Territorial jurisdiction in specific performance of sale: exclusive venue at defendant's domicile when no valid bilateral contract defines the place of performance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Însurăţei la data de 27 aprilie 2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., acţiune în perfectarea actului de vânzare-cumpărare pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constatate că la data de 12.01.2015 pârâtul i-a vândut suprafaţa de 10.500 m.p. teren extravilan, categoria de folosinţă arabil, situat în judeţ Buzău şl care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

Prin încheierea din 19.07.2016, pronunţată de Judecătoria însurăţei, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 476/2016, coroborate cu Decizia nr. 24/15.07.2016 a Preşedintelui Tribunalului Brăila, s-a dispus scoaterea cauze de pe rolul Judecătoriei însurăţei şi înaintarea pentru competentă soluţionare la Judecătoria Făurei.

Prin sentinţa nr. 345 din 29 martie 2017, Judecătoria Făurei a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivare, instanţa a reţinut că pârâtul domiciliază în comuna x din judeţ Constanţa, aspect faţă de care a făcut aplicarea art. 107 alin. (1), art. 126 alin. (1), art. 129 şi art. 130 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Prin sentinţa nr. 7579 din 26 iunie 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta în favoarea judecătoriei Medgidia.

În motivare, instanţa a considerat că, potrivit art. 107 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se determină în funcţie de regula generală în materie de competenţă teritorială.

Instanţa a observat că, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993, comuna x din judeţul Constanţa este situată în raza de competenţă a Judecătoriei Medgidia, astfel că această instanţă nu este competentă din punct de vedere teritorial pentru a soluţiona prezenta cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Medgidia a pronunţat sentinţa nr. 1668 din 14 noiembrie 2017, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, pe care se întemeiază cererea dedusă judecăţii, dă naştere unui raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră un drept de creanţă, căruia îi corespunde o obligaţie de a face.

Astfel, acţiunea civilă are caracter personal, deoarece prin intermediul acesteia reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, iar conform art. 107 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.

Competenţa teritorială este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei, numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei.

În acest caz, faţă de dispoziţiile art. 113 din C. proc. civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului, iar aceştia au înţeles să sesizeze Judecătoria Făurei.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct, 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul".

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că domiciliul pârâtului este situat în judeţul Constanţa.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, comuna x din judeţul Constanţa este situată în raza de competenţă a Judecătoriei Medgidia, astfel că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.

Totodată, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată are ca obiect "perfectarea actului de vânzare-cumpărare", reclamantul solicitând ca instanţa să constatate că pârâtul i-a vândut respectiva suprafaţa de teren, iar hotărârea judecătorească să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. Aşadar, în cauză nu există încheiat un act biletaral valabil, pentru a se reţine o competenţă alternativă şi pentru a fi incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la instanţa locului prevăzut în contract.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte a constatat că Judecătoria Medgidia este competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă de la domiciliul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2018.