Inadmissibility of extraordinary appeal for annulment challenging substantive evidence interpretation and non-compliance with summons

Prin decizia nr. 153 din 23 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 543 din data de 12 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

În motivare, instanţa a reţinut că nu este posibilă o încadrare a susţinerilor din cererea de recurs în cazurile limitative prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, şi că nu au fost identificate motive de ordine publică în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare.

În motivare, a arătat că Primăria complotează cu secretarul acestei instituţii, intimatul B. şi că nu restituie suprafeţele de teren celor îndreptăţiţi.

A susţinut că judecata cauzei s-a făcut în data de 23 ianuarie 2018, când părţile au lipsit, iar instanţa nu a ţinut cont de actele depuse de contestatoare la dosar.

A arătat şi că, în aceeaşi zi, la revenirea la domiciliu a găsit geamurile sparte şi a chemat Poliţia, situaţie faţă de care a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament.

Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., poate fi promovată în situaţia în care se atacă o hotărâre pronunţată în recurs, respectiv când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

În speţă, prin motivele contestaţiei în anulare, A. a susţinut că instanţa de judecată ar fi rămas în pronunţare, deşi părţile au lipsit, că nu s-a ţinut cont de probele depuse la dosar şi a învederat chestiuni de fapt ce au fost ignorate de instanţele de judecată.

Înalta Curte constată că aceste susţineri nu pot fi circumscrise textelor de lege care reglementează cazurile contestaţiei în anulare, mai sus citate, contestatoarea criticând, în realitate, administrarea şi interpretarea probelor, precum şi soluţia instanţei de recurs.

Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 153 din 23 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.