Civil appeal perimatured due to party neglect following suspension for judicial reorganization

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 februarie 2006, reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2006, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că prin sentinţa comercială nr. 2193 din data de 9 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantei A. S.A.

Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut măsura suspendării, constatând că prin sentinţa nr. 2777 din data de 1 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost confirmat planul de reorganizare al recurentei-reclamante. Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia nr. 949 din 29 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin rezoluţia din data de 1 februarie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.

În speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 9 noiembrie 2006 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că prin sentinţa comercială nr. 2193 din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantei A. S.A.. Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acest caz de suspendare a judecăţii urmăreşte acordarea posibilităţii celor interesaţi de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, prin introducerea în cauză a administratorului sau lichidatorului judiciar, prin prevederea acestui caz de suspendare de drept a judecăţii intenţia legiuitorului fiind aceea de a conferi părţilor o perioadă de timp pentru ca persoana îndreptăţită în temeiul legii (administrator sau lichidator judiciar) să poată prelua acţiunea debitorului, în vederea asigurării unei protecţii corespunzătoare a intereselor acestuia.

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ. vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiţia însă, ca respectivele situaţii având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Astfel, art. 250 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speţă, nu se regăseşte vreo astfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare.

Termenul de perimare a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecăţii în temeiul prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmare a deschiderii procedurii reorganizării judiciare a recurentei-reclamante prin sentinţa comercială nr. 2193 din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă irevocabilă prin încheierea din data de 14 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.