Conflict of jurisdiction for presidential order in divorce: special rules on ancillary requests prevail over general venue provisions

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 26 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat, prin ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtei la aducerea minorelor C. şi D. în Bucureşti, oraş în care acestea domiciliază, în scopul de a-şi continua studiile în cadrul Colegiului Elena Cuza.

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1220 din 16 februarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamant în favoarea Judecătoriei Jibou.

În esenţă, observând dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., a constatat că instanţa competentă să judece cererea de ordonanţă preşedinţială este cea competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, respectiv instanţa competentă potrivit art. 114 din cod, prin raportare la locuinţa în fapt a minorelor.

Prin sentinţa civilă nr. 259/C din 19 martie 2018, Judecătoria Jibou a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. A suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a constatat, în esenţă, că aparţine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti competenţa soluţionării ordonanţei preşedinţiale, având în vedere că între părţile din dosar există un proces de divorţ înregistrat pe rolul respectivei instanţe sub nr. x/2016.

Înalta Curte, competenta să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat, prin ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâtei B. la aducerea minorelor în Bucureşti, oraş în care acestea domiciliază, în scopul de a-şi continua studiile în cadrul unui colegiu.

Pornind de la prevederile art. 998 C. proc. civ., se observă că acest text de lege stipulează în sensul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Se constată însă că instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa au interpretat diferit dispoziţiile respectivului articol privitoare la instanţa competentă a se pronunţa asupra fondului dreptului.

Se reţine că instanţa competentă în materie de divorţ este reglementată prin art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care prevede:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comuna, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

În ceea ce priveşte cererile accesorii şi incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. prevede că instanţa de divorţ se pronunţă, la cerere, şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, iar în situaţia în care soţii au copii minori născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei sau adoptaţi, se va pronunţa asupra acestor aspecte chiar dacă nu au fost solicitate prin cererea de divorţ.

Se constată astfel că pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti este înregistrat dosarul nr. x/2016 având ca obiect procesul de divorţ între părţile din prezentul dosar.

Or, atâta timp cât a fost formulată o cerere de divorţ, fondul dreptului raportat la obiectul ordonanţei preşedinţiale este reprezentat de cererile accesorii formulate în cadrul acestui proces, iar nu de eventualele cereri ce ar putea fi formulate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cum raportul dintre norma generală şi norma specială se rezolvă din perspectiva principiului specialia generalibus derogant, în cauză sunt incidente prevederile art. 915 şi art. 919 C. proc. civ., sus menţionate, cuprinse în Cartea a VI-a Proceduri speciale şi nu ceie ale art. 114 alin. (1) din cod regăsite în Cartea I intitulată Dispoziţii generale.

Faţă de toate cele de mai sus, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.