Jurisdiction over civil appeals against tribunal decisions rendered in first instance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 28 aprilie 2077, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale şi a sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune reparatorii.

Prin sentinţa civilă nr. 9610 din 6 octombrie 2017 a Judecătoriei Braşov, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În pronunţarea soluţiei a fost avută în vedere vaioarea pretenţiilor reclamantului, care depăşeşte suma de 200.000 RON, prin raportare la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., interpretate per a contrario.

Prin sentinţa civilă nr. 11/S din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanei chemată în garanţie - Administraţia Naţională a Penitenciarelor. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de despăgubiri morale. A respins celelalte pretenţii formulate. A admis cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pe partea chemată în garanţie să plătească pârâtului suma de 1000 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părţile din litigiu, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Braşov.

Cererile de apel au fost înaintate spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 aprilie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluţia completului din data de 12 aprilie 2018, s-a fixat termen de judecată la 3 mai 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererilor de apel.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererilor de apel, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect acţiune în daune delictuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curiilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai, prin excepţie, competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

De asemenea, art. 96 pct, 2 C. proc. civ. stipulează: "Curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă,"

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale.

Cum în speţă, tribunalul a fost învestit în primă mstanţă cu judecarea acţiunii (după declinarea cauzei de la judecătorie), apelurile exercitate în cauză urmează a fi soluţionate de curtea de apel.

În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare a cererilor de apel declarate împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Braşov revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Braşov, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a apelului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererilor de apel formulate de reclamantul A., de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi de chemata în garanţie Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 11/S din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.