Pension recalculation for global agreement income: inadmissibility of appeal in social security disputes under Law No. 2/2013

Prin contestaţia înregistrată sub nr. x/2017 din 25.01.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, solicitând recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 20.04.2012, prin valorificarea veniturilor din adeverinţa nr. x/2015 eliberată de S.C. B. şi adeverinţa nr. x/2015 eliberată de S.C. C., în sensul de a include sumele reprezentând veniturile obţinute prin forma de salarizare în Acord Global conform Legii nr. 57/1974 pe perioada 15.12.1970-01.03.1977 şi 20.06.1978-13.07.1981 şi 10.09.1983-06.05.1992.

Prin sentinţa civilă nr. 248/30.03.2017, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman şi drept consecinţă a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A.

Hotărârea a fost dată cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, iar prin decizia nr. 5430 din data de 07 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarant de reclamant, menţionând totodată că hotărârea pronunţată este definitivă.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul A. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care magistratul asistent a opinat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF11, la data de 26 ianuarie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 29 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor, dată la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de inadmisibilitate, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, înalta Curte constată că este inadmisibil şi urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare Ia conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia asigurărilor sociale (aşa cum este cazul în speţă) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 aiin. 2 din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, faţă de cele arătate, decizia civilă nr. 5430 din data de 07 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 5430 din data de 07 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 martie 2018.