Recurs inadmisibil: decizia Curţii de Apel privind nulitatea recursului este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă la data de 27 iulie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la repunerea în funcţia de director al societăţii, rectificarea modificărilor făcute în REVISAL şi achitarea salariilor restante.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2017, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a constatat suspendată de drept acţiunea în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu menţiunea că încheierea poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării.

Împotriva încheierii sus-menţionate reclamantul a declarat recurs.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în recurs

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru came privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 203 din 6 noiembrie 2017, a constatat nul recursul, cu menţiunea că decizia este definitivă.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul a declarat un nou recurs.

4. Procedura derulată în recurs în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 aprilie 2018, fără citarea părţilor,

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului în drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia nr. 203 din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia,

Aşa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 203 din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2018.