Nullity of cassation appeal for filing motives directly with the Supreme Court instead of the appellate court

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 92/2000 la Judecătoria Zalău la data de 3 ianuarie 2000 reclamantul V.C.A. a chemat în judecată pârâtul T.J., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta din urmă să fie obligată la restituirea fotografiilor originale ale persoanelor cu funcții de răspundere din județul Sălaj, publicate fără acordul său, precum și obligarea la daune cominatorii de 1.000.000 lei/fotografie.

Temeiul legal invocat de reclamant a fost Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Prin sentința civilă nr. 243 din 20 ianuarie 2000 Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 268 din 5 mai 2000 Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea civilă cu motivarea că, în baza unei înțelegeri verbale încheiate între șeful redacției sale din cadrul cotidianului T.J. și reclamant, acesta a efectuat 150 de fotografii cu personalități politice din județul Sălaj, comanda fiind făcută de T.J. Brașov, unde reclamantul a și trimis fotografiile, fiind remunerat cu suma de 650.000 lei.

Reclamantul nu a fost mulțumit cu această sumă și a cerut 150.000.000 lei cu titlul de daune morale, deși între părți nu a existat o convenție prin care să se stabilească prețul prestațiilor acestuia și în temeiul căreia acesta să poată solicita o sumă mai mare decât cea care i s-a plătit, iar fotografiile nu beneficiază de dreptul de autor.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel solicitând schimbarea ei în tot și admiterea acțiunii deoarece:

- este insuficientă motivarea primei instanțe conform căreia între reclamant și șeful redacției T.J. a existat o înțelegere verbală;

- fotografiile în litigiu beneficiază de dreptul de autor;

- prima instanță nu a reținut că fotografiile executate sunt originale.

Prin decizia civilă nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj apelul a fost respins ca nefondat, cu motivarea că reclamantul i-a transmis pârâtului dreptul de a dispune (incluzând și prerogativa de a le publica în ziar), instanța neputând reține vreun viciu al convenției încheiate în luna aprilie 1999, după cum aceasta nu include nici condiția ca eventuala publicare în ziar a fotografiilor să se facă doar cu acordul reclamantului.

Dreptul de exploatare a fotografiilor i-a fost transmis pârâtului, existând consimțământul obținut prealabil utilizării publicistice, al apelantului-reclamant la folosirea lor.

Împotriva deciziei nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul V.C.A.

În motivare acesta a arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât nu ține seama de dispozițiile Legii nr. 8/1996 care reglementează protecția în materia dreptului de autor.

S-a mai arătat de către recurent că soluția Curții de Apel Cluj care a interpretat că predarea fotografiilor ține loc de cedarea dreptului de a le publica în ziar este nelegală.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 224 din 27 octombrie 2000 și reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea nr. 2818 din 17 aprilie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei spre soluționare Secției Civile a Curții Supreme de Justiție.

Prin decizia civilă nr. 4279 din 27 noiembrie 2002 recursul a fost constatat ca fiind nul, având în vedere că recurentul-reclamant a depus cererea de apel la 22 noiembrie 2000 la Curtea de Apel Cluj, iar la 9 aprilie 2002 a depus motivele de recurs direct în fața instanței care judeca recursul.

Potrivit dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

Cum în cauză nu s-a constatat existența unor motive de ordine publică ce ar fi putut să fie invocate din oficiu, instanța a constatat nul recursul.

Împotriva deciziei nr. 4279 pronunțate la 27 noiembrie 2002 în dosarul civil nr. 1898/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă, V.C.A. a formulat contestație în anulare pentru motivul că instanța de recurs nu a procedat la analiza motivelor de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj.

Își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Contestația în anulare nu este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Recursul declarat de V.C.A. împotriva deciziei nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj a fost declarat nul, nefiind respectate dispozițiile art. 302 C. proc. civ., conform cărora cererea de recurs și motivele acestuia se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității, dacă nu se constată existența unor motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu.

În aceste condiții instanța de recurs a procedat corect atunci când nu a trecut la analiza motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant care au fost depuse direct în fața Curții Supreme de Justiție.

În consecință, urmează a fi respinsă contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de V.C.A. împotriva deciziei nr. 4279 din 27 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.