Inadmissibility of appeal against appellate decision in revizuire proceedings due to irrevocability of underlying appeal-stage judgment

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1617 din data de 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 952 din data de 4 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău.

A admis recursul formulat de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. - Societate administrată în sistem dualist prin Sucursala de Transport Bacău, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins ca nefondată cererea de anulare a deciziei de concediere nr. x/29.11.2012, menţinând celelalte dispoziţii privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară şi respingerea celorlalte capete de cerere ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1617 din data de 13 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii şi respectiv, împotriva încheierii de amânare a pronunţării din data de 17 octombrie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă, revizuenta A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 ianuarie 2018.

La primul termen de judecată aleatoriu stabilit la data de 22 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate de intimată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

În speţă, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unui recurs, hotărâre ce are în puterea legii, caracter irevocabil.

Conform prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Astfel, din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, rezultă că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a dispus amânarea pronunţării, se reţine că aceasta este o încheiere premergătoare ce face corp comun cu hotărârea finală.

Potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, încheierea de amânare a pronunţării din data de 17 octombrie 2017 poate fi atacată odată cu fondul, respectiv cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Cum această din urmă hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pentru considerentele anterior prezentate, recursul declarat atât împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017, cât şi împotriva deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă este inadmisibil, Înalta Curte urmând a-l respinge ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017 şi a deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.