Inadmissibility of extraordinary annulment against a labor dispute decision rendered under the cassation filter procedure

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 24 septembrie 2015, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Ocolul silvic Penteleu anularea deciziei nr. 45 din 4 septembrie 2016 de desfacere a contractului de muncă, repunerea în funcţia deţinută anterior, precum şi obligarea pârâtului la acordarea drepturilor băneşti şi a dobânzilor aferente începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la data reîncadrării în funcţie şi la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 219, pronunţată de Tribunalul Buzău în data de 1 martie 2016, instanţa a respins cererea de chemare în judecată.

Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 1484 pronunţată în data de 23 iunie 2016, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, recursul a fost respins, ca inadmisibil.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că, raportat la natura litigiului - litigiu de muncă, decizia nr. 1484 pronunţată în data de 23 iunie 2016 de Curtea de Apel Pioieşti, secţia I civilă în soluţionarea apelului, nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A., solicitând admiterea acesteia şi exprimându-şi, pe larg, nemulţumirile cu privire la modui de soluţionare a cauzei în faţa instanţelor anterioare.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o caie de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata. Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şt, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, aşa cum s-a arătat, contestatorul s-a declarat nemulţumit generic de hotărârea atacată, susţinând nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a cauzei în faţa instanţelor anterioare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1484 din data de 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ocolul Silvic Penteleu, instanţa supremă reţinând că decizia atacată, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 219 din 1 martie 2016 a Tribunalului Buzău, este definitivă, fiind pronunţată într-un conflict de muncă.

Recursul contestatorului a fost soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., conform căruia "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

În acest context, nemulţumirile contestatorului nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţate conform art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorui A. împotriva deciziei nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2018.