Territorial jurisdiction for enforcement against foreign debtor where local representative's seat is excluded

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 1 martie 2018, petentul BEJ A. a solicitat ca, prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviinţeze executarea silită prin poprire asupra terţului Societatea Civilă de Executori Judecătoreşti B. pentru sumele recuperate de acesta pentru debitoare, în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 6638/2017 a Judecătoriei Sibiu, în favoarea creditorului C. şi împotriva debitoarei D., prin reprezentant legal, E. S.R.L., în vederea recuperării creanţei de 2.200,00 RON.

Prin sentinţa nr. 1098 C. civ. din 6 martie 2018, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 şi la sediul situat în Bucureşti, al reprezentantului legal al debitorului D., E. S.R.L.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 1780 din 22 martie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi că, în prezenta cauză, debitorul este o societate cu sediul în străinătate, mai exact în Elveţia.

Instanţa a reţinut că la dosar nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că E. S.R.L. ar fi reprezentantul legal al acestei societăţi. Chiar şi aplicând aceste dispoziţii, art. 651 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., nu face referire la sediul reprezentantului legal, ci la sediul debitorului, eventuala alegere a domiciliului la reprezentantul legal neavând implicaţii asupra competenţei instanţei.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a constatat că devin aplicabile dispoziţiile derogatorii prevăzute de art. 651 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., în sensul că instanţa de executare este cea de la sediul creditorului, care, în speţă, are domiciliul în Municipiul Sibiu.

Dispoziţiile enunţate anterior instituie un caz de competenţă teritorială pe care părţile nu o pot înlătura, iar domiciliul debitoruiui se află în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, fapt pentru care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 rap. la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 6638/2017 a Judecătoriei Sibiu, împotriva debitoarei D.

Înalta Curte a constatat că în dosar nu există nicio probă referitoare la sediul debitoarei, motiv pentru care s-a procedat la verificarea bazei de date a RECOM, de unde a rezultat că această companie nu are sediul în România.

Pe de altă parte, Înalta Curte a reţinut că alegerea unui reprezentant legal al debitorului nu poate duce la stabilirea competenţei în raport de sediul acestuia, aşa cum s-a arătat prin decizia nr. 1605/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă:

"Înalta Curte subliniază că, dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului, s-ar ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului."

Aşadar, în raport de împrejurarea că sediul debitoarei nu este în România, devine incident art. 651 alin. (1) partea a II-a C. proc. civ. "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor" în cauză, sediul creditorului C. este în judeţ Sibiu, în raport de care Înalta Curte reţine că instanţa competentă este Judecătoria Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2018.