Recusal decision attack: prematurity of appeal against interlocutory order rejecting judicial recusal before merits are resolved

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2017 în dosarul nr. x/2016, apelanta A. a recuzat membrii completului de judecată C1ApNCPC, învestit cu soluţionarea apelurilor declarate de contestatoarea A. şi intimata Universitatea B. - Centrul Universitar Braşov - Facultatea de Ştiinţe Economice, solicitând, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. civ., anularea tuturor actelor de procedură şi a tuturor măsurilor dispuse în cauză.

Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin încheierea din camera de consiliu de la 7 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins cererile de recuzare a doamnelor judecător C. şi D., formulate de apelanta A. Încheierea a fost dată cu drept de recurs în 5 zile de la comunicarea deciziei civile prin care se soluţionează cauza.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea de punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata Universitatea B. a depus punct de vedere ia raport, în cuprinsul acestuia arătând că recursul este nul şi prematur formulat.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare Ia litigii de muncă, cum este cazul în speţă, nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel, fiind astfel definitive în înţelesul art. 634 C. proc. civ.

Conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., "când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, ia prima instanţă".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluţionat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau ... la prima instanţă", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective şi pronunţarea unei hotărâri definitive, în înţelesul art. 634 C. proc. civ.

În speţă, se constată că, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelurilor, respectiv data de 21 septembrie 2017, cauza în care s-a pronunţat această încheiere nu fusese soluţionată pe fond, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor anterior menţionate, Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 aprilie 2018.