Inadmissibility of annulment appeal against a revision decision and the exclusive scope of material error under Article 318 CPC
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the annulment appeal filed by the applicant against Decision No. 155/2018, thereby upholding the lower court’s dismissal of a late-filed motion for revision and ordering the applicant to pay 500 RON in reduced attorney's fees to the respondent. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary annulment appeal (*contestație în anulare*) against a decision rendered in revision proceedings, where the applicant argued that the initial dismissal for tardiness was based on a material error regarding the calculation of the statutory deadline. The court held that annulment appeals are strictly limited to decisions pronounced in cassation proceedings and are only available for cases of material error or omitted grounds of cassation under Article 318 of the Civil Procedure Code; since the challenged decision resulted from a legal interpretation of the revision deadline rather than a material mistake and originated from revision (not cassation) proceedings, the appeal failed to meet the statutory requirements and was therefore inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 alin. (3) C. proc. civ; Inadmissibility of annulment appeal against a revision decision and the exclusive scope of material error under Article 318 CPC: 155/2018, thereby upholding the lower court’s dismissal of a late-filed motion for revision and ordering the applicant to pay 500 RON in reduced attorney's fees to the respondent. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary annulment appeal (*contestație în anulare*) against a decision rendered in revision proceedings, where the applicant argued that the initial dismissal for tardiness was based on a material error regarding the calculation of the statutory deadline. The court held that annulment appeals are strictly limited to decisions pronounced in cassation proceedings and are only available for cases of material error or omitted grounds of cassation under Article 318 of the Civil Procedure Code; since the challenged decision resulted from a legal interpretation of the revision deadline rather than a material mistake and originated from revision (not cassation) proceedings, the appeal failed to meet the statutory requirements and was therefore inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for imposing court costs on the losing party in the final decision.
Applied to reduce the amount of attorney's fees awarded to the opposing party.
Full text
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2703 din data de 26 noiembrie 2015 pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2010.
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat contestaţie în anulare, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2018.
În susţinerea contestaţiei în anulare contestatorul a arătat, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa care a soluţionat cererea de revizuire este rezultatul unei greşeli, întrucât instanţa a omis să verifice corect lucrările dosarului şi nu a dat importanţă întâmpinărilor depuse în dosar, reţinând că revizuirea a fost tardiv formulată, luând în calcul în mod greşit data pronunţării hotărârii revizuite.
Examinând contestaţia în anulare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, în respectarea principiului fundamental al legalităţii, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate de lege, prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2703 din data de 26 noiembrie 2015 pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2010.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul invocă faptul că soluţia pronunţată de instanţa de revizuire este rezultatul unei greşeli întrucât instanţa a omis să verifice corect lucrările dosarului şi nu a dat importanţă întâmpinărilor depuse la dosar, reţinând că revizuirea a fost tardiv formulată.
Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, calea de atac a contestaţiei în anulare speciale este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând în ce măsură criticile formulate de contestator constituie o greşeală materială în accepţiunea dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul de lege se referă la erori materiale evidente, săvârşite de instanţa de recurs ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente ori date materiale importante şi care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluţie.
Respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire în cauză nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţia legală privitoare la calcularea termenului de revizuire.
Prin urmare, nu este vorba de o eroare materială imputabilă instanţei, astfel încât contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. este inadmisibilă.
De altfel, poate constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale numai o hotărârea pronunţată în recurs, or, în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în revizuire, situaţie în care contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Drept urmare, decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire ca tardivă, nu poate forma obiect al contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi cum obiectul contestaţiei în anulare nu poate fi extins prin analogie la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.
Având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., văzând complexitatea redusă a cauzei şi munca avocatului, instanţa va obliga pe contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON reprezentând onorariu avocat, către intimata B., reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
În legătură cu solicitarea intimatei B. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în cheltuielile de transport efectuate cu prilejul deplasării la termenul de judecată, instanţa reţine faptul că chitanţele justificative depuse la dosar nu prezintă data emiterii, considerent pentru care nu se poate dovedi că respectivele înscrisuri atestă cheltuieli efectuate cu ocazia deplasării părţii la termenul de judecată din data de 3 mai 2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2018.