Peremption of annulment complaint due to one-year procedural dormancy

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2012, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 720/AS din data de 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 2598 din 19 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 720/AS din data de 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

La data de 18 noiembrie 2016, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2598 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi.

La termenul din data de 1 februarie 2017, înalta Curte a suspendat judecata contestaţiei în anulare de faţă, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 28 martie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării contestaţiei în anulare de faţă, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 1 februarie 2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii In nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentai în instanţă la termenul din data de 1 februarie 2017, stabilit pentru soluţionarea cererii de revizuire şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că mciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2598 din 19 noiembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.