Expropriated land compensation upheld at 13,607 RON; claimant's appeal inadmissible and state's appeal rejected

După deliberare, asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 06.12.2012 pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/118/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (CNADNR), să se stabilească despăgubirile aferente terenului ce i-a fost expropriat, situat în Medgidia, parcela A1183/1/23a, categoria de folosinţă arabil extravilan, în suprafaţă de 11.832 mp, din totalul de 70.000 mp, aflat în proprietatea acestuia conform titlului de proprietate nr. x din 20.09.2005, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, şi să se dispună acordarea daunelor corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul figurează la poziţia nr. 34 din lista anexă la H.G. nr. 200 din 02.03.2011, în calitate de expropriat pentru suprafaţa de 11.832 mp, categoria de folosinţă arabil extravilan, aflată în proprietatea acestuia; suma stabilită cu titlu de despăgubire este de 5.796 RON, acelaşi cuantum fiind specificat şi în Decizia de expropriere nr. 604 din 19.05.2011.

S-a precizat că, deşi termenul prevăzut de art. 18 din Legea nr. 255/2010 a expirat, iar lucrările de construire la tronsonul de autostradă care se efectuează pe terenul proprietatea reclamantului au început, până la momentul învestirii instanţei acesta nu a primit nici hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi nici dovada că aceste despăgubiri s-au consemnat la dispoziţia sa; reclamantul nu a fost convocat şi nu i s-a comunicat raportul de evaluare pentru a cunoaşte modul în care a fost expertizat imobilul. A menţionat că, pentru suprafaţa expropriată, de 11.832 mp, solicită despăgubiri în valoare de 23.670 euro.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 255/2010.

La termenul din 03.04.2013, Tribunalul Constanţa a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, pe care a admis-o prin sentinţa nr. 2233 din 08.05.2013, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului ca prematură.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 78/C din 02.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat împotriva acestei din urmă hotărâri, prin Decizia nr. 1304 din 07.05.2014, a casat Decizia şi sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa, reţinând existenţa unui refuz nejustificat de emitere a hotărârii de despăgubire şi faptul că, prin respingerea cererii reclamantului ca prematur formulată, i se încalcă acestuia dreptul de a se adresa instanţei pentru apărarea dreptului său de proprietate, protejat de art. 44 din Constituţie şi art. 480 C. civ.

În fond, după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2012*.

Prin sentinţa civilă nr. 676 din 30.03.2016, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea şi a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la o despăgubire în cuantum de 13.607 RON pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 11.832 mp, categoria de folosinţă arabil extravilan, situat în Medgidia, parcela x, a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR, să plătească reclamantului despăgubirea în cuantum de 13.607 RON şi 6.900 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea nr. x din 30.03.2011, emisă de CNADNR, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă intenţia de expropriere a terenului pe care îl deţinea, afectat de realizarea lucrării de utilitate publică "Autostrada Bucureşti-Constanţa, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa" şi i s-a solicitat să se prezinte la sediul expropriatorului cu documentele care atestă dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.

Prin Decizia nr. 604 din 19.05.2011 a CNADNR s-a stabilit procedura concretă de expropriere a terenului necesar realizării lucrării de utilitate publică "Autostrada Bucureşti-Constanţa, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa", acesta fiind evaluat estimativ prin raportul de evaluare întocmit de către S.C. B. S.R.L. Timişoara.

Prin sentinţa civilă nr. 778 din 03.04.2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2014, pârâtul Statul Român, prin CNADNR, a fost obligat să emită în favoarea reclamantului hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor în condiţiile art. 20 din Legea nr. 255/2010 pentru terenul expropriat în baza Deciziei nr. 604 din 19.11.2011, în suprafaţă de 11.832 mp, situat în extravilanul municipiului Medgidia, aflat în proprietatea titularului acţiunii conform titlului de proprietate nr. x din 20.09.2005, eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, dar Decizia de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă până în prezent.

S-a mai reţinut că, prin raportul de expertiză şi suplimentul la acesta (conţinând răspunsul la obiecţiuni), întocmit de comisia formată din experţii C., D. şi E., s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, de 13.607 RON.

S-a făcut aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi s-a arătat că, prin Legea nr. 198/2004, s-a statuat că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul plăţii despăgubirilor stabilite pe cale administrativă, fie la momentul consemnării despăgubirii menţionate, respectiv cel al pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care se stabileşte întinderea despăgubirii.

Prin raportare la statuarea legii privind momentul la care operează transferul dreptului de proprietate, s-a apreciat că despăgubirile se stabilesc în funcţie de valoarea imobilului la data exproprierii, măsura fiind legată de momentul transferului dreptului de proprietate. S-a făcut trimitere, astfel, la Decizia nr. 12 din 15.01.2015 a Curţii Constituţionale.

Constatând că întinderea dreptului reclamantului asupra terenului expropriat nu a făcut obiect de contestaţie şi că prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost stabilită valoarea de piaţă a terenului expropriat prin raportare la standardele de evaluare internaţională şi prin metoda comparaţiei directe, ajungându-se la o valoare de 13.607 RON pentru întreaga suprafaţă de 11.832 mp, corespunzătoare unei valori de 1,15 RON/mp, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata despăgubirii menţionate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa.

La solicitarea instanţei de apel, Primăria Medgidia a comunicat adresa nr. x din 14.06.2016, referitoare la preţurile menţionate în contractele de vânzare cumpărare înregistrate în anul 2011 pentru terenurile extravilane din localitatea Valea Dacilor - Medgidia, iar BNP F. şi G. au înaintat copii ale unor contracte de vânzare cumpărare care au ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul localităţii Medgidia, autentificate în perioada anului 2011.

Prin raportul de expertiză depus la 25.10.2016, însuşit de experţii D. şi C., s-a stabilit o valoare a terenului expropriat - determinată prin metoda comparaţiei directe, avându-se în vedere contracte de vânzare cumpărare comunicate de G., de 13.051 RON.

Prin lucrarea întocmită de expert E., în opinie separată, valoarea aceluiaşi teren a fost stabilită, prin raportare la 2 tranzacţii indicate în adresa nr. x din 14.06.2016 a Primăriei Medgidia şi una dintre cele comunicate de G., la suma de 15.380 RON.

Experţii D. şi C. au subliniat, în răspunsul la obiecţiunile formulate, cu referire la comparabilele reţinute în procesul de evaluare şi la corecţiile aplicate, că au folosit cele mai apropiate comparabile de terenul în litigiu, acest argument justificând şi raportarea la o comparabilă situată într-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea a imobilului în cauză.

Experta E. a răspuns că valorile din cadrul grilei de comparaţie reprezintă valori tranzacţionate, criteriul de alegere fiind credibilitatea preţurilor în funcţie de ofertele din perioada respectivă.

Prin Decizia nr. 48/C din 24 martie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelurile declarate de reclamantul A. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, ca neîntemeiate.

Curtea a reţinut, cât priveşte apelul formulat de reclamant, că valoarea de piaţă a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanţele pieţei imobiliare şi de elementele care impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, respectiv afectaţiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilităţile şi sarcinile care îl grevează, etc., toate apreciate doar în funcţie de momentul transferului dreptului de proprietate, care, potrivit Legii nr. 255/2010, în temeiul căreia a fost efectuată exproprierea în cauză, este cel al emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, iar nu cu unul anterior sau ulterior, favorabil vânzării ori cumpărării conform evoluţiei preţului pe piaţa liberă, faţă de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.

În speţă, evaluarea imobilului expropriat se raportează la momentul anului 2011, când, prin raportul de evaluare a terenurilor afectate de construcţia autostrăzii Bucureşti-Constanţa pe tronsonul Medgidia-Constanţa, s-a stabilit o valoare de piaţă de 0,426 RON/mp pentru terenurile arabile din extravilanul localităţii Medgidia, în funcţie de care s-a determinat şi cuantumul despăgubirii datorată de expropriator pentru terenul în litigiu, de 5.796 RON, consemnată la poziţia 34 în "Tabelul cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii în condiţiile Legii nr. 255/2010, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Autostrada Bucureşti-Constanţa, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa.’’

Expertiza întocmită la instanţa de fond de comisia formată din experţii D., C. şi E. a infirmat constatările lucrării tehnice anterior menţionate şi a propus, în opinia majoritară a primilor doi experţi, expusă în răspunsul la obiecţiunile aduse raportului iniţial de expertiză de către pârât, o valoare de piaţă pentru imobilul expropriat de 1,15 RON/mp, determinată prin raportare la tranzacţii perfectate în perioada anului 2011, indicate în adresa nr. x din 30.07.2013 a Primăriei Medgidia.

Instanţa de fond şi-a însuşit valoarea stabilită prin această expertiză, reţinând că experţii au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat, determinată prin metoda comparaţiei directe, şi a înlăturat, în mod corelativ, valoarea stabilită de experta E., de 2,10 RON/mp. A apreciat că pretenţia de majorare a cuantumului acestei despăgubiri până la nivelul sumei de 24.850 RON, calculată de expertul E., pretenţie formulată prin apelul reclamantului, este nejustificată în raport de metoda de evaluare şi de caracteristicile comparabilelor folosite în răspunsul la obiecţiuni întocmit în primă instanţă, fiind infirmată chiar de evaluarea realizată în apel de acelaşi expert, prin care s-a stabilit o valoare a despăgubirii de 15.380 RON.

De altfel, cercetarea suplimentului la raportul de expertiză pe baza căruia s-a stabilit despăgubirea în primă instanţă conduce la concluzia că opţiunea experţilor are o justificare rezonabilă în elementele de similitudine ale comparabilei în raport de care s-a realizat calculul, în sensul că aceasta are o amplasare similară celui expropriat, are aceeaşi categorie de folosinţă, clasă de calitate şi aceeaşi utilizare, deci că valoarea de 13.607 RON poate fi în mod întemeiat apreciată ca reprezentând preţul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.

Contrar susţinerilor apelantului reclamant, justeţea despăgubirii acordată prin hotărârea instanţei de fond a fost confirmată şi de evaluarea realizată prin raportul de expertiză întocmit în apel, în funcţie de o comparabilă cu caracteristici similare celui expropriat, atât în privinţa suprafeţei, cât şi a amplasamentului sau clasei de calitate, ceea ce impune constatarea că valoarea recunoscută de tribunal a fost stabilită pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorate în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi aspectelor statuate de instanţa de contencios constituţional.

Spre deosebire de aceasta, valoarea determinată prin răspunsul la obiecţiuni al expertului E., care a valorificat o comparabilă cu un preţ de tranzacţionare superior celui avut drept comparabila însuşită de acelaşi expert prin expertiza iniţială, de 1,15 RON/mp, sau prin lucrarea întocmită în apel, de 1,30 RON/mp, fără a fi indicat niciun argument care să justifice efectuarea calculului la o valoare superioară chiar şi celei mai mari valori de tranzacţionare a comparabilelor alese, nu poate fi primită.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de apel a constatat că pretenţia de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator este justificată numai în limita valorii de 13.607 RON, stabilită prin răspunsul la obiecţiuni formulat de experţii D. şi C. în primul ciclu procesual, care dă eficienţă şi răspunde criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, valoare corect determinată.

Cu privire la apelul pârâtului, curtea a apreciat că respectarea exigenţei constituţionale a justei despăgubiri impune, din perspectiva dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ca despăgubirile aferente terenurilor expropriate să fie calculate pe baza categoriei de folosinţă şi a amplasamentului acestora în intravilan sau extravilan la momentul exproprierii, pentru asigurarea reparării prejudiciului suferit prin expropriere în raport de criteriul legal al preţului obişnuit de vânzare al terenurilor de natura celui expropriat.

În speţă, tribunalul şi-a însuşit valoarea despăgubirii stabilită prin răspunsul la obiecţiunile aduse raportului iniţial de expertiză şi a apreciat că aceasta a fost stabilită prin raportare la standardele internaţionale de evaluare şi respectă principiul justei despăgubiri pentru expropriere, iar examinarea probatoriilor cauzei din perspectiva argumentelor arătate demonstrează că susţinerile apelantului pârât referitoare la modalitatea de evaluare a terenului expropriat şi la înlăturarea nejustificată a obiecţiunilor aduse suplimentului de expertiză întocmit la instanţa de fond nu sunt întemeiate.

Astfel, obiecţiunile formulate de pârât împotriva raportului de expertiză depus la 17.09.2015 au fost încuviinţate ca atare de instanţa de fond la termenul din 18.11.2015; răspunsul depus de experţii D. şi C. la 24.02.2016 a fost contestat de pârât prin " obiecţiunile la suplimentul la raportul de expertiză judiciară " depuse la 17.03.2016, prin care s-a invocat: selectarea unor comparabile care nu sunt apropiate ca amplasament de imobilul expropriat, neexplicarea corecţiilor procentuale aplicabile şi aplicarea unei corecţii totale brute cu valoare pozitivă, deşi corecţiile aplicate au avut doar valori negative.

Având în vedere identitatea criticilor aduse atât raportului iniţial de expertiză, cât şi suplimentului acestuia, prin încheierea din 23.06.2016 instanţa de fond a respins obiecţiunile pârâtului, reţinând că ele au fost deja avute în vedere de experţi la întocmirea suplimentului la expertiză.

Prin urmare, contrar susţinerilor acestui apelant, tribunalul s-a pronunţat asupra obiecţiunilor formulate şi a argumentat respingerea acestora, iar cercetarea modalităţii în care obiecţiunile iniţiale au fost soluţionate prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit la fond justifică măsura dispusă prin încheierea din 23.06.2016, pentru că, în mod evident, criticile expropriatorului primiseră deja răspuns în cuprinsul suplimentului la expertiză, prin care evaluarea s-a realizat în raport de alte comparabile decât cele avute în vedere în raportul iniţial - localizate în extravilanul oraşului Medgidia, ca şi terenul expropriat, şi cu aceeaşi poziţie faţă de calea de acces ca şi acesta din urmă - şi prin care s-a aplicat o singură corecţie în raport de suprafeţe şi distanţa dintre terenul evaluat şi comparabilele avute în vedere, cu consecinţa valorificării comparabilei cu corecţia brută cea mai mică.

În ceea ce priveşte criteriile de evaluare, instanţa de apel a constatat că despăgubirea însuşită de instanţa de fond a fost stabilită prin valorificarea unor informaţii obţinute din tranzacţii perfectate efectiv pentru terenuri similare, înregistrate la Primăria Medgidia în anul 2011 şi comunicate expropriatorului prin adresa nr. x din 30.07.2013, prin aplicarea unei metode de determinare a preţului de tranzacţionare prevăzut de standardele internaţionale de evaluare, pornind de la aplicarea unor corecţii pentru toate comparabilele, în funcţie de întinderea suprafeţei şi poziţionare faţă de terenul expropriat, la stabilirea valorii fiind avută în vedere comparabila pentru care s-a efectuat cea mai redusă corecţie totală brută.

Ca atare, curtea a reţinut că despăgubirea stabilită prin răspunsul experţilor la obiecţiunile încuviinţate de instanţa de fond a fost în mod corect apreciată ca fiind preţul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, întrucât a fost determinată pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorate în cazul exproprierii potrivit criteriului indicat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar nu prin raportare la imobile cu alte caracteristici decât cel expropriat, cum în mod nefondat se susţine în apelul pârâtului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părţi.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de judecată în mod greşit a dat curs, în stabilirea cuantumului despăgubirilor care i se cuvin, concluziilor expuse de către expert în suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 24.02.2016, prin care, fără nicio justificare, s-a ajuns la o valoare mai mică faţă de prima determinare (care fusese de 17.038 RON), fără a fi modificată metoda folosită pentru evaluarea terenului (comparaţia directă), având drept reper aceleaşi comparabile menţionate în adresa nr. x din 30.07.2013, emisă de Primăria Medgidia - Serviciul de Impozite şi Taxe locale.

În cadrul raportului de expertiză din data de 23.09.2015 au fost alese valori cât mai credibile în vederea comparării şi aprecierii juste a valorii terenului expropriat, însă, în ceea ce priveşte suplimentul la raportul de expertiză, au fost avute în vedere valori şi suprafeţe care, la un calcul corect, aşa cum a fost determinat şi de expert E. prin răspunsul acesteia la obiecţiunile formulate în cauză de către pârât, din data de 23.03.2016, după alegerea unei comparabile cu cea mai mică corecţie şi cel mai mic număr de corecţii, respectiv comparabila 3, ar rezulta un preţ de referinţă pentru terenul evaluat de 2,10 RON/mp şi o valoare totală de 24.850 RON, pentru întreaga suprafaţă de 11.832 mp.

Or, instanţa de apel, prin Decizia dată, a menţinut hotărârea instanţei de fond, considerând că aceasta este legală şi temeinică, fără a ţine cont practic de obiecţiunile formulate de către expert E. nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel.

Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a validat practic, încă o dată, concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond, menţinând astfel ca temeinică şi legală sentinţa fondului.

În speţă, pârâtul a adus critici vizând modalitatea de întocmire a raportului de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond şi a suplimentului la acesta, iar, dacă se face o analiză comparativă a celor două seturi de obiecţiuni, se poate constata că instanţa de fond ar fi trebuit să le admită pe cele formulate cu privire la suplimentul la raportul de expertiză, deoarece, dacă ar fi răspuns punctual acestor critici, atunci experţii ar fi trebuit să precizeze în supliment: motivul pentru care au selectat doar comparabilele cu preţul cei mai mare de tranzacţionare (2 RON/mp) din adresa nr. x din 30.07.2013; de ce au aplicat corecţii pentru "condiţiile pieţii" de "-10%, -10%, -10%", având în vedere faptul că toate imobilele care reprezintă comparabile au fost preluate din contracte de vânzare cumpărare; unde sunt reglementate şi care sunt criteriile în funcţie de care au fost stabilite corecţiile în acest procent (10%); de ce au aplicat corecţii pentru "raportul: teren comparabile/teren evaluat" de "-20%, -30%, -25%"; ce reprezintă acest criteriu şi de ce au fost aplicate corecţii procentuale diferite; de ce corecţiile brute sunt pozitive (30%, 40% şi 35%), în condiţiile în care experţii au aplicat numai corecţii procentuale negative (-10%, -20%, etc.), care au condus la scăderea preţurilor de tranzacţionare pentru comparabilele utilizate şi nu la o creştere a acestora.

Or, prin suplimentul la raportul de expertiză nu s-a răspuns obiecţiunilor astfel cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din 18.11.2015, ci experţii au selectat alte comparabile, au întocmit o nouă grilă de comparaţie, dar au păstrat aceleaşi criteriile de evaluare folosite iniţial, modificând doar corecţiile procentuale aplicate, experţii efectuând, în fapt, o nouă expertiză, la care, recurentul-pârât a formulat, din nou, obiecţiuni.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 23.03.2016, instanţa a respins, ca nefondate, aceste obiecţiuni, considerând că prin "răspunsul la obiecţiuni cei trei experţi desemnaţi în cauză au răspuns la aceste critici", deşi, cum se poate observa, nu s-a formulat un răspuns la obiecţiuni de către comisia de experţi, ci s-a depus un supliment la raportul de expertiză, care nu a fost însuşit prin semnătura şi de expertul desemnat de reclamant.

Recurentul-pârât a învederat că nu trebuie omis faptul că valorile de 1,15 RON/mp, precum şi cea de 13.607 RON, stabilită cu titlu de despăgubire pentru întreg imobilul expropriat, nu au fost calculate corect, experţii făcând o greşeală elementară de calcul.

Astfel, în Tabelul nr. 2 - Prelucrarea datelor - grila de piaţă, pag. 7 din supliment, la rubrica "Preţ corectat" este menţionată suma de 39.803,40 RON pentru comparabila 2, sumă care trebuia împărţită la suprafaţa comparabilei 2 pentru a rezulta preţul/mp (39.803.40 RON: 45.000 mp = 0,8 RON/mp şi nu 1,15 RON/mp).

Întrucât experţii au ales drept substituent comparabila 2, pentru care s-a aplicat cea mai mică corecţie brută, atunci valoarea terenului expropriat trebuia să fie de 0,88 RON/mp, iar valoarea totală a terenului expropriat trebuia sa fie de 10.412,16 RON (11.832 mp x 0,88 RON/mp = 10.412,16 RON) şi nu de 13.607 RON.

În acest context, recurentul-pârât a solicitat a se constata că în mod greşit expropriatorul a fost obligat prin sentinţa fondului, menţinută prin decizie pronunţată în apel, la plata sumei de 13.607 RON, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat; eventual, ar fi putut fi obligat la cel mult 10.412,16 RON.

A precizat că, în apel, a fost întocmit un raport de expertiză de către experţii D. şi C., prin care s-a stabilit o valoare a terenului expropriat de 13.051 RON, folosindu-se în cadrul evaluării exclusiv contractele de vânzare cumpărare comunicate de G., fără a se ţine cont de informaţiile furnizate de Primăria Medgidia prin adresa nr. x din 14.06.2016 şi de contractele de vânzare cumpărare comunicate de BNP F. Experţii au utilizat în cadrul evaluării inclusiv o comparabilă din altă unitate administrativ-teritorială decât cea a imobilului în cauză, aspect reţinut inclusiv în considerentele hotărârii pronunţate.

Pe de altă parte, expertul E. a înţeles să formuleze o opinie separată, aceasta folosind pentru tranzacţiile utilizate drept comparabile exclusiv criteriul "credibilitatea preţurilor în funcţie de ofertele din perioada respectivă", şi nu caracteristicile similare cu cele ale imobilului expropriat.

Faţă de cele două expertize efectuate în apel, s-au formulat obiecţiuni de către pârât. Deşi instanţa de apel a încuviinţat, în parte, aceste obiecţiuni, prin suplimentul la raportul de expertiză însuşit prin semnătură doar de expert D. nu s-au adus niciun fel de lămuriri şi nu s-a răspuns punctual la criticile formulate.

Recurentul-pârât a sesizat instanţei de apel toate aceste aspecte legate de modalitatea de întocmire expertizelor, respectiv de modalitatea de determinare a valorii de circulaţie a imobilului expropriat şi a solicitat repetat refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispoziţiilor legale în materie de expropriere, însă curtea nu a luat în considerare această cerere, validând concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond.

Or, jurisprudenţa constantă a I.C.C.J. în materie a relevat că nu pot fi validate de către instanţă concluziile unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experţii folosesc la stabilirea despăgubirii alte criterii decât cele prevăzute de lege, fundamentându-şi concluziile şi raportându-se la date şi elemente care sunt în dezacord cu cerinţele impuse de lege.

În cauză, instanţa de apel trebuia să încuviinţeze solicitarea pârâtului de refacere a raportului de expertiză şi, eventual, proba să fi fost refăcută de o altă comisie de experţi, întrucât cei în cauză nu au răspuns niciodată punctual la obiecţiunile formulate, ci au procedat doar la refacerea expertizei utilizând alte comparabile. Deşi au refăcut expertiza, tipurile de criterii pe care le-au aplicat au fost mereu aceleaşi, fără a fi justificate în vreun fel, aspecte care au influenţat în mod hotărâtor concluzia la care s-a ajuns cât priveşte valoarea de circulaţie a imobilului expropriat.

Recurentul-pârât a mai arătat că nu este suficient ca experţii să utilizeze metoda comparaţiei directe, tranzacţii contemporane momentului exproprierii şi să se creeze o aparentă respectare a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 12/2015 şi ale Deciziei I.C.C.J. nr. 5881/2011, precum şi dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994 pentru ca instanţa să valideze concluziile unei expertize, din moment ce nu au selectat comparabilele în funcţie de caracteristicile similare cu cele ale imobilului expropriat şi nu au aplicat în mod corect corecţiile procentuale.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând recursul recurentului-reclamant sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin hotărârea recurată, care poartă menţiunea "definitivă", Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 676 din 30.03.2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2012*, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis cererea formulată de către apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa şi a dispus completarea omisiunii din dispozitivul Deciziei nr. 48/C din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că se va menţiona calea de atac "cu recurs în 15 zile de la comunicare".

Prevederile art. 301 C. proc. civ. stipulează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din acelaşi act normativ, termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârşit acestea.

Potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ., termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

În cauză, Decizia nr. 48/C din 24 martie 2017, obiect al recursului, a fost comunicată reclamantului la data de 25 august 2017 (astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile, aflată la fila 151 dosar apel), iar calea de atac a fost declarată de acesta la 25 octombrie 2017, conform ştampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs .

Or, faţă de dispoziţiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 25 august 2017, împlinindu-se la 11 septembrie 2017.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârât la data de 25 octombrie 2017 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect ce conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanţa ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Cu privire la faptul că în cuprinsul dispozitivului Deciziei atacate instanţa de apel a menţionat, iniţial, că aceasta este definitivă, Înalta Curte apreciază că acest aspect nu împiedica exercitarea recursului de către reclamant, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în măsura în care calea de atac era indicată de lege.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza prevederilor sus menţionate, va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 48/C din 24 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/118/2012*, ca tardiv declarat.

Examinând, în continuare, Decizia recurată prin raportare la criticile formulate de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă a fost înregistrat la data de 6 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Constanţa, fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 255/2010.

În cauză, criticile invocate de către recurentul-pârât se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În speţă, recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a validat în mod eronat concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond cu motivarea că obiecţiunile la raport au fost respinse argumentat şi că au fost respectate criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 380/2015.

Conform de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 380/2015, a constatat că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituţionale.

În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional a apreciat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

În situaţia de faţă, la fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară, în vederea stabilirii valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul expropriat.

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 7.09.2015, însuşit de experţii D., E. şi C., s-a concluzionat că valoarea despăgubirilor cuvenite urmare exproprierii este de 17.038 RON, sumă calculată prin metoda comparaţiei directe, în raport de comparabile selectate din adresa nr. x din 30.07.2013, emisă de Primăria Medgidia - terenuri cu suprafaţă apropiată de a terenului expropriat, a căror tranzacţionare s-a făcut în anul în care a avut loc exproprierea (terenuri extravilane aflate în parcelele x). S-a ales, ca substitut pentru terenul expropriat, comparabila 1, pentru care s-a constatat corecţia brută cea mai mică, de 1,44 RON/mp.

Prin obiecţiunile formulate, pârâtul a arătat că singurul criteriu folosit la selectarea comparabilelor a fost preţul cel mai mare de tranzacţionare, iar nu caracteristicile asemănătoare cu cele ale imobilului expropriat. S-a invocat şi faptul că s-au aplicat o serie de corecţii procentuale, fără a se motiva reţinerea acestor valori.

Prin încheierea de şedinţă din 18.11.2015, instanţa de fond a încuviinţat obiecţiunile la raport, sens în care, ulterior, la data de 24.02.2016, s-a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, lucrare însuşită doar de experţii D. şi C.

Potrivit suplimentului întocmit, experţii în cauză au determinat o valoare a despăgubirilor aferente terenului expropriat de 13.607 RON, luând în calcul comparabile selectate din aceeaşi adresă a Primăriei Medgidia, respectiv terenuri extravilane din parcelele x. A fost aleasă, ca substitut pentru terenul subiect, comparabila 2, pentru care s-a constatat corecţia brută cea mai mică, de 1,15 RON/mp.

La dosar s-a depus şi răspunsul la obiecţiuni de către expert E.

Pârâtul a formulat obiecţiuni la suplimentul la raportul de expertiză, învederând că, verificând cuprinsul adresei nr. x/2013, emisă de Primăria Medgidia (cu referire la tranzacţiile cu terenuri arabile situate în extravilanul Unităţii Administrativ Teritoriale Medgidia), comparativ cu Grila de piaţă ataşată răspunsului la obiecţiuni, rezultă că terenurile solicitate drept comparaţie nu sunt apropiate ca amplasament de imobilul expropriat, ci la distanţe considerabile - parcelele x. De asemenea, a arătat că experţii nu au explicat aplicarea corecţiilor procentuale indicate în expertiză.

Prin încheierea de şedinţă din 23.03.2016, Tribunalul Constanţa a respins obiecţiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză, considerând că s-a răspuns acestor critici prin răspunsul la obiecţiuni.

În acest context, pârâtul a susţinut, în apel, că experţii nu au răspuns punctual obiecţiunilor faţă de raportul de expertiză întocmit iniţial, ci au refăcut expertiza, utilizând alte comparabile, dar păstrând, în continuare, criteriile de evaluare folosite iniţial, modificând doar corecţiile procentuale aplicate.

În apel a fost întocmit un raport de expertiză de către experţii D. şi C., prin care s-a stabilit o valoare a terenului expropriat de 13.051 RON prin raportare la comparabilele selectate din contracte de vânzare cumpărare indicate de G. (teren extravilan parcelele x).

Expertul tehnic E. a determinat o valoare a despăgubirilor solicitate de reclamant de 15.380 RON, având în vedere terenurile aflate în parcelele x.

Potrivit răspunsului la obiecţiuni comunicat de experţii D. şi C., terenul pentru care s-a stabilit valoarea de expropriere (parcela x) se află în extravilanul municipiului Medgidia, iar comparabilele folosite au fost cele mai apropiate de terenul în litigiu; corecţiile s-au făcut la terenurile tranzacţionate faţă de terenul aflat în litigiu; comparabila situată într-o altă unitate administrativ-teritorială a fost cât mai apropiată de caracteristicile terenului expropriat.

Prin concluziile sale, expertul E. a menţionat că toate comparabilele alese în cadrul raportului fac parte din Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia.

Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, prin încheierea din 24.03.2017, cererea de refacere a raportului de expertiză, urmând a fi avute în vedere, la aprecierea asupra temeiniciei probei administrate, argumentele invocate de pârât.

Reţinând cele expuse anterior, Înalta Curte constată că prin hotărârea de primă instanţă s-a stabilit dreptul reclamantului de a fi despăgubit cu contravaloarea terenului expropriat, în suprafaţă de 11.382 mp, categoria de folosinţă arabil extravilan, situat în Medgidia, parcela x, despăgubire în sumă de 13.607 RON.

În concret, astfel cum a menţionat şi instanţa de apel, instanţa de fond şi-a însuşit valoarea stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către cei trei experţi desemnaţi în cauză, în considerarea faptului că aceştia au avut în vedere valoarea reală a imobilului expropriat, respectiv valoarea de piaţă a terenului expropriat prin raportare la standardele de evaluare internaţională, determinată prin metoda comparaţiei directe, aşadar în acord cu conţinutul normativ al art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Instanţa de apel a concluzionat că "cercetarea suplimentului la raportul de expertiză pe baza căreia s-a stabilit despăgubirea în primă instanţă conduce la concluzia că opţiunea experţilor are o justificare rezonabilă în elementele de similitudine ale comparabilei în raport de care s-a realizat calculul, în sensul că aceasta are o amplasare similară celui expropriat, are aceeaşi categorie de folosinţă, clasă de calitate şi aceeaşi utilizare", aşa încât valoarea de 13.607 RON reprezintă preţul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.

Opţiunea instanţei de apel de a valida suplimentul la expertiza întocmită la fond, iar nu raportul de expertiză depus la data de 17.09.2015, a fost generată de împrejurarea că, în mod evident, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 23.06.2016 (când tribunalul s-a pronunţat asupra obiecţiunilor formulate la suplimentul la raportul de expertiză iniţial întocmit), criticile expropriatorului au primit deja răspuns în cuprinsul suplimentului la expertiză, prin care evaluarea s-a realizat în raport şi de alte comparabile decât cele avute în vedere pentru prima oară de experţi - localizate în extravilanul municipiului Medgidia, cu aceeaşi poziţie faţă de calea de acces ca şi terenul expropriat şi pentru care s-a aplicat o singură corecţie în funcţie de suprafeţe şi de distanţa dintre terenul evaluat şi comparabilele reţinute, cu consecinţa valorificării comparabilei cu corecţia brută cea mai mică.

De altfel, se observă că, în raportul de expertiză iniţial, valoarea aleasă ca substitut pentru suprafaţa evaluată a fost de 1,44 RON/mp, pe când cea utilizată în răspunsul la obiecţiuni - suplimentul la raportul de expertiză, de 1,15 RON/mp.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a dat preferinţă unor elemente probatorii (cu referire aici la suplimentul la raportul de expertiză de la fond) după criteriul caracterului lor legal, care respectă cerinţele impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Aceasta, întrucât, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Or, instanţa de judecată are obligaţia să compare rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului şi cu cererile de despăgubire formulate de titularul dreptului de proprietate, fiind suverană în stabilirea valorii despăgubirilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a explicitat motivul pentru care a ales varianta de calcul propusă prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în fond, în condiţiile în care, anterior, prin încheierea din 23.03.2016, a respins motivat obiecţiunile la acest supliment, reţinând că ele deja au fost avute în vedere la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză.

În Decizia atacată se regăsesc, astfel, motivele pentru care instanţa de apel şi-a însuşit valoarea de 13.607 RON, ceea ce echivalează cu argumentarea hotărârii cât priveşte stabilirea valorii imobilului supus exproprierii în acord cu dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, caz în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine, pe de altă parte, că alegerea instanţei de apel cât priveşte omologarea suplimentului la raportul de expertiză întocmit iniţial nu poate fi cenzurată în recurs decât în raport de normele de drept amintite, iar nu în funcţie de argumentele invocate de către recurentul-pârât referitoare la întocmirea expertizei în cauză, respectiv la modalitatea în care s-a răspuns la obiecţiuni, chestiuni care au fost analizate de instanţa de apel în aplicarea dispoziţiilor art. 212 C. proc. civ. şi care făceau obiectul judecăţii în apel.

În speţă, acest argument evocat în susţinerea recursului recurentului-pârât ar fi putut prezenta interes doar în condiţiile în care s-ar fi invocat încălcarea prevederilor art. 212 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel ar fi respins nemotivat cererea de refacere a probei cu expertiză tehnico-judiciară; or, prin încheiere din 24.03.2017, curtea de apel a arătat considerentele pentru care nu a făcut aplicarea art. 212 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că aprecierea şi administrarea probatoriului sunt atribute ale instanţei de judecată care se circumscriu principiului aflării adevărului şi al rolului activ al acesteia, iar, prin exercitarea prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., instanţa de judecată în apel a stăruit, prin toate mijloacele legale, să stabilească, în mod corect, situaţia de fapt dedusă judecăţii, ca şi situaţia juridică a terenului expropriat, pentru ca, prin raportare la aceasta, să poată stabili în mod real valoarea de circulaţie a terenului care a făcut obiectul exproprierii.

De altfel, aşa cum s-a reţinut anterior, prin art. 27 din Legea nr. 33/1994 legiuitorul a conferit instanţei de judecată dreptul de a hotărî cu privire la cuantumul despăgubirilor, caz în care modalitatea de interpretare a concluziilor expertizei efectuate în apel era apanajul instanţei de judecată în aplicarea normei invocate, astfel că orice critică formulată sub acest aspect excede atribuţiilor instanţei de control judiciar în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea legalităţii soluţiei în condiţiile expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 48/C din 24 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/118/2012*, ca tardiv declarat.

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.