Hierarchical jurisdiction and inadmissibility of cassation against appellate court decisions in civil boundary disputes

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acţiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat stabilirea liniei de graniţă dintre fondurile învecinate a căror proprietari sunt şi obligarea pârâtului să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7000 m.p. din imobilul identificat în CF x, pe care îl ocupă fără drept.

Acţiunea a fost înregistrată la data. de 22 iulie 2009 pe rolul Judecătoriei Sălişte, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 121/2017 din 23 martie 2017, Judecătoria Sălişte a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C. şi, în consecinţă, a stabilit linia de graniţa între imobilul înscris în CF x, în suprafaţă de 7605 m.p., proprietatea pârâtului C. şi imobilul înscris în CF x proprietatea reclamantului A., pe aliniamentul x din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A obligat pârâtul C. sa lase în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 1495 m.p. din imobilul proprietatea reclamantului cu nr. cadastral x şi suprafaţa de 100 m.p. din imobilul cu nr. cad x, suprafeţe identificate prin suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză efectuat de expert D.

A respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâtul B., precum şi celelalte cereri.

Cheltuielile de judecată au fost compensate.

Prin decizia nr. 1107/2017 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 121/2017 a Judecătoriei Sălişte, pe care a păstrat-o.

A obligat apelantul-reclamant A. să plătească intimatului C. suma de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 12 februarie 2018, de către Tribunalul Sibiu, pentru soluţionarea cererii de recurs.

În şedinţa publică din data de 28 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reţinut că, faţă de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Sălişte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., respectiv, 22 iulie 2009.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1107/2017 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apei judecă "ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabileşte competenţa Secţiilor I civilă, a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar facându-se din treaptă în treaptă, iară a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanţelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar şi din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. şi presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică şi logică a textelor legale menţionate şi a principiilor dreptului procesual civil şi ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speţă, recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în apel nu poate fi analizat decât de instanţa ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

Având în vedere considerentele reţinute, competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apei de către Tribunalul Sibiu revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Alba-Iulia, instanţă în favoarea căreia înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină în favoarea Curţii de Apel Alba-lulia competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1107/2017 din data de 28 noiembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2009*.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.