Pension recalculation appeal barred by two-tier jurisdiction limit for social insurance matters

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2041 din data de 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1389 dîn 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă. A schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 17 ianuarie 2018 (data depunerii cererii la oficiul poştal) recurenta-reclamantă A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei civile nr. 1389 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, ca fiind legală şi temeinică.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a I civilă, la data de 3 martie 2016, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, să se constate nelegalitatea deciziei nr. x din data de 16 noiembrie 2015, emisă, de pârâtă, şi recalcularea drepturilor sale de pensie, în baza dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Înalta Curte reţine că pretenţia dedusă judecăţii izvorăşte dintr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se dispoziţiilor reglementate de art. XVlII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până ia data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. În cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului,"

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/20i3 a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează în sensul că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 2041 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reeurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2041 din 38 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2041 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apei Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.