Labor dispute appeal deemed inadmissible due to statutory exclusion of cassation for civil labor conflicts

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 557 din 29 iunie 2017, Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "B.", acţiune având ca obiect plata diferenţelor salariale prevăzute de Legea nr. 85/2016.

Prin decizia nr. 383A din 12 octombrie 2017, definitivă. Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 557 din 29 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2017 împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs ce a fost înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că decizia instanţei de apel nu este supusă recursului.

Prin punctele de vedere formulate cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat părţilor, recurentul-reclamant a susţinut că recursul este admisibil şi a solicitat admiterea acestuia întrucât instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat asupra reţinerilor salariale, iar intimatul-pârât Liceul Tehnologic "B." Tg. Mureş a apreciat că recursul este inadmisibil.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, astfel cum este definit prin dispoziţiile art. 266 din Codul muncii.

Potrivit art. 274 din Codul muncii, "Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept." De asemenea, conform art. 275 din Codul muncii, dispoziţiile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede ca hotărârile instanţei de fond pronunţate în soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri, pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. i lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Termenul prevăzut de textul legal sus-menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală şi sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia jurisdicţiei muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reţinut, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menţionate, se constată că decizia nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, definitivă, pronunţată în soluţionarea apelului, în litigiul având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 383/A din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se va comunica părţilor, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprile 2018.