Divorce jurisdiction fixed at plaintiff’s domicile; Botoşani Court’s declination reversed as Constanţa’s set aside.

Deliberând, asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de 13.07.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe soţia sa, pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 16.02.1996.

Prin sentinţa civilă nr. 5100 din 25 octombrie 2017, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "divorţ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantului de la termenul din 25.10.2017, ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în judeţul Constanţa.

Citând dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, Judecătoria Botoşani a reţinut că norma juridică ce reglementează competenţa teritorială în materia divorţului este o normă imperativă, părţile neputând deroga, nici chiar cu încuviinţarea instanţei, de la aplicarea acesteia. Prin urmare, textul de lege menţionat anterior instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, daca cel puţin unul dintre ei mai locuieşte în această circumscripţie.

Fiind vorba de o competenţă teritorială obligatorie de Ia care nu se poate deroga şi cum în cauză operează dispoziţiile din partea introductivă a art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., competentă să soluţioneze cererea de divorţ este judecătoria în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, respectiv Judecătoria Constanţa.

Judecătoria Constanţa - secţia civilă, învestită prin declinare de către Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 607 din 23 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Daca soţii nu au avut locuinţa comună sau dacă niciunui dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

În cauza de faţă, în şedinţa publică din data de 25.10.2017, reclamantul a menţionat că părţile au avut cea din urmă locuinţă comună în judeţul Constanţa, şi că pârâta este plecată în străinătate.

Instanţa a constatat că, în prezent, astfel cum reiese din baza de date a DEPABD, pârâta B. figurează fără domiciliu în România, iar la rubrica "date de migrare" apare inserată menţiunea "cetăţean român cu domiciliul în străinătate - în Spania - din data de 05.02.2013".

De altfel, procedura de citare a pârâtei în judeţul Constanţa nu a fost legal îndeplinită, factorul poştal menţionând că pârâta nu este cunoscută în localitate şi că adresa este incompletă.

S-a mai constatat că fişa de evidenţă a pârâtei din baza de date a DEPABD a fost consultată şi de Judecătoria Botoşani, pârâta figurând cu domiciliul în judeţul Constanţa în perioada 24.04.2002 - 05.02.2003, nu şi la data înregistrării cererii de divorţ.

Instanţa a reţinut că reclamantul are domiciliul stabilit în judeţul Botoşani, conform cărţii sale de identitate.

Faţă de cele arătate, Judecătoria Constanţa a reţinut că niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, pentru a se stabili competenţa acestei judecătorii în soluţionarea cererii în temeiul dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.

În condiţiile în care pârâta nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional faţă de cetăţenia română a părţilor, instanţa reţine că este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul, respectiv judecătoria Botoşani.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Botoşani, în considerarea dispoziţiilor legale si a argumentelor ce succed:

Prin acţiunea formulată de reclamantul A., instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui acţiuni având ca obiect "divorţ".

Potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Daca soţii nu au avut locuinţa comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

În faţa Judecătoriei Botoşani, la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2018, interpelat fiind de instanţă, reclamantul a menţionat faptul că părţile au avut cea din urmă locuinţă comună în judeţul Constanţa şi că pârâta este plecată în străinătate (practicaua sentinţei nr. 5100 din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Botoşani, secţia civilă).

Potrivit fişei de evidenţă a pârâtei din baza de date a DEPABD, consultată atât de Judecătoria Botoşani, cât şi de către Judecătoria Constanţa, aceasta figurează cu domiciliul în judeţul Constanţa în perioada 24.04.2002 - 05.02.2003, nu şi la data înregistrării cererii de divorţ, în prezent figurând fără domiciliu în România, iar la rubrica "date de migrare" apare inserată menţiunea "cetăţean român cu domiciliul în străinătate - In Spania - din data de 05.02.2013".

Instanţa constată faptul că reclamantul, la data introducerii acţiunii, avea domiciliul stabilit în judeţul Botoşani, conform copiei cărţii sale de identitate.

Prin urmare, se reţine faptul că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, pentru a se stabili competenţa acestei judecătorii în soluţionarea cererii de divorţ.

În consecinţă, constatând faptul că pârâta nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional faţă de cetăţenia română a părţilor, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul, respectiv Judecătoria Botoşani, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2018.