Territorial jurisdiction in forced enforcement: exclusive competence of the court of the first co-debtor's seat despite multiple competent forums

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prm cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 09.11.2017, petentul BEJ A. şi B. a solicitat încuviinţarea executării silite, în toate formele prevăzute de lege, împotriva debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Fondului pentru Mediu, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 196 din data de 04.02.2014, pronunţată de Tribunalul Dârnboviţa, precum şi autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, respectiv recuperarea sumei de 7.804,00 RON, reprezentând taxa încasată potrivit chitanţei nr. x/12.12.2008, precum şi a dobânzii aferente sumei de restituit, dobânda ce va fi calculată de la momentul achitării taxei până la momentul restituirii efective.

Prin sentinţa nr. 3823 din 16 noiembrie 2017, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, în privinţa debitorului Direcţia Generală Regională a finanţelor Publice Ploieşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în privinţa debitorului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, respectiv, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în privinţa debitorului Administraţia Fondului pentru Mediu.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviinţare a executării silite se adresează instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din lucrările dosarului, instanţa a constatat că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti îşi are sediul în municipiul Ploieşti, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al debitorului Statului Român, îşi are sediul în Sectorul 5 al municipiului Bucureşti, în timp ce Administraţia Fondului pentru Mediu îşi are sediul în Sectorul 6 al municipiului Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 8627 din 6 decembrie 2017, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut atât prevederile legale invocate de Judecătoria Târgovişte, precum şi că, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", iar potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Având în vedere că sediul debitoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa se afla în Târgovişte, instanţa a apreciat că Judecătoria Târgovişte este competentă să soluţioneze cauza cu care a fost legal sesizată.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", în cauza de faţă, Judecătoria Târgovişte a fost sesizată cu o cerere având ca obiect încuviinţare executare silită îndreptată împotriva mai multor pârâţi, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Fondului pentru Mediu, toţi având calitatea de debitori principali.

Rezultă, aşadar, că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., atât Judecătoria Târgovişte, unde îşi are sediul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Judecătoria Ploieşti, unde îşi are sediul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unde îşi are sediul Ministerul Finanţelor Publice, cât şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, unde îşi are sediul Administraţia Fondului pentru Mediu erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, petentul putând sesiza oricare dintre aceste instanţe, conform art. 116 din acelaşi act normativ,

Prin depunerea cererii la Judecătoria Târgovişte, petentul BEJ A. şi B. a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa de soluţionare a cererii în favoarea sa. Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreunei părţi, declinarea competenţei.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. şi la art. 112 alin. (1), art. 116 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ A. şi B. în favoarea Judecătoriei Târgovişte, ca primă instanţă legal sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2018.