanele care sunt audiate de organele judiciare, existând un raport special între acestea.

Inexistenţa unei declaraţii de martor sau înlăturarea acesteia pentru vicii de procedură în Camera preliminară conduce la anularea situaţiei premisă şi implicit la obligaţia instanţei de a constata neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii, în lipsa altor elemente probatorii.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prin încheierea din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. x/36/2015, definitivă prin Încheierea nr. x din 30 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondată contestaţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, fiind excluse declaraţiile martorilor C. din data de 13 octombrie 2015, D. din data de 13 octombrie 2015 şi E. din data de 21 octombrie 2015.

S-a constatat că aceştia au fost audiaţi, iniţial ca martori în faza de urmărire penală, iar declaraţiile date, în această calitate, conţin referiri la acţiuni şi activităţi personale şi, deopotrivă la contribuţia inculpatului A. în săvârşirea unei fapte penale.

Anterior însă audierii în această calitate, organele de urmărire penală se aflau în posesia unor înregistrări ambientale din conţinutul cărora rezulta suspiciunea rezonabilă privind o eventuală participaţie penală a acestora la comiterea infracţiunii de dare de mită sau complicitate la luare de mită.

Ca atare, procurorul nu mai putea audia aceste persoane în calitate de martori, ci eventual în calitate de suspect cu respectarea garanţiilor procesuale ale acestora ce derivă din dispoziţiile art. 83 din C. proc. pen., respectiv art. 108 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Mai mult, chiar în ipoteza în care s-a trecut la audierea în calitate de martor, procurorul avea obligaţia, în momentul în care cele prezentate conturau implicarea în săvârşirea unei infracţiuni să constate că martorul se autoincriminează şi să-i aducă la cunoştinţă consecinţele ce decurg, inclusiv dreptul de a nu se autoincrimina.

Pe cale de consecinţă, excluderea declaraţiilor de martor a inculpaţilor C., D. şi E. corelată cu lipsa altor mijloace de probă concludente, exclude posibilitatea condamnării acestora pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

C. Cât priveşte apelul declarat de inculpatul A. pentru argumentele evocate anterior, Înalta Curte va constata că acesta este nefondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. va respinge ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 87/P din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/36/2015.

În temeiul art. 275 din C. proc. pen. va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 290 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi C., D. şi E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 87/P din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/36/2015.

Obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 290 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi C., D. şi E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 septembrie 2018.