Constitutional exceptions against government decision and abrogated law ruled inadmissible in special working conditions dispute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the requests for referral of constitutional exceptions as inadmissible. The dispute concerned a civil suit for the issuance of a certificate attesting to special working conditions, in which the appellant attempted to raise constitutional challenges against Government Decision No. 1025/2003 and Law No. 226/2006. The Court of Final Instance confirmed that the first challenge was inadmissible because Article 29(1) of Law No. 47/1992 permits constitutional exceptions only against laws or ordinances, not government decisions. The second challenge was deemed inadmissible because Law No. 226/2006 had been abrogated and was no longer in force at the time the request was filed, thus failing the requirement that the impugned norm be currently in effect. Consequently, the procedural order of the lower instances remains in force, and the appellant's attempt to suspend the proceedings via constitutional review was unsuccessful.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 38 din Legea nr. 307/2006; Constitutional exceptions against government decision and abrogated law ruled inadmissible in special working conditions dispute: Nici cea de-a doua cerere a reclamantului, privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale nu a îndeplinit condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu referire la sintagma în vigoare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin încheierea de şedinţă din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, formulate de reclamantul A.
În motivare, referitor la cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003, curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, conform căreia nu pot face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate decât dispoziţiile din legi sau ordonanţe.
Or, în speţă, curtea a constatat că se invocă neconstituţionalitatea unei hotărâri de guvern.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 226/2006, curtea a reamintit că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, o altă condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este ca neconstituţionalitatea invocată să vizeze dispoziţii din legi sau ordonanţe care au legătura cu soluţionarea cauzei şi care sunt în vigoare. Or, Legea nr. 226/2006 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010.
Curtea a mai arătat că, în cauză, nu se pune problema dacă efectele juridice ale acestei legi continuă să se producă, în condiţiile în care actul normativ menţionat nu a stat la baza pretenţiilor deduse judecăţii, astfel cum rezultă din actele dosarului de fond.
În acest context, instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de legiuitor prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Împotriva acestei încheieri, A. a formulat recurs, în termenul legal de 48 de ore.
În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că prezentul litigiu are ca obiect obligarea pârâtei B. la emiterea adeverinţei privind perioada lucrată în grupa 1 de muncă, în condiţii speciale.
A susţinut că a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 şi ale Legii nr. 226/2006, în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 407/18 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, întrucât au legătură cu soluţionarea cauzei.
Reclamantul a mai arătat că art. 371 din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 şi art. 38 din Legea nr. 307/2006 încalcă prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, iar dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 şi ale Legii nr. 226/2006 îngrădesc dreptul său de a beneficia de condiţii superioare de muncă.
Prin prezenta cale de atac, a criticat soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât acestea respectă condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992.
Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia",
Prin cererea depusă la data de 15 septembrie 2017, apelantul reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.
La aceeaşi dată, printr-o altă cerere, apelantul reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de apelantul reclamantul A.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale mai sus citate, reţinând că respectivele cereri sunt inadmisibile, critîcile reclamantului fiind nefondate.
Aceasta deoarece, prin prima cerere, reclamantul a invocat neconstituţionalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.
Or, potrivit textului de lege citat mai sus, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa instanţelor de judecată trebuie să se refere la o lege sau ordonanţă.
Nerespectarea acestei condiţii atrage după sine respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, cum de altfel a reţinut, în mod legal, curtea de apel.
Nici cea de-a doua cerere a reclamantului, privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale nu a îndeplinit condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu referire la sintagma în vigoare.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a fost în vigoare de la 16 iunie 2006 până Ia 31 decembrie 2010, fiind abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 263/2010.
Aşadar, la data de 15 septembrie 2017, care este data formulării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea nr. 226/2006 nu mai era în vigoare.
Faţă de cele arătate mai sus, înalta Curte constată că niciuna din critîcile reclamantului nu este fondată şi că instanţa de apel a făcut o legală interpretare a dispoziţiilor art. alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în încheierea recurată, motiv pentru care recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.