Inadmissibility of cassation appeal against Law 165/2013 restitution decision, which is limited to appeal only

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin decizia civilă nr. 103/C din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 26 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea. A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în Eforie Sud, ce a aparţinut defunctului D.

G. a obligat pârâtul Oraşul Eforie prin Primar să propună, în favoarea reclamanţilor, măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, pentru cota de 1/3 din imobilul anterior menţionat, compus din teren în suprafaţă de 1.200 m.p. şi construcţie de 144,26 rn.p. şi să înainteze propunerea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. A respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 265 rn.p, teren. A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la cererea de intervenţie voluntară accesorie a numiţilor E. şi F., în sensul admiterii acesteia.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B. şi C. au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă şi repartizat completului C5 la data de 5 februarie 2018.

La data de 19 martie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 22 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la data de 8 martie 2018.

Intimata F. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, însuşindu-şi concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Conform art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

În cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată, pendinte are ca obiect solicitarea reclamanţilor de a li se emite o dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013.

Din textele de lege mai sus citate, reiese ca hotărârea judecătorească prin care este soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de emitere a unei dispoziţii în baza Legii nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată nu mai este supusă recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 103/C din 29 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.