Review of appellate authority to re-evaluate quantum of moral damages and maintenance under German law in fatal traffic accident claims

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 8.02.2013, reclamanţii A., B., C., D., E., F., prin G., H., I., J., K., L., M. şi N. au chemat în judecată pe pârâţii O. (O.) P. şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând obligarea pârâţilor la plata următoarelor sume:

- Reclamantul B. a solicitat, în calitate de parte vătămată - tatăl defunctului Q., decedat la data de 17.10.2011 în urma accidentului produs în Germania, Dresden, obligarea pârâţilor la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia înmormântării fiului său, a parastaselor ulterioare, inclusiv morminte, transportul fiului său din Germania în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menţionat, contravaloarea autoturismului x, distrus în urma accidentului în sumă de 22.000 RON şi daune morale în cuantum de 2.000.000 RON.

- Reclamantul A., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 2500 RON cu titlu de daune, reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia spitalizării în Germania, transportul în România şi daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul J., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 23.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menţionat; daune morale în cuantum de 1.000.000 RON şi suma de 2000 RON/lună reprezentând prestaţie periodică lunară până la încetarea stării de nevoie.

- Reclamantul H., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile materiale efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menţionat şi daune morale în cuantum de 100.000 RON.

- Reclamantul F., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România şi daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul D., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România, contravaloarea autoturismului x, distrus în totalitate în urma accidentului, în sumă de 22.000 RON; daune morale în cuantum de 45.000 RON, ca urmare a implicării în accident, şi 90.000 RON daune morale ca urmare a decesului fratelui său în accident.

- Reclamantul I., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România şi daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul E., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării în Germania şi România, transportul în România şi daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul C., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării în Germania şi România şi daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamanta N., în calitate de parte vătămată - concubina defunctului Q. şi respectiv reprezentanta legală a minorilor K., L. şi M., fiii defunctului Q., a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 300.000 RON/fiecare cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul suferit de aceştia ca urmare a decesului lui Q.; stabilirea unei prestaţii periodice lunare pentru fiecare minor, până la împlinirea majoratului, având în vedere vârsta acestora şi faptul că victima era singura sursă de întreţinere pentru aceştia, în cuantum de 2.000 RON/lună pentru fiecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş şi, la termenul data de 17.09.2013, instanţa a luat act că pârâta O. şi-a schimbat denumirea în O.

La data de 5.11.2013, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenientele R., S. şi T. (surorile defunctului U.), precum şi V. (mama aceluiaşi defunct), prin care au solicitat obligarea asigurătorului la plata sumei de 50.000 RON pentru fiecare. În susţinerea cererilor de intervenţie s-a arătat faptul că sunt surorile defunctului Q., iar decesul acestuia a avut un impact major asupra psihicului lor, în condiţiile în care defunctul era un real sprijin pentru familie, iar sumele solicitate reprezintă o compensare echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

La termenul din data de 24.01.2014, instanţa a încuviinţat în principiu cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenientele R., S., T. şi V.

La termenul din data de 27.11.2013, instanţa a unit cu fondul cauzei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor K., L. şi M., invocată de pârâta O.

La data de 30.04.2014, reclamantul B., în calitate de parte vătămată, respectiv tatăl defunctului Q., şi-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâţilor la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 499 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P. şi, respectiv, a pârâtului Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D. cu privire la daunele solicitate pentru autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor K., L. şi M.

A fost obligată pârâta O. să plătească următoarele sume: reclamantului B. suma de 21.436 RON reprezentând contravaloarea autoturismului x cu nr. de înmatriculare x, suma de 25.000 RON daune materiale reprezentând cheltuielile în legătură cu înmormântarea lui Q., cheltuieli ce privesc transportul, înmormântarea, pomenirile ulterioare şi celelalte cheltuieli materiale legate de acestea şi suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a decesului lui Q.; reclamantului A. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantului J. suma de 1.500 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident şi suma de 100,15 RON daune materiale; reclamantului H. suma de 2.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantului F. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident şi suma de 107,60 RON reprezentând daune materiale; reclamantului D. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantului I. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantului E. suma de 1.000 euro reprezentând daune pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantului E. suma de 1.000 euro reprezentând daune pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate de accident; reclamantei N. suma de 10.000 euro daune morale ca urmare a decesului lui Q.; reclamanţilor K., L. şi M., suma de 5.000 euro pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale ca urmare a decesului lui Q.

A fost obligată pârâta W. la plata unei pensii de întreţinere în procent de 50% din venitul minim pe economie din România, în favoarea minorilor K., L. şi M., până la majoratul acestora. Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de intervenientele R., S., T. şi V. şi a fost obligată pârâta W. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, în sumă de 9.204 RON.

Prin Decizia nr. 1105 din 11 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanţii B. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 17 decembrie 2014 şi a încheierii de şedinţă din 5 iulie 2013, pronunţate de Tribunalul Argeş, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului X. suma de 15.000 euro, reprezentând daune morale în loc de 10.000 euro, şi reclamantului J. suma de 3.000 euro daune morale în loc de 1.500 euro, fiind menţinută în rest sentinţa apelată. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta O.

La data de 22 iunie 2015, reclamanţii A., C., D., E., B., E., F., H., I., J., K., L., M., N., V., R., S. şi T. au formulat o cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1105 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, susţinându-se că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apelului declarat de toţi reclamanţii.

Prin Decizia nr. 1235 din 27 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1105 din 11 iunie 2015, dispunându-se completarea acestuia "în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanţii-apelanţi persoane fizice".

Prin Decizia nr. 404 din 19 februarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanţii E., A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N. şi de intervenientele S., R., V. şi T., a casat Deciziile nr. 1105 din 11 iunie 2015 şi nr. 1235 din 27 august 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

În rejudecare, după casare, prin Decizia nr. 3304/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţii E., A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N. şi de intervenientele S., R., V., T. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş.

A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D. cu privire la daunele solicitate pentru autoturismul x cu nr. de înmatriculare x.

A admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu.

A obligat pe pârâta O. la plata următoarelor sume:

- către reclamantul B. suma de 20.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului Q. (în loc de suma de 10.000 euro) şi suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţele cauzate de accident;

- către reclamantul J. suma de 7.000 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.500 euro);

- către reclamantul H. suma de 4.500 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 2.000 euro);

- către reclamantul D. suma de 5.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fratelui său Q., suma de 1.500 euro daune morale pentru suferinţele cauzate de accident (în loc de suma de 1.000 euro) şi suma de 14.683 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului x;

- către reclamantul I. suma de 1.500 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.000 euro);

- către reclamantul E. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.000 euro);

- către reclamantul C. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale pentru suferinţele cauzate de accident;

- către intervenienta V., suma de 10.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului Q.;

- către intervenientele R., S. şi T., câte 2.000 euro pentru fiecare, reprezentând daune morale ca urmare a decesului fratelui Q.

A obligat pe aceeaşi pârâtă la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de câte 100 euro lunar, în favoarea minorilor K., L. şi M., până la majoratul fiecăruia dintre ei.

A obligat pe pârâta W. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi şi intervenienţi în sumă de 11.204 RON şi în plus către reclamantul B. a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu expert.

A menţinut în rest sentinţa apelată.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta O. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş.

A obligat pe apelanta-pârâtă să plătească apelanţilor-reclamanţi şi apelantelor-interveniente cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii E., A., B., C., F., prin G., D., E., H., I., J., K., N., L. şi M., intervenientele V., R., S. şi T., precum şi pârâta O.

1). Recurenţii-reclamanţi şi recurenţii-intervenienţi au considerat nelegală şi netemeinică decizia instanţei de apel, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- legea aplicabilă fiind legea germană, stabilirea şi acordarea prestaţiilor periodice lunare pentru minorii defunctului, precum şi a daunelor morale pentru aceştia şi mama lor, respectiv K., L., M. (copii minori ai defunctului), N. (mama minorilor), nu au fost acordate conform jurisprudenţei germane şi Exerciţiul SWISS Re care a fost realizat în colaborare cu AVUS (pentru Franţa) şi Intereurope (Germania şi Marea Britanie).

Astfel, în Germania nu există sistem de cuantificare a daunelor morale, însă jurisprudenţa este relevantă, conform exemplului dat.

Curtea de Apel Piteşti a calculat greşit venitul obţinut de defunctul Q., apreciind pe baza declaraţiei martorului audiat că venitul lunar obţinut de defunct în Germania era de 1.300-1.400 euro lunar, timp de 4-5 luni/an, acesta obţinea o medie de 580 euro lunar (1400 euro x 5 luni: 12), sub pragul sumei la care o persoană în Germania este considerată că poate să-şi asigure propria întreţinere conform Tabelului din Dusseldorf.

Conform jurisprudenţei germane, partea din salariu cu care îşi întreţinea familia, necesară stabilirii despăgubirilor pentru restul familiei, este calculată astfel: salariul său net lunar minus partea din venit necesară consumului propriu (determinată pe baze statistice macroeconomice: întreţinerea casei, mâncare, deplasări etc.). În cazul său, baza de calcul rezultată este de 880 euro/lună - 20% pentru întreţinerea proprie.

Pierderea de venit pentru concubina defunctului şi mama minorilor - N. (aflată în întreţinerea defunctului) este de: 83.160 euro şi a fost calculată astfel: 30% x 704 euro x nr. de luni până la vârsta pensionarii lui Q. (67 de ani).

Astfel, Curtea de Apel Piteşti nu a acordat aceste sume de bani prevăzute de jurisprudenţa germană şi a respins apelul recurentei N. cu motivarea că suma acordată de Tribunalul Argeş şi menţinută de Curtea de Apel Piteşti în primul ciclu procesual de 10.000 euro corespunde principiului statuării în echitate asupra despăgubirilor acordate, pentru a nu deveni o sursă de îmbogăţire fără just temei, deşi numai legea română prevede aceste principii, dispoziţiile art. 824 din C. civ. German reglementează răspunderea de înlocuire a prejudiciului, iar uciderea unui om include pretenţia de a primi daune interese conform art. 10 StVG, costurile pentru tratament, taxe din cauza incapacităţii de muncă, costurile de înmormântare şi cerinţele de întreţinere la care persoana ucisă a fost obligată legal.

De asemenea, Curtea de Apel Piteşti a calculat greşit pensia de întreţinere lunară (denumită în legea germană pensia de orfan) pentru cei trei minori ai defunctului, apreciind-o fără nicio bază legală la suma de 100 de euro pentru fiecare minor, întrucât, conform Tabelului din Dusseldorf, aceasta este calculată pe niveluri de vârstă, respectiv de 342 euro pentru grupa de copii 0-5 ani, de 394 euro pentru grupa de copii între 6-11 ani şi 460 euro pentru copii din grupa 12-17 ani, vârste la care se află şi copiii defunctului, respectiv K. (4 ani), L. (6 ani la decesul tatălui), M. (născut după decesul tatălui, în prezent are vârsta de 7 ani).

- despăgubiri morale pentru pierderea fiului: în mod nelegal, instanţa de apel a acordat reclamantului B. doar suma de 20.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului său şi 10.000 euro pentru V., motivând că sumele constituie satisfacţie echitabilă şi nu conduce la o sarcină exclusivă pentru societatea de asigurare.

Instanţa de apel a greşit procedând la o asemenea individualizare, întrucât, pe de o parte, nu explică la ce s-a raportat când a apreciat satisfacţia echitabilă faţă de acest recurent care este tatăl, respectiv mama copilului decedat şi care a murit în braţele lui la locul accidentului. Pe de altă parte, nu explică de ce o sumă mai mare ar conduce la o sarcină excesivă pentru societatea de asigurare, din moment ce plafonul maximal este de 5 milioane de euro, situaţie în care s-ar putea aprecia că instanţa a fost părtinitoare sau cel puţin subiectivă faţă de societatea de asigurări pârâtă.

Este adevărat că trauma nu poate fi cuantificată în bani, dar trebuie avută în vedere relaţia de tată-fiu, pierderea intempestivă a fiului care a survenit într-un mod fulgerător şi la o vârstă fragedă, 34 de ani, lăsându-şi tatăl îndurerat pe viaţă şi familia compusă din părinţi, soţie şi trei copii, lipsită de grija şi afecţiunea lui. Conform legii germane, părinţii se înscriu în categoria membrilor apropiaţi de familie, fiind aplicabile în speţă şi pentru aceştia dispoziţiile art. 249, coroborat cu art. 824 din C. civ. German - Răspunderea de înlocuire a prejudiciului.

Astfel, recurenţii solicită majorarea cuantumului daunelor morale şi acordarea în cuantumul solicitat, apreciind că prin acordarea acestora nu se încalcă principiul îmbogăţirii fără justă cauză, ci, dimpotrivă, ar fi o compensare morală echitabilă faţă de pierderea ireversibilă provocată de decesul fiului lor, nefiind posibil nici ca unul dintre părinţi să obţină sume de bani mai mari decât celalalt părinte.

- majorarea cuantumului daunelor morale şi pentru T., S. şi R., surorile defunctului Q. cu care locuia, aceştia gospodărindu-se împreună, potrivit obiceiului. Conform legii germane, fraţii şi surorile se înscriu în categoria membrilor apropiaţi de familie, fiind aplicabile în speţă şi pentru aceştia dispoziţiile art. 249, coroborat cu art. 824 din C. civ. German - Răspunderea de înlocuire a prejudiciului.

- instanţa nu a acordat daunele de şoc într-un cuantum acoperitor pentru persoanele implicate în accident, respectiv: C., D., A., F., I., E., E., J., H.

Mai mult, instanţa a respins apelul lui F. şi E., deşi aceştia se aflau în situaţia apelanţilor prezenţi la faţa locului şi cărora li s-a majorat cuantumul despăgubirilor, iar F. a prezentat şi leziuni conform certificat medico-legal (4-5 zile), hotărârea fiind discriminatorie.

- în mod nelegal, instanţa a admis doar în parte apelul pentru J., cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate şi care au fost acordate tot simbolic şi fără a acorda prestaţiile periodice solicitate, deşi a fost dovedit că starea de sănătate s-a degradat, din cauza afecţiunilor suferite şi din cauza vârstei, că acesta nu se mai poate întreţine şi nu mai poate realiza venituri. Potrivit Certificatului medico-legal nr. x din 29.11.2011 a suferit îngrijiri ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale; acest aspect nu a fost luat în considerare de instanţa de apel.

Totodată, în prezent, acest reclamant mai necesită intervenţii chirurgicale, zona piciorului afectată fiind necrozată conform actelor medicale depuse la dosar în apel, în prezent merge în baston şi se resimte în urma evenimentului rutier. Nu au fost avute în vedere probele administrate în cauza cu privire la reclamantul J., respectiv declaraţiile martorilor din care a rezultat că acesta a fost nevoit să se împrumute pentru a suporta intervenţii chirurgicale ca urmare a accidentului suferit şi pentru a se putea trata corespunzător şi întreţine. Potrivit biletului de ieşire din spital nr. x din 24.10.2011, a suferit o intervenţie chirurgicală, efectuându-se reducerea şi osteosinteza cu placa şi şuruburi la nivelul maleolei tibiale.

De asemenea, i-a fost respinsă şi prestaţia periodică lunară în condiţiile în care, dată fiind vârsta acestuia de 61 de ani, starea de boală şi de infirmitate nu îi mai permit acestuia să presteze vreo activitate remunerată în câmpul muncii, acest reclamant fiind în imposibilitatea de a avea un trai zilnic normal, care să îi permită să se hrănească, să îşi procure medicamente, să se încălzească. Starea de nevoie rezultă pe deplin din probele administrate, respectiv înscrisuri medicale, raport de expertiză medico-legală, contract de împrumut, declaraţii de martori. Instanţa de fond ar fi putut să aprecieze asupra prestaţiei periodice ca şi în cazul pensiei de întreţinere acordate minorilor defunctului Q., în procent din venitul minim pe economie (15% din venitul minim pe economie în Germania de 880 euro/lună), până la data pensionării, fără să se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză, aşa cum a apreciat instanţa de apel.

Astfel, recurentului J. îi erau aplicabile dispoziţiile art. 823 din C. civ. German - în cazul vătămării corporale, păgubitul are dreptul conform art. 11 StVG la înlocuirea costurilor medicale, despăgubiri din cauza capacităţii limitate de câştig şi eligibilitate pentru plăţi compensatorii. În acest caz nu s-au făcut niciun fel de calcule, deşi potrivit legii germane instanţa trebuia sa ii acorde 15% din venitul minim de 880 euro/luna pana la data pensionarii (67 de ani), rezultând o suma de 15.840 euro.

- instanţa de apel nu a analizat situaţia particulară a reclamantului H., care a suferit vătămări pentru a căror îngrijire au fost necesare 50 de zile de îngrijiri medico-legale, suma acordată cu titlu de daune nerelevând o compensare echitabilă pentru prejudiciul suferit, aceasta compensare putându-se realiza numai prin acordarea sumei solicitate. Nici în acest caz nu s-au făcut niciun fel de calcule, deşi potrivit legii germane, instanţa trebuia să îi acorde 15% din venitul minim de 880 euro/lună până la data pensionarii (67 de ani). Astfel, recurentului îi erau aplicabile dispoziţiile art. 823 din C. civ. German - în cazul vătămării corporale, păgubitul are dreptul conform art. 11 StVG la înlocuirea costurilor medicale, despăgubiri din cauza capacităţii limitate de câştig şi eligibilitate pentru plăţi compensatorii. Reclamantul a rămas cu traume psihice în urma evenimentului rutier, astfel că evaluarea pecuniară a daunelor morale este greşită, majorarea fiind de la 2.000 euro la 4.500 euro, neavând în vedere legea aplicabilă.

- în mod nelegal şi absolut discriminatoriu în raport cu practica naţională şi internaţională în materie de asigurări, instanţa nu a acordat daunele morale în cuantumul solicitat de către toţi reclamanţii, pe de o parte aplicând în mod nelegal principiul că pentru leziuni aproape la fel se acordă şi daune morale aproape la fel şi, pe de altă parte, nu a avut în vedere toţi factorii de calcul, gradul şi gravitatea rănilor, precum şi durerile suferite de fiecare reclamant şi intervenienţi.

Practica unanimă a instanţelor este ca, în caz de deces provocat în accidente rutiere, să se acorde despăgubiri superioare care să acopere multiplele pierderi suferite şi să aline pe cât posibil suferinţele şi durerile resimţite atât de familiile decedatului, cât şi de persoanele implicate în accident.

Tocmai de aceea, legea specială în materia asigurărilor prevede despăgubiri foarte mari, la nivelul milioanelor de euro pentru că pierderile sunt foarte mari, legiuitorul neconsiderând prin aceasta că despăgubirile acordate ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

2). Recurenta-pârâtă a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererilor de intervenţie formulate de V., R., S. şi T., reducerea prestaţiilor periodice acordate minorilor K., L. şi M.

În privinţa pensiei de întreţinere, în dosar nu există probe din care ar rezulta că minorii au fost întreţinuţi de către defunct. Minorii nu sunt recunoscuţi de către persoana decedată, nu au locuit împreună cu defunctul, nu poartă numele de familie al defunctului. În aceste condiţii, pensia de întreţinere a fost stabilită cu nerespectarea dispoziţiilor legale din Germania.

Potrivit dreptului german, starea civilă se dovedeşte cu acte de stare civilă, nefiind acceptată proba testimonială. Singura probă obiectivă este, în această situaţie, certificatul de naştere al minorilor. În acest sens, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 844 alin. (2) din C. civ. german referitor la obligaţia de întreţinere. Dispoziţiile art. 10 din BGB, la care prima instanţă a făcut referire, nu mai sunt în vigoare, au fost abrogate. Sunt în vigoare în prezent dispoziţiile art. 11 din BGB, unde se reglementează domiciliul minorilor. Obligaţia de întreţinere a minorilor este reglementată de alin. (2) al art. 844 BGB. Ca exemplu, pentru interpretarea textului, în situaţia în care persoana decedată întreţinea anterior decesului patru minori dintre care doar doi au fost recunoscuţi, chiar dacă au trăit sub acelaşi acoperiş, după deces, doar copiii recunoscuţi au dreptul să solicite pensie de întreţinere după defunct.

În cazul în care instanţa va considera că minorii au dreptul la despăgubiri, să se aibă în vedere faptul că defunctul nu a avut un loc de muncă în Germania. Nu există dovada că familia ar fi fost întreţinută de către defunct. Exista o singură declaraţie la dosar din care rezultă că defunctul din când în când s-a deplasat în Germania, însă dovezi clare nu există la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă a solicitat reducerea prestaţiei periodice acordate de către instanţa de apel.

Cu privire la cererile de intervenţie, cererea mamei şi a celor trei surori este nefondată. Dreptul german nu prevede acordarea de daune morale membrilor familiei. Se acordă daune morale membrilor familiei doar în situaţia în care unul/mai mulţi au fost de faţă în momentul producerii accidentului şi au suferit traume patologice/psihologice din cauza evenimentului la care au şi participat.

În acest sens, recurenta-pârâtă a solicitat să se ia în considerare răspunsul Ministerului Federal German depus la dosarul cauzei privind "daunele şoc".

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:

Având în vedere că o parte din critici sunt comune, fiind formulate, însă, din perspective diferite de reclamanţi şi interveniente, cât şi de pârâtă, recursurile vor fi supuse unei analize comune.

În prealabil, se constată că recurenţii-reclamanţi şi recurentele-interveniente au invocat, ca temei de drept în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., care nu sunt incidente în cauză, faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată (8.02.2013), fiind aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Însă, criticile dezvoltate prin cererea de recurs în susţinerea nelegalităţii deciziei atacate se circumscriu cazului de modificare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, urmând a fi analizate prin prisma acestui motiv de recurs.

Reclamanţii au formulat, prin cererea de recurs, critici privind modul de stabilire de către instanţa de apel a situaţiei de fapt în baza probatorului administrat (înscrisuri, proba testimonială), ce nu pot fi analizate în prezenta cale de atac, întrucât vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăresc în realitate recurenţii-reclamanţi, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Astfel de critici au fost formulate cu privire la cuantumul prestaţiei periodice stabilite pentru copiii minori ai defunctului Q., respectiv K., L., M., dar şi de către reclamantul J. referitor la neacordarea unei pensii de întreţinere până la împlinirea vârstei de pensionare, ca urmare a vătămărilor corporale suferite în urma accidentului rutier.

Însă, astfel de susţineri nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează a verifica, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dacă instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor legale incidente, pe aspectele invocate prin cererile de recurs.

Principiul general care se degajă din interpretarea prevederilor legii germane aplicabile cauzei este acela de înlocuire a prejudiciilor aduse persoanei vătămate, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 249 şi art. 823 din C. civ. german, art. 7 şi art. 18 din Legea circulaţiei rutiere.

În aplicarea acestui principiu, dreptul german reglementează, prin dispoziţiile art. 843-844 din C. civ. german şi art. 10 şi 11 din Legea circulaţiei rutiere, dreptul la plata unei pensii de întreţinere pentru persoanele aflate în întreţinerea celui decedat şi dreptul la plata unei rente financiare pentru persoanele vătămate a căror capacitate muncă a fost afectată, prin reducerea sau pierderea acesteia.

Sub acest aspect, legea germană impune, aşa cum este firesc, dovedirea cu probatorii a pretenţiilor ridicate de persoanele vătămate, în caz contrar astfel de solicitării fiind respinse. În acest sens, dreptul la întreţinere şi prestaţia periodică se determină în baza dovezilor privind venitul obţinut de persoana decedată, în cazul urmaşilor sau de persoana vătămată, a cărei capacitate de muncă a fost afectată.

Aşa fiind, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţii-reclamanţi şi de recurenta-pârâtă privind pensia de întreţinere stabilită pentru copiii minori ai defunctului Q. - K., L., M., Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit cuantumul acesteia cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus enunţate.

Astfel, referitor la criticile formulate de reclamanţi, se reţine că situaţia de fapt privind pe victima Q. a fost corect stabilită, avându-se în vedere că acesta nu era cetăţean german, nu avea un domiciliu şi un loc de muncă stabil în Germania, ci lucra în mod ocazional, realizând un venit fluctuant, ce a fost calculat la o medie de 580 euro/lună. Aşadar, dreptul la pensia de întreţinere pentru minori a fost determinat în funcţie de venitul pe care îl obţinea tatăl decedat, astfel cum reiese acesta din probatoriul administrat.

Referitor la criticile formulate de pârâtă pe această chestiune, se reţine că, în cauză, s-au depus certificatele de naştere ale minorilor, o " probă obiectivă " după cum recunoaşte chiar recurenta-pârâtă, care, coroborată cu celelalte mijloace de probă de la dosar, printre care şi raportul de anchetă socială - un înscris oficial, fac dovada, potrivit legii germane, că cei trei copiii sunt rezultaţi din relaţia de concubinaj a defunctului Q. cu N.; aceştia locuiau cu cei doi părinţi şi familia se întreţinea din veniturile obţinute de tată. Un argument în plus este acela că, în cauza de faţă nu se face tăgada paternităţii, pentru a se contesta, din această perspectivă, obligaţia de întreţinere.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de reclamantul J., de stabilire a unei pensii de întreţinere până la împlinirea vârstei de pensionare (67 de ani), ca urmare a afectării capacităţii de muncă, situaţie determinată de leziunile suferite în accident, se constată, de asemenea, că instanţele fondului au făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legii germane, care condiţionează recunoaşterea unui astfel de drept de probarea acestuia.

Astfel, au fost analizate toate dovezile invocate în susţinere de către persoana vătămată, constatându-se nefondată cererea de acordare a rentei financiare prevăzute de dispoziţiile aplicabile din dreptul german, întrucât, pe de o parte, nu s-a probat o eventuală pierdere (totală sau parţială) a capacităţii de muncă, cât şi o legătură de cauzalitate între un astfel de rezultat şi accident, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada obţinerii unor venituri înainte de accident şi în ce cuantum.

În privinţa criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate şi stabilirea unor sume majorate cu titlu de daune morale, în raport de probele care relevă impactul şi consecinţele pe care reclamanţii şi intervenientele le-au suferit pe plan fizic, social şi emoţional, Înalta Curte reţine că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului şi a situaţiei de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Altfel spus, în faza procesuală a recursului, nu poate fi reapreciat cuantumul despăgubirilor care rezultă dintr-o evaluare a situaţiei de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excede limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac.

Ca urmare, instanţa de recurs poate să verifice soluţia pronunţată de către curtea de apel prin prisma unei corecte aplicări a dispoziţiilor legale incidente şi a jurisprudenţei în materie.

În acest sens, se reţine că legea germană recunoaşte, prin art. 253 din C. civ. şi art. 11 din Legea circulaţiei rutiere, dreptul la acordarea daunelor morale numai pentru persoanele vătămate în mod direct în accident, care au suferit leziuni corporale şi afectări ale sănătăţii. Pentru "victimele indirecte", care au suferit traume emoţionale ca urmare a decesului unei rude apropiate, jurisprudenţa germană recunoaşte dreptul la acordarea daunelor de şoc.

Acordarea daunelor morale în aceste situaţii se face cu respectarea aceloraşi principii care se degajă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, pe care instanţele naţionale din statele membre Uniunii Europene sunt obligate să o aplice şi anume, principiul statuării în echitate şi principiul proporţionalităţii.

Potrivit acestor principii consacrate în jurisprudenţă, instanţele de judecată trebuie să statueze în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, iar despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită.

Totodată, aplicarea acestor principii înseamnă ca, la stabilirea despăgubirilor, instanţa să menţină o proporţionalitate între suferinţele provocate şi sarcina impusă pârâtului şi să păstreze caracterul de "satisfacţie echitabilă" pentru daunele morale, care trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea recunoscută, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să asigure o justă compensaţie a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

În speţă, în stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa de apel a ţinut seama de criteriile stabilite de legea germană şi de jurisprudenţa în materie, în acord cu principiile ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, raportat la situaţia concretă din speţă.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi şi recurentelor-interveniente, instanţa de apel nu a făcut aplicarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză, ci, cuantumul daunelor morale stabilite pentru fiecare persoană în parte este urmarea aplicării principiilor evocate, raportat la circumstanţele particulare ale speţei, păstrându-se un echilibru necesar între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celor prejudiciaţi anumite avantaje care să le atenueze suferinţele morale.

În analiza făcută, instanţa de apel a avut în vedere faptul că, aşa cum s-a reţinut în precedent, Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale ca urmare a unor accidente de circulaţie, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă conform principiilor echităţii şi proporţionalităţii, ceea ce înseamnă că, cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit implică şi o doză de aproximare.

În privinţa reclamanţilor ce au fost victime directe ale accidentului rutier, curtea de apel a apreciat sumele acordate cu titlu de daune morale ţinând cont de gradul de lezare a stării de sănătate a fiecăruia dintre ei, după cum vătămările corporale suferite au fost mai superficiale, necesitând un număr mic de îngrijiri medicale, sau au fost mai complexe, necesitând intervenţii chirurgicale şi spitalizare pentru perioade mai mari de timp. Faţă de aceste împrejurări, instanţa de apel a majorat suma acordată cu titlu de daune morale, în cazul reclamanţilor D., I., E., C., J. şi H. sau a menţinut cuantumul acordat de prima instanţă, în cazul reclamanţilor B., F. şi E.

În privinţa acordării daunelor de şoc, de asemenea, instanţa de apel a apreciat sumele acordate raportat la vârsta pe care o avea victima la momentul decesului din accident (34 de ani) şi la traumele suferite de fiecare apropiat al defunctului Q., respectiv părinţii victimei - B. şi V., fratele victimei - D., surorile victimei, intervenientele R., S. şi T., menţinând sumele acordate de instanţa de fond cu acest titlu copiilor minori şi concubinei defunctului - K., L., M. şi N.

Nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte pe acest aspect, dat fiind faptul că acordarea daunelor morale mamei şi surorilor defunctului Q. s-a făcut cu respectarea principiilor ce se degajă din jurisprudenţa germană, care nu condiţionează acordarea daunelor de şoc de prezenţa membrilor familie la locul şi momentul producerii accidentului, ci reliefează că este suficient ca, între persoana decedată şi persoanele afectate de moartea acesteia să fi existat relaţii de familie.

Or, în cauză, instanţele fondului au avut în vedere faptul că s-a făcut dovada, cu probatoriul administrat, că Q., decedat în accident, locuia şi se gospodărea împreună cu copiii şi concubina, dar şi cu părinţii şi surorile, fiind principalul întreţinător al familiei sale.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că daunele morale au fost corect individualizate pe baza evaluării instanţei de judecată a împrejurărilor concrete şi urmărilor faptei prejudiciabile, ţinându-se cont, pentru fiecare persoană afectată, de acordarea unei compensaţii echitabile în legătură directă cu gravitatea suferinţei încercate.

Faţă de toate considerentele reţinute, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, recursurile urmând a fi respinse, ca nefondate, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii E., A., B., C., F., prin G., D., E., H., I., J., K., N., L. şi M. şi de intervenienţii V., R., S. şi T., precum şi de pârâta O. împotriva Deciziei nr. 3304/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2018.