Civil recurs competence: High Court of Cassation lacks jurisdiction over Regional Court decisions under 1865 CPC Art. 4; declination to Court of Appeal as immediate superior instance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction over a civil appeal and referred the case to the Court of Appeal Timisoara, leaving the lower courts' rulings on the merits unaffected pending review by the competent appellate instance. The dispute involved a civil action brought by a company in liquidation against various defendants, where the court of first instance dismissed the suit for lack of passive standing against one defendant, a decision upheld by the Regional Court. The decisive legal basis was the application of the pre-2013 Code of Civil Procedure, under which the High Court possesses jurisdiction in cassation only for decisions of courts of appeal or where expressly provided by law; since the decision under challenge was issued by a Regional Court and no statutory exception applied, the competent appellate body was identified as the Court of Appeal, pursuant to the rule that appeals are heard by the instance immediately superior to the one that rendered the appeal decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 134/2010, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 299 alin. (2) C. proc. civ; Civil recurs competence: High Court of Cassation lacks jurisdiction over Regional Court decisions under 1865 CPC Art. 4; declination to Court of Appeal as immediate superior instance: Astfel, în raport de data introducerii cererii (disjunsă din dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Arad) pe rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv 27 octombrie 2011 şi de dispoziţiile tranzitorii cuprinse la art. 24 din Legea nr. 134/2010, speţei îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. din 1865.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin sentinţa nr. 1666 din 29 martie 2017, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Seleuş prin Primar, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de S.C. A. S.A. prin lichidator B. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acţiunea civilă formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele C. şi D., având ca obiect pretenţii.
Tribunalul Arad, secţia I civilă, prin decizia nr. 1063 din 14 noiembrie 2017, a respins apelul exercitat de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii E., C., D., Comuna Seleuş prin Primar şi F., împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Arad la 4 ianuarie 2018.
Tribunalul Arad, prin adresa dosar nr. x/2014 din 28 februarie 2018, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 1 martie 2018 şi a primit termen la 18 aprilie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Trimiterea dosarului spre soluţionare de către tribunal, pe cale administrativă, nu poate învesti legal instanţa supremă.
Astfel, în raport de data introducerii cererii (disjunsă din dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Arad) pe rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv 27 octombrie 2011 şi de dispoziţiile tranzitorii cuprinse la art. 24 din Legea nr. 134/2010, speţei îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. din 1865.
Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanţa supremă are competenţă de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curţilor de apel, pentru hotărârile altor instanţe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanţa supremă.
Întrucât, în speţă, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apel şi, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanţelor), competenţa de judecată în recurs nu poate aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o altfel de interpretare, care să atribuie competenţa de drept comun a instanţei supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale (conform art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege").
Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., "recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel" .
Cum în speţă, acţiunea a învestit în primă instanţă judecătoria, iar soluţionarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că instanţa imediat superioară este curtea de apel.
Pentru aceste considerente, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 1063 din 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Arad, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.