Supreme Court jurisdiction over appeals against lower court decisions in residential sale cases under Law No. 112/1995
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for review and declined its jurisdiction, transferring the case to the Alba Iulia Court of Appeal, thereby leaving the lower court's appellate decision in force as the effective operative order. The dispute arose from a civil action to enforce the sale of a rented apartment pursuant to Law No. 112/1995, which was initially admitted by the first-instance court and subsequently modified on appeal by the Sibiu Court of Appeal to exclude the land from the sale object and allocate court costs exclusively to the municipal defendant. The decisive legal basis was the doctrine of exclusive jurisdiction under Article 97(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes that the Supreme Court has ordinary jurisdiction only for appeals against appellate court decisions and requires an explicit statutory provision for jurisdiction over appeals against other judicial decisions; since the appealed decision was rendered by a Court of Appeal (Tribunal) in a matter originally competent for the local court, the Supreme Court lacked *ratione materiae* jurisdiction under Article 483(3) and Article 122 of the Code of Civil Procedure, necessitating the declination of competence to the superior appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Supreme Court jurisdiction over appeals against lower court decisions in residential sale cases under Law No. 112/1995: The dispute arose from a civil action to enforce the sale of a rented apartment pursuant to Law No. 112/1995, which was initially admitted by the first-instance court and subsequently modified on appeal by the Sibiu Court of Appeal to exclude the land from the sale object and allocate court costs exclusively to the municipal defendant. The decisive legal basis was the doctrine of exclusive jurisdiction under Article 97(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes that the Supreme Court has ordinary jurisdiction only for appeals against appellate court decisions and requires an explicit statutory provision for jurisdiction over appeals against other judicial decisions; since the appealed decision was rendered by a Court of Appeal (Tribunal) in a matter originally competent for the local court, the Supreme Court lacked *ratione materiae* jurisdiction under Article 483(3) and Article 122 of the Code of Civil Procedure, necessitating the declination of competence to the superior appellate court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court relied on this provision to determine that no new jurisdictional rules could be created by interpretation, thereby justifying the declination of competence because the Supreme Court lacked explicit statutory jurisdiction.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 761/10.02.2017, pronunţata de Judecătoria Sibiu, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu prin Primar şi S.C. B. S.A., şi în consecinţă:
A obligat pârâţii la îndeplinirea formalităţilor legale de vânzare cumpărare a imobilului situat în Sibiu, ap. 7 care formează obiectul contractului de închiriere nr. x/1.06.2000, la preţul de 19121 RON, stabilit în condiţiile Legii nr. 112/1995, iar în caz de refuz hotărârea să ţină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva acestei sentinţe a fost admis de Tribunalul Sibiu, secţia l civilă, prin decizia nr. 1000 din 02 noiembrie 2017 şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a stabilit ca obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie doar apartamentul ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/2014 şi nu şi terenul. A fost înlăturata obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată de 2761 RON în ceea ce o priveşte pe pârâta S.C. B. S.A., acestea rămânând în sarcina exclusivă a pârâtului Municipiul Sibiu prin Primar. A fost respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei din urmă decizii, pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 02 februarie 2018.
Tribunalul Sibiu a înaintat, la data de 20 februarie 2018, cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 02 martie 2018.
Prin rezoluţia din 06 martie 2018, s-a fixat termen la 17 aprilie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de tribunal în apel într-un litigiu a cărui competenţă de soluţionare aparţine în primă instanţă, potrivit C. proc. civ., judecătoriei.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a instanţei supreme.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea conţinutului expres al normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.: "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod",
Nici art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., normă ce reglementează natura şi scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce Ia o altă interpretare, a unei competenţe de drept comun în materia recursului, care ar aparţine instanţei supreme.
Astfel, potrivit textului menţionat, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Rezultă că norma art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.
În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Alba lulia, căreia îi aparţine competenţa, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1000 din data de 2 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba lulia.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2018.