Jurisdiction over civil liability for inventory shortages arising from an individual labor contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, confirming the lower court's declination of jurisdiction in favor of the Caras-Severin Court of Appeal. The dispute involved a civil action for 9,742,000 lei, claimed by an employer against a former employee for inventory shortages discovered during the employment period. Although the appellant argued for the application of general civil liability principles under the Civil Code, the court determined that the relationship was governed by an individual labor contract, thereby constituting a labor law conflict rather than a tort. Consequently, the decisive legal basis was Article 2, para. 1, lit. b1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that courts of appeal (tribunals) hold first-instance jurisdiction over disputes arising from labor relations, rendering the original instance of the district court incompetent.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. civ, art. 1081 C. civ; Jurisdiction over civil liability for inventory shortages arising from an individual labor contract: Se susține în esență, că pârâta urmează a răspunde potrivit principiilor răspunderii civile contractuale, fiind aplicabile prevederilor art. 1081 C. civ. și art. 5 și urm. C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 1.09.2003 reclamanta SC B.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta M.A.R. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 9.742.000 lei reprezentând datorii pe care le are față de reclamantă.
În motivarea acțiunii se arată că pârâta a fost angajata reclamantei cu contract individual de muncă în calitate de vânzătoare și cu ocazia unui inventar s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 15.132.00 lei pentru care se fac vinovate două vânzătoare, printre care și pârâta.
Judecătoria Caransebeș, investită de reclamantă cu soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 2557 din 25 noiembrie 2003 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Instanța a reținut că în cauză nu este vorba de un raport juridic ce rezultă dintr-un delict civil prevăzut de art. 998 C. civ., ci de unul de muncă, paguba fiind cauzată în calitate de angajat cu contract individual de muncă. Sunt deci aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezentul recurs reclamanta.
Se susține în esență, că pârâta urmează a răspunde potrivit principiilor răspunderii civile contractuale, fiind aplicabile prevederilor art. 1081 C. civ. și art. 5 și urm. C. proc. civ.
Prin încheierea din 25 martie 2004 această instanță, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 58/2003, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședința publică pentru dezbateri.
Examinând pe fond recursul acesta se privește ca nefondat.
Între părți a existat raporturi de muncă reglementate de Codul Muncii și nu de Codul Civil.
În adevăr, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. 254463 din 1 iulie 2003, aceasta fiind angajată ca vânzătoare.
Deci conflictul dintre părți este un conflict de muncă. Competența de soluționare în primă instanță aparține deci tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M.A.R. împotriva sentinței civile nr. 2557 din 25 noiembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.