State expropriation reparations: inadmissibility of new damages claims at cassation under the omisso medio rule

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/118/2008, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii primarul Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâţii la restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x, comun cu str. x.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor Ia plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.820 RON, reprezentând contravaloarea deplasărilor la autorităţi şi la plata sumei de 25.200 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pe timp de 3 ani.

în susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul primarul Municipiului Constanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia de a emite dispoziţie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul menţionat.

La primul termen de judecată, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x, colţ cu str. x, compus din teren în suprafaţă de 648 mp şi construcţie P+l cu 4 apartamente, în prezent demolată, existând doar o magazie în suprafaţă de 180 mp.

Prin cererea precizatoare şi modificatoare depusă la dosar la data de 17.04.2008, reclamantul a învederat că solicită şi soluţionarea pe fond a notificărilor nr. x formulate la data de 15.06.2001 în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x colţ cu str. x, compus din construcţie cu 3 prăvălii» construită pe teren în suprafaţă de 256 mp şi teren în suprafaţă de 303 mp, din care 250 mp au fost trecuţi abuziv în proprietatea numiţilor B. şi C. Totodată, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate abuziv, compuse din locuinţă cu 2 camere şi magazie de 40 mp.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1931, autorii săi, D. şi E., au dobândit proprietăţile situate în Constanţa. str. x, comune cu str. x, fostă x.

în dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: act de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 24,11.1931; foaie de date pentru cartea funciară a imobilului din Constanţa, str. x, adresa nr. x din 08.04.2002 emisă de F.; matricola nr. 2 privind impozitul pe clădirile din str. x; Ordinul nr. 6 din 06.01.2000 emis de prefectul Judeţului Constanţa; notificările înregistrate la BEJ G. sub nr. x din 14.06.2001 şi nr. x din 14,06.2001; extras din Anexa la Decretul nr. 92/3950; sentinţa civilă nr. 1585 din 04.10.2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. x/2005; Dispoziţia nr. x din 21.09.2000 emisă de primarul Municipiului Constanţa în temeiul Legii nr. 18/1991; acte de stare civilă şi certificate de moştenitor.

În apărare, pârâţii au depus la dosar documentaţia constituită ca urmare a notificărilor formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001.

La termenul din 29.04.2008 şi, ulterior, la data de 09.09.2008, au fost depuse la dosar cereri de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii B., H. şi I., prin care s-a solicitat respingerea cererii principale, formulate de reclamantul A.

Astfel, intervenienţii au susţinut că sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 250 mp, dobândit în baza Ordinului prefectului nr. 6/2000, precum şi asupra construcţiilor situate pe acest teren, astfel încât calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, trebuie analizată cu respectarea titlului de proprietate menţionat.

Prin încheierile interlocutorii din 27.05.2008 şi 16.09.2008 au fost admise în principiu cererile de intervenţie în interes propriu, instanţa reţinând că acestea au legătură cu cererea principală şi îndeplinesc condiţiile de formă impuse de lege.

Prin cererea depusă la dosar la data de 04.12.2008, pe calea procedurii reglementate de art. 57-59 C. proc. civ., reclamantul a chemat în judecată pe numiţii J., K. şi L., în calitate de terţe persoane ce ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca cele deduse judecăţii prin cererea principală. Pe aceeaşi cale, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât, Municipiul Constanţa prin primar.

Prin încheierea interlocutorie din 11.11.2008, instanţa a luat act de cererea de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe dispoziţiile art. 57 C. proc. civ., constatându-se calitatea de intervenienţi în interes propriu a lui J., K. şi L., dispunând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului Constanţa.

Procedându-se la soluţionarea cauzei a fost încuviinţată efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, având ea obiective identificarea imobilelor situate în Constanţa, str. x colţ cu str. x, compus din teren în suprafaţă de 648 mp şi construcţie P+l cu 4 apartamente şi în str. x, colţ cu str. x, compus din teren în suprafaţă de 303 mp şi construcţie, stabilirea gradului de ocupare al imobilelor şi stabilirea valorii lor de circulaţie. Lucrarea a fost efectuată de expert M., fiind depusă la dosar la data de 08,01.2009.

Prin încheierea din 23.11.2009 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. i C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/212/2009, aflat pe roiul Judecătoriei Constanţa.

Cauza a fost repusă pe rol ia termenul din 24.03.2015, ca urmare a cererii reclamantului, care a depus la dosar Decizia civilă nr. 2935 din 30.10.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/1/2014.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a luat act de decesul intervenientei H., dispunând introducerea în cauza, în calitate de intervenient, a moştenitorului acesteia, N., potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 05.12.2013.

Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 15.04.2015, reclamantul A. a învederat că obiectul cererii este reprezentat de soluţionarea pe fond a notificărilor nr. x din 15.06.2001, privind imobilele compuse din teren şi construcţie, situate în Constanţa, str. x şi str. x.

Faţă de soluţia irevocabilă pronunţată în Dosarul nr. x/212/2009 al Judecătoriei Constanţa, după reluarea judecăţii s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective identificarea imobilelor situate în Constanţa, str. x, cu stabilirea posibilităţilor de restituire în natură a celor două imobile. Lucrarea a fost efectuată de expert O., fiind depusă la dosar la data de 19.04.2016, avizată favorabil de O.C.L. Constanţa.

La termenul din 17.05.2016, instanţa a calificat cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii B., I. şi N. ca fiind o cerere de intervenţie în interesul pârâţilor.

Pentru a se dispune în acest sens, s-a ţinut seama de obiectul cererii de intervenţie, prin raportare la dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. constatându-se că intervenienţii nu urmăresc câştigarea în patrimoniul propriu a dreptului pretins de reclamant, ci doar respingerea cererii principale, în măsura în care aceasta nesocoteşte dreptul lor de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 1685 din 1 iulie 2016, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea precizată formulată de reclamant şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâţilor formulată de intervenienţii în interes propriu.

S-a dispus restituirea în natură către reclamant şi intervenienţii în interes propriu a următoarelor imobile:- fostul Careu x, lot 1, str. x, str. x, situat în prezent în str. x, str. x şi str. x, compus din teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie cu destinaţia de garaj, cu suprafaţa construită de 170 mp; fostul Careu x, lot 13, str. x, situat în prezent în Constanţa, str. x, compus din teren în suprafaţă de 256 mp şi construcţie cu suprafaţa construită de 256 mp .

A fost obligat pârâtul primarul Municipiului Constanţa să propună acordarea măsurii compensatorii sub formă de puncte, potrivit cap. III din Legea nr. 165/2013. pentru reclamant şi intervenienţii în interes propriu, cu privire la următoarele imobile: imobilul situai în Constanţa, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, compus din teren în suprafaţă de 12 mp şi construcţie tip P+1E, cu suprafaţa construită la sol de 328 mp, având la parter 3 camere şi dependinţe şi ia etaj 3 camere şi dependinţe; imobilul situat în Constanţa, str. x (fost Careu x, lot x, str. x), compus din teren în suprafaţă de 289 mp şi construcţiile formate din locuinţă cu două camere, cu suprafaţa construită de 127 mp şi şopron cu balcon de lemn, cu suprafaţa construită de 83 mp.

A fost obligat reclamantul la plata către expertul O. a sumei de 1.000 lei, reprezentând supliment onorariu.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin notificările înregistrate sub nr. x din 14.06.2001 la BEJ G., reclamantul A., în nume propriu şi ca reprezentant al fraţilor săi J., E. şi K. a solicitat Primăriei Municipiului Constanţa acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Constanţa, str. x colţ cu str. x, fost x, colţ cu str. x.

Prin notificările înregistrate sub nr. x din 14.06.2011 la BEJ G., reclamantul A., în nume propriu şi ca reprezentant ai fraţilor săi J., E. şi K., a solicitat Primăriei Municipiului Constanţa acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Constanţa, str. x, colţ cu str. x, compus din construcţii în suprafaţă de 256 mp şi teren de 303 mp.

S-a mai constatat că art. 25 din Legea 10/2001 prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. în acest sens au fost reţinute dispoziţiile art. 3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.

În ceea ce priveşte titlul de proprietate ai reclamantului şi al persoanelor chemate în judecată de acesta pe calea procedurii reglementate de art. 57 C. proc. civ., instanţa a constatat că prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 24.11.1931, numiţii D. şi E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor situate pe str. x, colţ cu str. x, compuse din două grupuri de clădiri.

În foaia de date pentru cartea funciară nr. x/1940, familia D. şi E. este înscrisă cu imobilele situate în Constanţa, str. x, compuse din teren în suprafaţă de 1.197 mp şi următoarele corpuri de clădire: la str. x, un corp de clădire cu etaj, cu destinaţia de locuinţă şi prăvălie, având la parter 3 camere şi dependinţe şi Ia etaj 3 camere şi dependinţe, iar la str. x, un corp de clădire cu parter, format din 3 prăvălii şi o locuinţă cu două camere. în cuprinsul aceluiaşi înscris sunt menţionate şi vecinătăţile imobilelor, indicate în mod expres atât pentru construcţiile din str. x, cât şi pentru cele din str. x.

A reţinut instanţa că în procesul-verbal întocmit de judecătorul delegat cu întocmirea cărţilor funciare, prin care s-a stabilit obligaţia înscrierii în cartea funciară a imobilului din str. x, se realizează o descriere completă a proprietăţii, cu precizarea titularilor dreptului, în persoana soţilor D. şi E., a modului de dobândire a dreptului de proprietate şi a proprietarilor anteriori.

Totodată, în foaia de carte funciară nr. x din 07.10.1940, familia A. şi E. figurează înscrisă cu o magazie mare cu o singură încăpere, situată în Constanţa, str. x.

Potrivit relaţiilor comunicate de Primăria Municipiului Constanţa - Direcţia Patrimoniu, prin adresa nr. x din 18.05.2015, în Registrul de proprietăţi întocmit în anii 1934-1936, D. a figurat înscris cu două proprietăţi, constând în Careul x, lot x, situat în str. x/str. x, respectiv Careul x, lot x, situat în str. x.

Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert O. şi avizat favorabil de O.C.P.L Constanţa, s-a stabilit suprapunerea cadastrală a fostei proprietăţi a defunctului A., reprezentată de Careul x, lot x, situat în str. x/str. x peste imobilele situate în prezent la următoarele adrese: str. x, str. x şi str. x. Aceeaşi situaţie din teren este confirmată şi prin adresa menţionată a Primăriei Constanţa - Direcţia Patrimoniu.

în ceea ce priveşte fostul Careu x, lot x, s-a reţinut că atât expertul judiciar, cât şi autoritatea locală, au confirmat amplasamentul actual ca fiind cel aferent imobilelor situate în Constanţa, str. x şi str. x.

Din analiza coroborată a probelor administrate a reţinut instanţa că Ia nivelul anului 1940, numiţii A. şi E. erau proprietari ai unui imobil dobândit prin vânzare-cumpărare, situat la acei moment în Constanţa, str. x, reprezentând Careul x, lotul x şi Careul x, lotul x, compus din teren în suprafaţă totală de 1.197 mp şi următoarele corpuri de construcţie:P-HE, având atât la parter, cât şi Ia etaj, câte 3 camere şi dependinţe, magazie şi construcţie cu parter, compusă din 3 prăvălii şi locuinţă cu 2 camere şi şopron de lemn.

Din relaţiile comunicate de Primăria Municipiului Constanţa a rezultat că nu a fost identificat un act normativ sau administrativ individual în baza căruia imobilul astfel configurat să ti trecut în proprietatea statului, singura excepţie fiind înregistrată în privinţa imobilului situat în str. x, preluat de stat de la D. şi E. în baza Decretului nr. 111/1951.

Cu toate acestea, imobilul în întregul său s-a aflat în domeniul privat al Municipiului Constanţa, parte din teren fiind atribuită în compensare, în baza Legii nr. 10/2001, unor terţe persoane, respectiv în proprietate, intervenienţilor B., I. şi N., prin ordin ai prefectului.

Astfel, imobilul situat în prezent pe str. x, a fost transmis în folosinţa l.L.L. Constanţa prin Decizia nr. 15024/1953 a Comitetului Executiv a! Sfatului Popular Constanţa, iar prin Decizia nr. 124/1991 a Prefecturii Judeţului Constanţa, construcţia a fost transmisă în administrarea S.C. P. S.A., fiind ulterior transmisă cu aceiaşi titlu la S.C. Q. S.A., care a procedat la demolarea ei, în temeiul autorizaţiei de desfiinţare nr. x/1995.

Totodată, s-a reţinut că terenul situat în prezent pe str. x şi str. x, face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa, fiind inventariat ca atare prin Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 420/2001 şi nr. 296/2001.

Or, existenţa imobilului în patrimoniul familiei D. şi E. în anul 1940, urmată de înregistrarea acestuia în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, ulterior anului 1945, a fost apreciată ca fiind o preluare abuzivă, lipsa oricărui titlu formal al statului atrăgând astfel incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, potrivit art-2 alin. (1) lit. i).

A arătat instanţa caprin dispoziţiile art. 1 lit. e) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se instituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă în cazul în care pentru un imobil nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fund data preluării bunului. Cum această prezumţie este instituită în favoarea persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită, sarcina probei contrare revine unităţii deţinătoare, singura interesată în invocarea unui titlu valabil care să justifice păstrarea bunului în patrimoniul său. Or, în cauza de faţă, pârâţii nu au propus probe prin care să răstoarne prezumţia de preluare abuzivă, apărarea nefiind concentrată pe un astfel de argument.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 05.08.1994, moştenitorii legali ai defunctului D. au fost copiii acestuia, A., J., K. şi E., la rândul său decedată şi moştenită de fiul L.

În consecinţă, s-a reţinut că reclamantul şi intervenienţii în interes propriu chemaţi de acesta în judecată potrivit art. 57 C. proc. civ. sunt moştenitorii defunctului D., titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor notificate, astfel că, dată fiind nevalabilitatea titlului statului, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. şi) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instanţa a considerat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Constanţa, reprezentând fostul Careu x, lot x, str. x/str. x şi fostul Careu x, Lot x, str. x.

în ce priveşte măsurile reparatorii de care pot beneficia în concret, instanţa a reţinut prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi făptui că, prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, cu referire la imobilul ce a reprezentat Careu x, lot x, str. x/str. x, expertul judiciar a concluzionat în sensul că acesta se regăseşte la adresele din Constanţa, str. x, str. x şi str. x.

Astfel, terenul în suprafaţă de 525 mp situat pe str. x, a făcut parte din domeniul privat la Municipiului Constanţa, fiind atribuit în compensare unor terţe persoane, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispoziţia nr. 3332/2003 şi ulterior înstrăinat prin contracte de vânzare-cumpărare succesive. Prin sentinţa civilă nr. 3480 din 09.06.2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosar nr. x/212/2009, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2935 din 30.09.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în al doilea ciclu procesual al Dosarului înregistrat sub nr. x/212/2009 pe rolul Judecătoriei Constanţa, s-a constatat nulitatea parţială a Dispoziţiei nr. 3332 din 09.12.2013 emisă de primarul Municipiului Constanţa, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare succesive, autentificate sub nr. x din 27.04.2004 şi nr. x din 02.10.2007, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 418,68 mp, ce a constituit obiect al notificării formulate de moştenitorii familiei D. şi E.

Cum consecinţa anulării titlurilor deţinute de terţe persoane este aceea a revenirii terenului în suprafaţă de 418,68 mp în domeniul privat al Municipiului Constanţa, iar prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat în sensul că terenul are o suprafaţă de 430 mp, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că acest teren a devenit apt a fi restituit în natură.

Tot ca parte a fostului Careu x, lot. x, expertul topograf O. a identificat şi imobilul situat în prezent în Constanţa, str. x, format din teren în suprafaţă de 170 mp, ocupat în întregime de construcţie având aceeaşi suprafaţă construită, în prezent cu destinaţia de garaj, dar reprezentând aceeaşi construcţie identificată în cartea funciară nr. x din 07.30.1940 ca fiind o magazie mare cu o singură încăpere, situată pe str. x.

întrucât pârâţii au confirmat includerea terenului în domeniul privat al Municipiului Constanţa, inventariat prin Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 17/2010, precum şi transmiterea construcţiei în administrarea Băncii Naţionale a României, s-a reţinut că este posibilă restituirea în natură şi pentru terenul în suprafaţă de 170 mp şi construcţia cu destinaţia de garaj, având aceeaşi suprafaţă construită, situate în prezent în Constanţa, str. x.

O ultimă componentă a imobilului ce a reprezentat Careul x, Lotul x, a fost identificată prin raportul de expertiză ca fiind reprezentată de terenul în suprafaţă de 549 mp, situat pe str. x, inclusă în domeniul privat al Municipiului Constanţa şi folosită fără titlu de proprietate de către o terţă persoană, care a şi edificat pe teren o construcţie provizorie. Faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că terenul în suprafaţă de 54 mp poate constitui obiect al restituirii în natură.

Cu prilejul avizării raportului de expertiză topografică de către O.C.P.I. Constanţa, s-a evidenţiat suprapunerea imobilului fost Careu x, Lot x, asupra zonei din str. x, pe suprafaţa de 10 mp, respectiv asupra imobilului din str. x, pe o suprafaţă de 2 mp.

în consecinţă, în condiţiile în care restituirea în natură nu poate privi decât terenurile libere în sensul art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii m\ 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, respectiv cele care nu afectează căile de acces şi amenajările de utilitate publică ale localităţilor, s-a dispus restituirea în natură către reclamant şi intervenienţii în interes propriu a imobilului reprezentând fostul Careu x, Lot x, str. x/str. x situat în prezent în str. x, str. x şi str. x, compus din teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie cu destinaţia de garaj, cu suprafaţa construită de 170 mp cu excluderea suprafeţei de 12 mp, ce se suprapune peste trama stradală şi un imobil învecinat.

Pentru această suprafaţă de teren imposibil de restituit în natură, precum şi pentru construcţia demolată, tip P+1E, cu suprafaţa construită ia sol de 328 mp, având la parter 3 camere şi dependinţe şi la etaj 3 camere şi dependinţe, instanţa a stabilit că reclamanţii şi intervenienţii în interes propriu sunt îndreptăţiţi Ia acordarea de măsuri reparatorii potrivit art. 2 din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013. întrucât prin adresa nr. x din 01.06.2016, emisă de Primăria Municipiului Constanţa - Direcţia Patrimoniu s-a comunicat instanţei inexistenţa unor bunuri ce ar putea fi atribuite în compensare, la momentul soluţionării prezentei cauze, pârâtul primarul Municipiului Constanţa a fost obligat să propună acordarea de măsurii compensatorii sub formă de puncte, potrivit cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru reclamant şi intervenienţii în interes propriu, cu referire la partea de imobil imposibil de restituit în natură, formată din teren în suprafaţă de 3.2 mp şi construcţie tip P+1E.

în ceea ce priveşte imobilul identificat în planul cadastral al anilor 1934-1936 ca fund Careul x, lotul x, prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat în sensul că acesta este situat în prezent în Constanţa, str. x şi str. x.

Astfel, o primă parte din acest imobil, constând în construcţie cu suprafaţa construită de 256 mp, a fost confirmată de expert ca fiind una şi aceeaşi cu porţiunea din clădirea veche, înregistrată în cartea funciară nr. x/1940, pe str. x, compusă din 3 prăvălii. Din situaţia juridică a construcţiei s-a reţinut că aceasta face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa, aflându-se în administrarea RA.E.D.P.P. Constanţa, instanţa dispunând restituirea în natură către reclamant şi intervenienţii în interes propriu a terenului în suprafaţă de 256 mp şi construcţie cu suprafaţa construită de 256 mp, reprezentând fostul Careu x, lot x, str. x, situat în prezent în Constanţa, str. x.

De asemenea, instanţa a stabilit că terenul în suprafaţă de 256 mp nu este afectat de reţele de utilităţi, subterane sau supraterane, din planul de situaţie ce constituie anexa nr. 9 la raportul de expertiză topografică, rezultând cu claritate că doar lotul nr. x, situat pe str. x, este traversat de reţeaua electrică şi de cea de apă rece.

În privinţa construcţiilor imposibil de restituit în natură, reprezentând partea de clădire ce avea destinaţia de locuinţă, formată din două camere cu suprafaţa construită de 12 mp, şi şopron cu balcon de lemn, cu suprafaţa construită de 83 mp, s-a stabilit ca persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii să beneficieze de dispoziţiile cap. III din Legea nr. 165/2013.

O ultimă componentă a terenului, parte din Careul x, lot. x, a fost identificată prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauza ca fiind suprapusă peste terenul în suprafaţă totală de 289 mp, deţinut în proprietate de intervenienţii în interesul pârâţilor, în baza Ordinului nr. 6 din 06.01.2000 al prefectului Judeţului Constanţa.

Valabilitatea titlului de proprietate al intervenienţilor B., I., N. nu a constituit obiect ai analizei instanţei în cadrul cererii de faţă şi nici nu a fost contestată de reclamant sau de intervenienţii în interes propriu în cadrul unui dosar distinct, astfel cum a fost cazul terenului atribuit anterior în compensare către terţe persoane, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, în condiţiile în care parte din terenul notificat se află în proprietatea intervenienţilor B., I., N., în baza unui titlu de proprietate valabil şi opozabil foştilor proprietari, care nu l-au contestat, s-a reţinut că restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă, dispunându-se obligarea pârâtului primarul Municipiul Constanţa să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul cap. III din Legea nr. 165/2013 şi pentru terenul în suprafaţă de 289 mp, situat în str. x.

Pentru toate considerentele expuse, atât cererea principală, cât şi cererea formulată de intervenienţii în interes propriu J., L. şi K., au fost admise în parte, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a întregului imobil notificat, fiind admisă şi cererea de intervenţie în interesul pârâţilor, ce a avut ca obiect respingerea pretenţiilor de restituire în natură a imobilului proprietatea familiei B. şi C.

Faţă de împrejurarea că la termenul din 17.05.2016 a fost încuviinţata cererea de majorare onorariu formulată de expert O., iar până la închiderea dezbaterilor nu s-a făcut dovada achitării suplimentului de onorariu, s-a dispus obligarea reclamantului la plata către expert a sumei de 1.000 RON, cu titlu de supliment onorariu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. solicitând modificarea în parte a hotărârii în ce priveşte măsurile reparatorii pentru imobilul în construcţie situat în Constanţa, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x.

În motivarea apelului s-a susţinut că, în ceea ce priveşte imobilul construcţie situat în Constanţa, str. x fost Careu x, Lot x, str. x/str. x, instanţa La descris greşit ca fiind compus din construcţie P+1B cu suprafaţa construită de 328 mp, având la parter 3 camere şi dependinţe şi ia etaj 3 camere şi dependinţe, deoarece prin această descriere nu s-a ţinut seama de planurile şi schiţele întocmite de fosta întreprindere de Gospodărie Locativă (IGL) Constanţa şi nici de adresa nr. x din 18.05.2015 a Primăriei Municipiului Constanţa. Din aceste înscrisuri rezultă că imobilul construcţie sus menţionat se compunea din două construcţii distincte, respectiv Corp "A" şi Corp "B". Imobilul Corp "A" era inventariat nr. x IGCL Constanţa, compus din parter cu 2 camere, hol, baie, wc, în suprafaţă construită desfăşurată de 59 mp, din care suprafaţa locuibilă de 47 mp, iar Corp "B’', cu inventar nr. x IGCL Constanţa avea structura construcţiei P-HE+D, în suprafaţă construită desfăşurată de 573 mp, din care suprafaţa locuibilă de 238 mp şi spaţii cu alte destinaţii în suprafaţă de 335 mp.

S-a mai susţinut că în planurile şi schiţele IGCL Constanţa este descrisă structura construcţiei P+1E+D pe fiecare palier al acesteia, cu descrierea încăperilor şi a suprafeţelor, astfel: parter, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 198,61 mp, compus din 5 camere, cu destinaţie prăvălie şi locuinţă; etaj î, cu suprafaţa construită desfăşurată de 182,81. mp, compus din 7 camere de locuit, hol, casa scării şi dependinţe; demisol, cu suprafaţa construită desfăşurată de 192,81 mp, compus din 4 camere spaţii de depozitare, cu pereţii faianţaţi şi pardoseli din mozaic, prevăzut cu spălătorie şi grup social.

Intimaţii pârâţi Municipiul Constanţa prin primar, Consiliul Local Constanţa şi primarul Municipiului Constanţa, prin notele scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că, la descrierea imobilului instanţa de fond a avut în vedere concluziile ambelor expertize administrate în cauză.

În apel, pentru a lămuri aspectele invocate privind componenţa şi întinderea imobilului construcţie din Careul x, lot x, respectiv a imobilului situat în Constanţa, str. x, instanţa de apel a încuviinţat solicitarea apelantului reclamant de a se efectua un supliment la raportul de expertiză topografică pentru ca expertul să verifice schiţa cadastrală din 3936, aflată în dosarul de fond şi schiţele pe care părţile le-au depus la filele 101-107, vol. III dosar fond, şi să identifice amplasamentul şi întinderea lotului x din Careul x, aşa cum rezultă din schiţa cadastrală din 1936 şi, de asemenea, clădirile care sunt schiţate pe acest cadastru şi, în raport de identificările pe schiţa cadastrală, să se realizeze o corespondenţă cu înscrisurile de Ia filele 101-107 reprezentând fişele clădirilor întocmite de fostul I.G.C.L, în anul 3959. De asemenea, s-a solicitat lămurirea aspectului referitor ia includerea sau nu a garajului identificat de instanţa de fond ca făcând parte din Careul x, lot x în schiţele de la filele 101-106 şi determinarea amplasamentului garajului pe schiţa n cadastrală din 1936. Suplimentul la raportul de expertiză a fost efectuat şi depus de către expertul O. la 25.04.2017.

Prin Decizia nr. 87/C din 31 mai 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia i civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1685, pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 01.07.2036, în Dosarul nr. x/118/2008, în contradictoriu cu intimaţii intervenienţi în interesul pârâţilor B., I., N., intervenienţii în interes propriu J., K. şi L. şi intimaţii pârâţi primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că imobilul din Constanţa, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, reprezentând construcţie tip P + IE, pentru care s-a stabilit acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, are o suprafaţă construită desfăşurată de 576 mp. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

Critica din apel vizează exclusiv descrierea imobilului-construcţie situat în Constanţa, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, imobil pentru care instanţa de fond a stabilit în mod definitiv calitatea reclamantului A. şi a intervenienţilor în interes propriu J., K. şi L. de persoane îndreptăţite la obţinerea măsurilor reperatorii acordate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv de la autorii acestora fără nici un titlu. Au susţinut apelanţii că acest imobil se compunea din două corpuri de construcţie, respectiv Corp "A" şi Corp "B", astfel cum au fost evidenţiate în planurile şi schiţele întocmite de fosta întreprindere de Gospodărie Locativă, Corpul "A", cu nr. inventar x, fiind compus din 2 camere, hol, baie, wc, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 59 mp, iar Corp B", cu nr. inventar x, compus din construcţie P+1E+D, în suprafaţă construită desfăşurată de 573 mp, fiecare palier a! construcţiei fiind descris.

În ceea ce priveşte corpurile de clădire care compun imobilul situat în Constanţa, str. x fost Careu x, Lot x, str. x/str. x, statuarea instanţei de fond în sensul că în componenţa acestui imobil era inclusă clădirea "tip P+IE", construcţie care nu se mai regăseşte în prezent, aceasta fiind demolata, şi construcţia parter cu destinaţia de "garaj" este corectă şi ea se întemeiază pe probele administrate, respectiv titlul de proprietate cu care reclamanţii se legitimează în calitate de persoane îndreptăţite, foaia de date pentru cartea funciară întocmită în anul 1940 de către Direcţia Cărţilor Funciare şi a Cadastrului Funciar şi expertiza judiciară realizată în cauză, completată prin suplimentul la expertiză efectuat în apel.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare din 24 noiembrie 1931, autorii reclamanţilor, D. şi E. au dobândit, prin cumpărare de la R., dreptul de proprietate asupra imobilelor din Constanţa, str. x colţ cu str. x, imobilele descrise în actul de vânzare fiind compuse din două grupuri de clădire. Aceste imobile au fost înscrise în foaia de date pentru cartea funciară întocmită în 1940 ca fiind situate în str. x, imobilele de la aceste numere fiind despărţite în două părţi distincte, cu cele două colţuri de la nr. x şi nr. x, pe care se aflau cele două corpuri de clădire, respectiv corpul de clădire cu etaj I parter 3 camere şi dependinţe şi etaj cu 3 camere şi dependinţe) situat la nr. x şi corpul de clădire parter (cu 3 prăvălii şi 3 camere de locuit) situat la nr. x.

Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de către expertul M. a identificat imobilele dobândite de autorii reclamanţilor prin actul de vânzare cumpărare nr. x din 24.11.1931 astfel:imobilul menţionat la nr. x de pe str. x este în prezent identificat la adresa din str. x, colţ cu str. x şi a format un întreg ce a fost compus din două părţi de imobil alcătuite dintr-un corp de construcţie de tip P+E conform datelor înscrise în Foaia de date de carte funciară din anul 1940 şi care a avut destinaţia de prăvălie la parter, şi de locuinţă la etaj, împreună cu partea de construcţii cu destinaţie de magazie (actual cu destinaţie de garaj), ce este situat la adresa de pe str. x (corect x). Imobilul face parte din lotul x, Careul x, din Planul cadastral şi al schiţelor de teren al Oraşului Constanţa întocmit în anul 1936, suprafaţa de teren aferentă acestui lot a fost determinată prin metode grafice ca având suprafaţa totală de 633 mp, expertul delimitând prin notaţii părţile componente ale imobilului cu suprafeţele de teren şi construcţiile care mai ocupau terenul la data efectuării expertizei, imobilul menţionat la nr. 20 de pe str. x a fost identificat în prezent la adresa din str. x colţ cu str. x şi a format un întreg compus dintr-un corp de construcţie de tip "P", conform datelor înscrise în Foaia de date de carte funciară din anul 1940, fiind compartimentat pe trei prăvălii şi un beci, părţile de construcţie situate din partea din spate a acestui imobil fiind formate din 2 camere cu destinaţia de locuinţă, la care se adăuga un şopron cu un balcon de lemn (actual demolate) conform planului cadastral din anul 1936 fiind situate la adresa de pe str. x. Imobilul face parte din lotul, Careu x, iar suprafaţa întregului lot de teren aferent imobilului situat la adresa de pe str. x colţ cu str. x având suprafaţa de 573 mp, identificată de expert prin notaţiile menţionate în expertiză.

S-a constatat că obiectul apelului îl reprezintă numai imobilul identificat în prezent ca fiind situat în Constanţa, str. x (fost nr. x), respectiv imobilul din lotul x, Careul x, în a cărui componenţă expertiza a identificat într-adevăr două corpuri de clădire, respectiv clădirea având P+l, demolată în anul 1994 din cauza stării avansate de degradare în urma seismelor care au afectat-o şi clădirea parter cu destinaţia de magazie, în prezent garaj.

Instanţa de fond a reţinut corect concluziile expertizei şi a stabilit că reclamantul şi intervenienţii sunt persoane îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii pentru imobilul astfel identificat, instanţa dispunând restituirea imobilului identificat în lotul x, Careul x prin restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 642 mp şi a construcţiei cu destinaţia de garaj cu suprafaţa construită de 170 mp şi prin acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 12 mp şi construcţia tip P-IE, având la parter 3 camere şi dependinţe şi la etaj 3 camere şi dependinţe.

în referire la acest imobil instanţa de apei a reţinut că sunt nefondate criticile referitoare Ia existenta a două corpuri de clădire, altele decât cele menţionate anterior şi reţinute de instanţa de fond ca părţi componente ale lotului x, Careul x, situate în str. x, pentru că, pe de o parte, apelanţii nu au tăcut dovada că autorii lor ar fi deţinut, la data preluării imobilului prin naţionalizare şi alte corpuri de construcţie decât cele menţionate în actul de vânzare cumpărare din anul 1931 şi în foaia de date de Carte funciară din anul 1940, la dosar nefiind depusă nicio autorizaţie de construcţie a unei alte construcţii edificate la adresa imobilului anterior preluării de către stat şi, pe de altă parte, pentru că fişele clădirilor întocmite de IGL Constanţa şi depuse la filele 101-106 din vol. II, dosar fond, deşi evidenţiază două corpuri de clădire, ele au fost întocmite în anul 1959 cu scopul de delimitare a părţilor componente ale construcţiei pentru utilizare în scopuri locative, astfel încât este posibil ca delimitarea în corpul A şi Corpul B să se refere în realitate la o singură clădire, respectiv cea identificată în cauză ca fiind clădirea tip P-IE, demolată. De aceea, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită critica din apel referitoare la existenţa mai multor corpuri de construcţie la care ar fi îndreptăţiţi apelanţii, altele decât cele reţinute de instanţa de fond şi pentru care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii.

Instanţa de apei a apreciat însă ca fondate criticile ce vizează descrierea construcţiei P+ IE demolate sub aspectul întinderii ei.

Astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi intervenienţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru imobilul construcţie tip P+IE, cu suprafaţa construită la sol de 328 mp.

Curtea de apel a reţinut însă că prin raportul de expertiză imobiliară efectuat în apel de către expertul O. s-a stabilit, în ceea ce priveşte construcţia P+1E, conform măsurătorilor reieşite prin prelucrare şi digitizare a Pianului cadastral ediţia 1936, adaptai la situaţia urbanistică actuală, ca suprafaţa construită la sol a clădirii era de 313 mp, iar suprafaţa construită desfăşurată era de 576 mp, pentru aceste determinări expertul realizând o corespondenţă cu Fişele clădirilor de inventar nr. x pentru Corp B şi nr. x pentru Corp A întocmite de IGL Constanţa şi aflate la filele 101 şi 102. vol. IlI, dosar fond.

În aceste condiţii, reţinând că prin expertiza administrată în apel s-a determinat în mod corect suprafaţa imobilului construcţie P-IE aşa cum rezultă din Planul cadastral din anul 1936, care atestă existenţa şi întinderea proprietăţii autorilor apelanţilor anterior preluării abuzive a imobilului, şi cum această chestiune a făcut obiectul contestaţiei în apelul promovat de către reclamanţi, instanţa de apel a constatat că, sub acest aspect criticile apelanţilor sunt întemeiate şi, în conformitate cu prevederile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul fiind schimbată în parte sentinţa atacată, stabilind îndreptăţirea apelanţilor ia acordarea de măsuri compensatorii prin puncte pentru construcţia tip P+IE având o suprafaţă construită desfăşurată de 576 mp. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurentul-reclamant A.

Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Recurentul reclamant susţine că atât hotărârea primei instanţe cât şi a instanţei de apel sunt netemeinice şi nelegale, prin faptul că nu au cercetat, nu au analizat şi nu au dispus în ce priveşte soluţionarea cererii prin care a solicitat daune interese pentru lipsa de folosinţă a imobilelor în cauză.

Din această perspectivă se învederează că, aşa cum rezultă din situaţia juridică a imobilelor, construcţiile şi terenul situate în Constanţa, str. x precum şi construcţiile şi terenul situate în Constanţa, str. x au aparţinut autorului său D., că aceste imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950. că măsura preluării abuzive a imobilelor de către stat, prin raportare la legislaţia în vigoare de la data preluării, contravine C. civ. anterior, Constituţiei României din anul 1948, Decretului nr. 92/1950, cât şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, astfel încât statul nu a putut avea un titlu valabil.

În aceeaşi idee s-a arătat că pentru cercetarea acestui lucru care vizează aspecte legate de titlul cu care terenul a fost preluat de stat trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, plecând de la constatarea că preluarea de către stat s-a făcut cu încălcarea Constituţiei şi a tratatelor internaţionale la care România era parte, dar şi a legilor în vigoare ia data preluării. In cadrul acestei verificări se poate constata că în privinţa autorului său aplicarea Decretului nr. 92/1950 s-a făcut cu încălcarea Constituţiei sub imperiul căreia a fost adoptat, dar şi a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ceea ce face ca statul sa nu fi avut nici un titlu valabil pentru deţinerea imobilelor.

Recurentul reclamant a mai susţinut că cercetarea valabilităţii titlului statului trebuie să se facă prin aplicarea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, constatând că dreptul de proprietate a! autorului său nu a încetat şi nu s-a întrerupt niciodată.

În aceiaşi sens s-a mai învederat faptul că atunci când a fost adoptată Legea nr. 10/2001 a formulat notificările nr. x din 14.06.2001 privind imobilul compus din construcţii şi teren situat în Constanta, str. x, precum şi notificările nr. x din 14.06.2001 privind imobilul compus din construcţii şi teren situat în Constanta, str. x, notificări ramase nesoluţionate. în aceste condiţii, s-a adresat instanţei de judecată împotriva primarului Municipiului Constanta, iar prin sentinţa civilă nr. 192 din 09.02.2005 a Tribunalului Constanta s-a dispus obligarea primarului Municipiului Constanţa la emiterea dispoziţiei pentru restituirea în natură a imobilului din Constanta, str. x, conform notificărilor nr. x din 14.06.2001. Tot la fel, prin sentinţa civilă nr. 1585 din 04.10.2005 a Tribunalului Constanţa s-a dispus obligarea la emiterea dispoziţiei pentru restituirea în natură a imobilului din Constanţa, str. x, conform notificărilor nr. x din 14.06.2001.

Întrucât nu s-a dat curs acelor obligaţii stabilite de instanţă, prin acţiunea iniţială ce face obiectul acestui dosar şi care a fost completată, extinsă şi precizată, recurentul reclamant a arătat că a solicitat soluţionarea pe fond a notificărilor nr. x din 14.06.2001 privind restituirea în natură a imobilelor în cauză, restituirea în echivalent a unor suprafeţe de teren şi despăgubiri pentru construcţiile demolate abuziv, precum şi daune interese pentru lipsa de folosinţă a acelor imobile pentru perioada 2005-2015.

Dacă toate celelalte chestiuni de fapt şi de drept au fost soluţionate prin admiterea în parte a acţiuni, cât şi prin admiterea apelului, recurentul reclamant a susţinut că instanţele anterioare nu au analizat şi nici nu au dispus asupra capătului de cerere privind daunele interese pentru lipsa de folosinţă a imobilelor.

Din această perspectivă s-a arătat că anterior acestui demers judiciar cu privire la cele două imobile în cauză, s-a întocmit Dosarul de executare nr. x/2007 al BEJ S. privind emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificărilor nr. x14.06.2001 de către primarul Municipiului Constanţa, precum şi Dosarul de executare nr. x/2008 al aceluiaşi executor judecătoresc privind emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificărilor nr. x din 14.06.2001 de către aceiaşi primar, însă fără rezultat.

În aceeaşi idee s-a mai învederat că a procedat şi la somarea primarului Municipiului Constanţa prin notificarea din 04.08.2011, prin care a arătat că va solicita daune interese întrucât nu s-au executat titlurile executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 192 din 09.02.2005 şi sentinţa civilă nr. 1585 din 04.10.2005 ale Tribunalului Constanţa.

Recurentul reclamant a mai arătat că pentru lipsa de folosinţă a celor două imobile a calculat daunele interese raportându-se la sentinţa civilă nr. 192 din 09.02.2005 şi sentinţa civilă nr. 1585 din 04.10.2005, ale Tribunalului Constanţa, prin care s-a dispus obligarea primarului Municipiului Constanţa fa emiterea dispoziţiilor motivate pentru restituirea în natură a imobilelor în cauză, rezultând suma totală de 266.400 lei după cum urmează: anii 2005-2008- 25.200 RON (700 RON x 12 luni=8400 RON/an x 3 ani); anii 2009-2011= 32.400 lei (900 RON x 12 luni-10.800 RON/an x 3 ani); anii 2012-2017= 208.800 RON (2.900 lei x 12 Iuni=34.800 RON/an x 6 ani) total - 266.400 RON.

Pe cale de consecinţă, faţă de aceste considerente recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul obligării primarului Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar la plata daunelor interese în suma totală de 266.400 RON.

Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, pe care recurentul reclamant o consideră nelegală din perspectiva nesoluţionării capătului de cerere ce viza acordarea de daune interese pentru lipsa de folosinţă a imobilelor în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte.

Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită pe calea extraordinară de atac a recursului.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte verificând atât motivele de recurs cât. şi motivele de apel formulate de reclamant constată că, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de apel, critica din apel a vizat exclusiv descrierea imobilului-construcţie situat în Constanţa, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, imobil pentru care instanţa de fond a stabilit în mod definitiv calitatea reclamantului A. şi a intervenienţilor în interes propriu J., K. şi L. de persoane îndreptăţite la obţinerea măsurilor reperatorii acordate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv de la autorii acestora fără nici un titlu.

Or. efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecăţii în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce au fost ridicate în primă instanţă, în limitele impuse de cele două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantuffl apeliatum" şi tantum devolutum quantum iudicata", în aceste limite, stabilite prin motivele de apel de către reclamant, instanţa de apel a fost învestită şi a analizat hotărârea instanţei de fond.

Or, criticile formulate de recurentul reclamant în recurs vizează alte aspecte decât cele expuse în cererea de apel, respectiv nesoluţionarea capătului de cerere de acordare a daunelor interese pentru lipsa de folosinţă a imobilelor în cauză, critici pe care recurentul reclamant le-a formulat direct în recurs.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplică nu numai în situaţia în care partea nemulţumită de soluţia adoptată în primă instanţă nu a declarat apel, ci şi în cazul în care sentinţa a fost apelată, însă numai parţial, pentru alte motive decât cele invocate în recurs.

Faptul că în privinţa aspectelor la care se referă motivele de recurs nu au fost formulate critici în calea devolutivă de atac, implică achiesarea reclamantului la soluţia primei instanţe.

Din perspectiva celor expuse, şi a principiului de drept omisso medio, Înalta Curte reţine că motivele invocate de recurentul reclamant direct în recurs nu mai pot constitui obiect al analizei instanţei de control judiciar, motiv pentru care nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.