Social insurance pension annulment ruling held final; appeal dismissed as inadmissible.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, la data de 17 august 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, obligarea acesteia la întocmirea dosarului de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 15.02.2016, dată care a fost stabilită de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa prin adresa nr. 721052/17.07.2015, obligarea la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a adeverinţelor privind grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2115 din 5 decembrie 2016, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a constatat că, din eroare, calea de atac exercitată a fost intitulată "recurs", întrucât în materia litigiilor privind asigurările sociale hotărârea pronunţată de instanţa de fond este supusă căii de atac a apelului, astfel cum rezultă şi din dispozitivul sentinţei atacate.

Prin decizia nr. 939 din 3 mai 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat în cauză.

Această decizie a fost atacată cu revizuire de către reclamantul A.

Prin decizia nr. 1456 din 8 august 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Prin decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.

Împotriva acestei ultime decizii, contestatorul A. a formulat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 februarie 2018.

În vederea soluţionării prezentei căi de atac, s-a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac intitulată "apel" în raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., excepţie pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză de către contestatorul A., a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare exercitată împotriva deciziei nr. 1456 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 939 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, şi anume decizia nr. 1456 din 8 august 2017, a vizat soluţionarea cererii de revizuire pe care revizuentul A. a formulat-o împotriva deciziei nr. 939 din 3 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Instanţa reţine că hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii, şi anume decizia nr. 939 din 3 mai 2017, a fost pronunţată în calea de atac a apelului, într-un litigiu în materie de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În cauză, natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale se circumscrie acestor dispoziţii, astfel că decizia nr. 939 din 3 mai 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în care se arată că "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

Întrucât Decizia nr. 939 din 3 mai 2017, atacată cu revizuire, nu poate fi supusă recursului, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ. evocate anterior, nici Decizia nr. 1456 din 8 august 2017, pronunţată în soluţionarea revizuirii, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Rezultă aşadar, din cele ce preced, că, prin raportare la conţinutul dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., şi hotărârea dată în contestaţie în anulare, respectiv decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia contestatorul A. a formulat calea de atac intitulată "apel", este, la rândul ei, o hotărâre definitivă, nesupusă apelului şi nici recursului, după cum dispune art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse şi ţinând seama de principiul legalităţii căilor de atac, care presupune că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.