Return of security deposit after final dismissal of precautionary attachment

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, la data de 20.01.2017, sub nr. x/254/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L. instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare, tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurenţa următoarelor sume: suma de 110.500 euro, datorată de S.C. C. S.A., reprezentând contravaloare factură nr. x din 30.12.2016, reprezentând remuneraţia restantă datorată de pârâtă reclamanţilor în baza art. 3.1 din contractul de management nr. x din 22.09.2014 şi suma de 59.500 euro, datorată de pârâta S.C. D. S.R.L., reprezentând remuneraţia restantă datorată de pârâtă reclamanţilor în baza art. 3.1 din contractul de management nr. x din 22.09.2014.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 191/16.02.2017, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând, în esenţă, că aceasta este instanţa competentă material să judece procesul în primă instanţă, în conformitate cu prevederile art. 970-971, coroborate cu art. 954 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. interpretate per a contrario.

Prin încheierea nr. 211/15.03.2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea şi a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani prezente sau viitoare, aflate sau care se vor afla în conturile bancare deţinute de debitoarea C. S.A., până la concurenţa sumei de 110.500 euro, în echivalent RON la data plăţii şi a celor deţinute de debitoarea D. S.R.L., până la concurenţa sumei de 59.500 euro, în echivalent RON la data plăţii, obligarea creditorilor la plata, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, a unei cauţiuni în cuantum de 30.000 RON, aferente popririi înfiinţate împotriva debitoarei C. S.A., şi a unei cauţiuni în cuantum de 15.000 RON, aferente popririi înfiinţate împotriva debitoarei D. S.A.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L.

Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 391/14.06.2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâte, a schimbat, în tot, sentinţa apelată, iar pe fond, a respins, ca nefondată, cererea privind înfiinţarea popririi asigurătorii.

Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2017, petenţii S.C. A. şi B. au solicitat restituirea cauţiunii achitate în cuantum de 45.000 RON.

Prin încheierea din 19 iulie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea petenţilor.

Împotriva acestei încheieri, petenţii S.C. A. şi B. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că în raport de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, respectiv admiterea apelului pârâtelor S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L. şi modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii privind înfiinţarea popririi asigurătorii, instanţa avea obligaţia să dispună, din oficiu, restituirea cauţiunii consemnate, în aplicarea dispoziţiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.

Au mai susţinut recurenţii că, la data de 14.06.2017, când instanţa trebuia să se pronunţe asupra restituirii cauţiunii, nu exista înregistrată o acţiune în pretenţii generată de un eventual prejudiciu, apreciind astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ. Au mai arătat că, la data soluţionării cererii de restituire a cauţiunii - 19.07.2017, nu era judecat dosarul având ca obiect pretenţii, în raport de care s-a cerut instituirea măsurii înfiinţării popririi, ceea ce exclude aplicabilitatea tezei reglementate de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai subliniat, de asemenea, că textul art. 1064 C. proc. civ. stabileşte foarte clar că se restituie cauţiunea dacă s-a respins cererea pentru care aceasta a fost depusă. Or, cererea pentru care cauţiunea a fost depusă este cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/254/2017, respinsă prin decizia nr. 391 din 14.06.2017.

S-a solicitat, în final, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, admiterea cererii de restituire a cauţiunii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele D. S.R.L. şi C. S.A. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând criticile formulate prin memoriul de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

În susţinerea criticilor formulate prin cererea de recurs, recurenţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu referire la cazul de casare fundamentat pe prevederile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, se constată că acesta a fost invocat în mod formal de către recurenţi, nefiind relevate critici prin care să arate în ce constă lipsa de motivare a hotărârii sau care ar fi motivele contradictorii/străine de natura cauzei. Pe de altă parte, se constată că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa este argumentată în fapt şi în drept, neexistând nicio contradictorialitate în motivarea soluţiei, dezlegarea dată de instanţă problemei de drept deduse judecăţii fiind susţinută de considerente care nu se contrazic şi care conduc la soluţia din dispozitiv.

Prin susţinerile formulate, se reţine, însă, că recurenţii pun în discuţie aplicarea greşită de către instanţa învestită cu cererea de restituire a cauţiunii a normelor de drept procesual care reglementează procedura de restituire a cauţiunii, respectiv dispoziţiile art. 1064 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., astfel că acestea se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat, de altfel, în cuprinsul recursului, urmând a fi analizate în continuare din această perspectivă.

Se reproşează în acest caz instanţei că, faţă de soluţia dată de Curtea de Apel Constanţa la data de 14.06.2017, în litigiul având ca obiect înfiinţare poprire asigurătorie, respectiv de admitere a apelului şi schimbare în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de înfiinţare a popririi asigurătorii, în aplicarea dispoziţiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., trebuia să se dispună restituirea cauţiunii către petenţii S.C. A. şi B. Or, curtea de apel, reţinând incidenţa în speţă a alin. (2) al art. 1064 C. proc. civ., justificat de împrejurarea că pârâţii au formulat cerere în vederea acoperirii prejudiciului produs prin instituirea măsurii popririi asigurătorii, a respins solicitarea petenţilor.

Critica în discuţie este fondată şi va fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte situaţia din litigiul în legătură cu care s-a dispus în sarcina petenţilor S.C. A. şi B. plata cauţiunii, Înalta Curte reţine că, prin încheierea nr. 211 din 15 martie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii formulată de aceştia, în calitate de creditori, în contradictoriu cu debitoarele S.C. C. S.A. şi D. S.R.L. şi a dispus obligarea creditorilor la plata unei cauţiuni în valoarea totală de 45.000 RON, care a fost, de altfel, achitată în cauză. În apelul exercitat de pârâtele S.C. C. S.A. şi D. S.R.L. împotriva acestei încheieri, instanţa a schimbat, în tot, soluţia dată, respingând, ca nefondată, cererea privind înfiinţarea popririi, soluţia fiind una definitivă.

Dispoziţiile art. 1064 alin. (4) dispun:,,Dacă cererea pentru care s-a dispus cauţiunea a fost respinsă, instanţa dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.’’

Din analiza logică a prevederilor legale evocate, rezultă că în măsura în care cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii, ce a generat plata cauţiunii, a fost respinsă prin hotărâre definitivă, cum este cazul în speţă, nu se justifică refuzul de restituire a cauţiunii. O asemenea interpretare se deduce din funcţia de garanţie a cauţiunii şi care operează doar în cazul în care s-a luat o măsură la cererea plătitorului, respectiv s-a admis cererea de instituire a măsurii asigurătorii, care este de natură a prejudicia partea adversă.

Prin urmare, în speţă, respingerea cererii este soluţia definitivă şi ea trebuie luată în considerare atunci când se dispune cu privire la restituirea de cauţiune.

Această situaţie exclude automat de la aplicare dispoziţiile art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., în care se arată că se va restitui cauţiunea celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că cel care se consideră prejudiciat prin instituirea măsurii asigurătorii nu îşi poate valorifica acest drept în condiţiile legii, cum, de altfel, au şi procedat pârâtele prin introducerea acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/118/2017, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.

Faţă de cele arătate, se constată că, în speţă, Curtea de Apel Constanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor ce guvernează condiţiile de restituire a cauţiunii la situaţia de fapt, când a respins cererea petenţilor, fiind operant motivul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Drept urmare, în baza art. 497 C. proc. civ., se impune casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se dispune asupra cererii de restituire a cauţiunii având în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii B. şi S.C. A. împotriva încheierii din 19 iulie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.