Cassation nullity for failure to substantiate legal error in property title dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 908 din data de 16 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva sentinţei nr. 1114 din 7 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., care face obiectul prezentului dosar.

Cererea de recurs a fost motivată, în drept, pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Reclamantul a susţinut, în motivarea recursului, că instanţa nu a explicat vânzarea apartamentului în litigiu de către pârâtă, în condiţiile în care aceasta nu avea titlu valabil asupra imobilului.

A arătat că respectiva vânzare a avut loc prin fraudarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Reclamantul s-a arătat nemulţumit de soluţia pronunţată, pentru că instanţa nu a explicat toate falsurile făcute de pârâtă şi de Primăria Municipiului Bucureşti în legătură cu imobilul în litigiu.

La data de 5 decembrie 2017, cererea de recurs astfel formulată a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

La data de 29 ianuarie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 1 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.

La data de 6 februarie 2018, raportul a fost comunicat tuturor părţilor, conform dovezilor aflate la dosar.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reşedinţa, denumirea, sediul părţilor, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În speţă, termenul pentru declararea şi motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 17 decembrie 2017.

Înalta Curte constată că reclamantul a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin memoriul depus la curtea de apel la data de 22 noiembrie 2017.

Se constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu cazurilor de nelegalitate expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, deşi reclamantul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care reglementează motivul de recurs privind aplicarea greşită a legii, nu a indicat care sunt textele legale aplicate eronat de către curtea de apel.

În cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că instanţa de apel nu a explicat de ce un apartament preluat fără titlu valabil de către Statul Român a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995.

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a fost respinsă de către Tribunalul Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, soluţia fiind menţinută de către instanţa de apel.

Recurentul-reclamant nu a formulat critici împotriva soluţiei de menţinere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei S.C. B. S.A., prin respingerea apelului declarat în cauză, ci asupra situaţiei de fapt reţinute în istoricul cauzei.

Având în vedere că nu este criticată soluţia curţii de apel şi nici combătute argumentele acesteia, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de reclamant nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. referitoare la motivare, întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 908 A din data de 06 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 908 A din data de 06 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.