Admissibility of appeal against order dismissing recusal motion in final appeal proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2016, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de aceeaşi parte împotriva încheierii nr. 358 din data de 8 septembrie 2016 şi a încheierii din data de 9 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Suceava.

Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 noiembrie 2017.

Analizând cererea de recurs sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Aşadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, acelaşi regim juridic ca şi hotărârea ce urmează a se pronunţa asupra fondului.

În speţă, prin încheierea recurată s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs, fondul cauzei fiind aşadar o hotărâre irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Coroborând textele legale anterior menţionate şi constatând că hotărârea pronunţată în soluţionarea recursului are caracter irevocabil, reiese că şi încheierea prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată în recurs este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului. Cu atât mai mult, această încheiere nu ar avea deschisă separat cale de atac, ci numai odată cu fondul şi doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.

Principiul legalităţii căilor de atac prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 6 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 6 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.