Competence conflict in setting a minor's residence: exclusive territorial jurisdiction based on the protected person's effective domicile under Art. 114(1) CPC

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 7 decembrie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea locuinţei minorei C. la domiciliul reclamantului.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 997 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 14 din data de 4 ianuarie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4, având în vedere prevederile art. 114 C. proc. civ., raportat la locuinţa minorei stabilită în Bucureşti, conform înţelegerii părţilor.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 a pronunţat sentinţa civilă nr. 1043 din data de 30 ianuarie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că litigiul se referă la neînţelegerile dintre părinţi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti - stabilire locuinţă copil prevăzute de art. 486 C. civ., cuprins în Titlul IV (Autoritatea părintească) al Cărţii a II-a din C. civ. (Despre Familie), astfel că devin aplicabile prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze cauza fiind judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază persoana ocrotită, respectiv minorul.

Totodată, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reşedinţei unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuieşte în mod efectiv, independent de înţelegerea părinţilor cuprinsă în convenţia notarială.

Reţinând că minora locuieşte efectiv în municipiul Brăila, judeţul Brăila, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Brăila competenţa de soluţionare a cauzei, acesta fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minoră şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa în speţă a regulilor din materia autorităţii părinteşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte cu privire la acest aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

De asemenea, art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că: dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi.

Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Astfel cum a reţinut şi Judecătoria Sectorului 2, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reşedinţei unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuieşte în mod efectiv.

Având în vedere că persoana ocrotită, minora C., locuieşte efectiv în municipiul Brăila, judeţul Brăila, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de tutelă în circumscripţia căreia se află domiciliul persoanei ocrotite, respectiv în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.