Negative jurisdictional conflict: Competence for civil delictual liability claim for illegal detention against penitentiary vs. state judicial error.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Ploiești Court (Judecătoria Ploiești) in its capacity as the court of first instance, thereby overruling the initial declination of material jurisdiction by the Ploiești Court and the subsequent declination by the Bucharest Court of Appeal. The dispute arose from a plaintiff's claim for 5,000 EUR in moral damages against a penitentiary for alleged illegal detention, filed under the Civil Code and the European Convention on Human Rights, which the Ploiești Court had initially categorized as a claim for state liability under the Criminal Procedure Code and referred to the Bucharest Court. The ICCJ determined that, pursuant to the principle of party autonomy, the plaintiff was pursuing a standard civil delictual action for common-law liability against the detention facility rather than objective state liability for judicial error, meaning the state was not a proper defendant; consequently, material jurisdiction lay with the Ploiești Court under Article 94(1)(k) of the Code of Civil Procedure, as the claim value of approximately 23,000 RON fell below the 200,000 RON threshold.
Legislator headnote
AI generatedart. 1349 alin. (2) C. civ, art. 541 C. proc. pen, art. 94 lit. k) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 alin. (2) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict: Competence for civil delictual liability claim for illegal detention against penitentiary vs. state judicial error: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) C. civ. şi art. 5 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărare drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 13 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Ploieşti, să se constate că a fost deţinut ilegal şi, astfel, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5.000 euro cu titlul de daune morale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) C. civ. şi art. 5 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărare drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2017, instanţa, din oficiu, a calificat temeiul juridic al cererii ca fiind art. 539 şi următoarele C. proc. pen. şi a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în raport de prevederile art. 539 alin. (1) şi art. 541 C. proc. pen.
Prin sentinţa civilă nr. 9908 din data de 8 decembrie 2017, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 541 C. proc. pen., reţinând şi că domiciliul reclamantului este în Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 11 ianuarie 2018, sub nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 516 din data de 13 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, tribunalul a reţinut că potrivit principiului disponibilităţii procesului civil, cadrul procesual a fost stabilit de reclamant, prin cererea de chemare în judecată, atât sub aspectul părţilor, cât şi sub aspectul obiectului, precum şi al temeiului juridic - art. 1349 alin. (2) C. civ. şi art. 5 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
A apreciat că cererea de chemare în judecată are un obiect, o cauză, o valoare şi un cadru subiectiv clar determinate, conţinând toate elementele care permit calificarea drept o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dreptul comun, nefiind invocată o răspundere obiectivă a statului pentru privarea nelegală de libertate în temeiul art. 539 şi următoarele C. proc. pen., acesta nefiind, de altfel, parte în cauză.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că în prezentul litigiu competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine judecătoriei în raport de dispoziţiile art. 94 lit. k) C. proc. civ. şi de valoarea obiectului care se situează sub plafonul de 200.000 RON.
Totodată, a constatat că reclamantul, care avea alegerea între instanţele deopotrivă competente teritorial conform art. 107 alin. (1) sau art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a învestit în mod legal Judecătoria Ploieşti - competenţa teritorială fiind de ordine privată, iar pârâtul nu a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecăţii.
În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 1349 alin. (2) C. civ. şi art. 5 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin demersul judiciar iniţiat reclamantul A. solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Ploieşti, să se constate că a fost deţinut ilegal la Penitenciarul Ploieşti în perioada 10 mai 2017 - 15 mai 2017, ora 1530 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale.
Potrivit principiului disponibilităţii, statuat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, instanţa trebuind să se pronunţe asupra cererilor formulate.
Faţă de cele arătate în cererea de chemare în judecată, se reţine că reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, invocând normele legale care reglementează această materie şi chemând în judecată Penitenciarul Ploieşti şi nu Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, căruia i-ar fi revenit calitatea procesuală pasivă într-o acţiune în repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
Prin urmare, obiectul prezentului litigiu fiind reprezentat de o cerere în pretenţii de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a penitenciarului, în valoare de 5.000 euro (22.993 RON - valoare euro la data de 13 septembrie 2017: 1 euro = 4,5986 RON), instanţa competentă să soluţioneze pricina se stabileşte potrivit dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale invocate, judecătoriile judecă în primă instanţă "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".
În raport de cele anterior reţinute, de natura pretenţiilor deduse judecăţii - "răspundere civilă delictuală" - şi având în vedere valoarea obiectului pricinii care se situează sub pragul valoric de 200.000 RON inclusiv, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2018.