Recourse against UN jurisdictional immunity declared null for missing 48-hour filing deadline.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 05.08.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Organizaţia Naţiunilor Unite, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate drama poporului român din cauza nerespectării şi încălcării articolului 50 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, prin neurmărirea implementării şi aplicării lui în legislaţia internă şi neimpunerea de sancţiuni Statului român, care a ratificat acest pact, dar nu a aplicat şi promovat în plan intern prevederile acestuia, încălcându-se într-un mod grav şi sistematic; a mai solicitat acordarea de daune morale poporului român ca urmare a suferinţelor pricinuite şi a prejudicierii primitive şi iremediabile a drepturilor fundamentale ale omului, ca urmare a semnării şi neaplicării pactului internaţional, în valoare de 1 dolar.

Prin sentinţa civilă nr. 1493/13.12.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia imunităţii de jurisdicţie şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care beneficiază de imunitate de jurisdicţie.

Analizând cu prioritate excepţia imunităţii de jurisdicţie, tribunalul a reţinut că aceasta este întemeiată, având în vedere că pârâta Organizaţia Naţiunilor Unite se bucură de imunitate de jurisdicţie, conform art. 105 din Carta Naţiunilor Unite din 26.06.1945.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel reclamantul A.

În cuprinsul apelului a arătat că a invocat în faţa instanţei o excepţie de ordine publică, privind constatarea neconstituţionalităţii Decretului nr. 212/1974 emis de Nicolae Ceauşescu, de care ar depinde soluţionarea prezentului dosar, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale, dar instanţa a precizat că prioritară este excepţia privind imunitatea de jurisdicţie, astfel ca nu a mai dat curs acestei cereri, cerere pe care reclamantul a învederat că o menţine şi pe care a arătat că o anexează la cererea de apel.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 513/A din 7 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1493/13.12.2016, precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că niciun text din Legea nr. 47/1992 nu prevede că "cenzurarea neconstituţionalităţii unei legi este exclusa în urma soluţiei date cererii principale", că argumentarea instanţei de apel nu are un temei legal şi că instanţa se substituie şi legiferează în locul Parlamentului României, introducând texte noi de lege şi imixtionând cu atribuţiile Curţii Constituţionale, încălcând prevederile constituţionale privind separaţia puterilor în stat.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 ianuarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 9 a dispus, prin rezoluţia din 23 februarie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În raport s-a reţinut şi problema nulităţii recursului.

Recurentul a depus punct de vedere la raport la data de 12 martie 2018 prin care a arătat că nu au temei legal susţinerile din raport referitoarea la nerespectarea termenului de 48 de ore pentru depunerea motivelor de recurs.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este de 48 de ore de la pronunţare.

În ceea ce priveşte motivarea recursului în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse cu respectarea termenului legal.

Astfel, potrivit prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., ce stabilesc că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.", sunt aplicabile şi în recurs.

Întrucât decizia atacată a fost comunicată recurentului ia data de 12 septembrie 2017 (dovadă de comunicare la dosar apel), rezultă că depunerea motivelor de recurs la data de 16 octombrie 2017 (dată plic, dosar recurs) nu s-a făcut cu respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, termen care a început să curgă de la comunicarea deciziei, potrivit prevederilor legale anterior menţionate.

În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (1) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 513A din data de 7 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică.astăzi 24 aprilie 2018.