Territorial jurisdiction for provisional measures in divorce: application of family law special competence rules over general minor protection rules

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/173/2017, pe rolul Judecătoriei Adjud, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat ca instanţa să dispună cu privire la mai multe capete de cerere până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/299/2016* aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, având ca obiect divorţ cu minor, stabilirea locuinţei minorelor la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă şi obligarea pârâtului la cheltuielile de creştere şi întreţinere în favoarea minorelor în raport de veniturile părţilor şi de nevoile minorelor C. şi D., rezultate din căsătoria încheiată între părţi.

Astfel, cererile reclamantului formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială au vizat programul de vizitare, stabilirea locuinţei minorelor împreună cu tatăl până Ia soluţionarea procesului de divorţ, sau suplinirea consimţământului mamei pentru efectuarea unei călătorii în India, pentru realizarea acesteia, reclamantul având nevoie de documentele de identitate şi de călătorie ale celor două fiice (capătul de i cerere privind predarea actelor de naştere şi a paşapoartelor minorelor, în original), precum şi exercitarea unor drepturi şi obligaţii cu privire la minore.

Prin sentinţa civilă nr. 2368 din data de 28 noiembrie 2017, Judecătoria Adjud a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Adjud invocată de pârâtă prin întâmpinare, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector I Bucureşti.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 998 din C. proc. civ., reglementarea generală în materie, cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

În cauză s-a făcut dovada existenţei pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a Dosarului nr. x/299/2016*, având ca obiect divorţ cu minor, stabilirea locuinţei minorelor la marnă, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă şi obligarea pârâtului la cheltuielile de creştere şi întreţinere în favoarea minorelor în raport de veniturile părţilor şi de nevoile minorelor. Conform verificării din baza de date DEPABD şi a susţinerilor pârâtei, aceasta figurează cu ultimul istoric al domiciliului în Adjud, jud. Vrancea şi locuieşte în fapt Bucureşti, str. x, Sector 1.

Instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se afla cea din urmă locuinţă comună a soţilor, iar dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

S-a mai reţinut şi că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., reglementarea specială în materie, instanţa de divorţ poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi Ia folosirea locuinţei familiei. Instanţa de divorţ este în speţă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/299/2016*, având ca obiect divorţ cu minor.

Judecătoria sectorului J Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 9677 din data de 20 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Instanţa a reţinut că, la stabilirea competenţei teritoriale a cererii formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa trebuie să aibă în vedere regulile de competenţă teritorială, prin raportare la obiectul cererii şi la momentul introducerii acesteia, independent de faptul că pe rolul instanţelor se află im alt proces de fond, în speţă obiectul cererilor formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale fiind relevant.

Având în vedere aceste consideraţii, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 114 din C. proc. civ. care determină competenţa teritorială de soluţionare, prin raportare la locuinţa minorilor.

Cu privire la modalitatea de interpretare a sintagmei "cereri, privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a apreciat că aceasta include şi cererile care decurg din autoritatea părintească, în condiţiile în care potrivit art. 106 alin. (1) din C. civ. se prevede că ocrotirea părintească se realizează în primul rând de către părinţii copilului.

A apreciat instanţa că, din modul de formulare a capetelor de cerere care formează obiectul ordonanţei preşedinţiale, se deduce faptul că reclamantul solicită în esenţă, luarea unor măsuri privind ocrotirea celor doi copii minori ai părţilor, în acest sens trebuind să fie interpretate şi cererile sale vizând programul de vizitare, stabilirea locuinţei minorelor împreună cu tatăl până la soluţionarea procesului de divorţ sau suplinirea consimţământului mamei pentru efectuarea unei călătorii în India, pentru realizarea acesteia, reclamantul având nevoie de documentele de identitate şi de călătorie ale celor două fiice (capătul de cerere privind predarea actelor de naştere şi a paşapoartelor minorelor, în original). Or aceste cereri revin, în virtutea art. 114 din C. proc. civ., instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul, ca şi persoană ocrotită.

În aceste condiţii, instanţa a considerat că nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (instanţă învestită cu procesul de divorţ al părinţilor aceloraşi minori şi cu cererile accesorii divorţului vizând măsuri cu privire la copiii cuplului care se desparte), este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cererile formulate pe cale ordonanţei preşedinţiale referitoare exclusiv la minori şi la raporturile acestora cu părintele cu care nu locuiesc în prezent, ci judecătoria din circumscripţia unde minorele locuiesc în prezent, respectiv oraşul Adjud, judeţul Vrancea.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 21 noiembrie 2037, sub nr. x/173/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat luarea unor măsuri provizorii privind programul de vizită şi exercitarea unor drepturi privind creşterea şi educarea minorelor C. şi D. rezultate din căsătoria încheiată între părţi, până la soluţionarea divorţului dintre părţi înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/299/2016* aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, dosar în care pârâta are calitate de reclamant iar el are calitatea de pârât.

A susţinut reclamantul că, în speţă, competenţa instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială este instanţa competentă să soluţioneze în prima instanţă fondul dreptului, potrivit art. 997 din C. proc. civ., iar potrivit art. 915 alin. (1), ultima teză din C. proc. civ., în situaţia în care pârâtul nu are locuinţa în ţară, competenţa asupra cererii de divorţ revine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. Or, reclamanta din cererea de divorţ are în prezent domiciliu! în Adjud, jud. Vrancea.

Consultând sistemul ECRIS, Înalta Curte constată că Dosarul nr. x/299/2016*, înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului i Bucureşti, la data de 2 februarie 2017, vizează cererea de chemare în judecată prin care reclamanta B. a solicitat, pe calea dreptului comun, în contradictoriu cu pârâtul A., desfacerea căsătoriei, stabilirea locuinţei minorelor la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă şi obligarea pârâtului la cheltuielile de creştere şi întreţinere în favoarea minorelor în raport de venituri şi de nevoile minorelor C. şi D.

Conform menţiunilor din programul de evidenţă informatizată a instanţelor, la data soluţionării conflictului negativ de competenţă pendinte, Dosarul nr. x/299/2016* al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, după amânări succesive ale cauzei, are fixat termen de judecată la data de 15 mai 2018.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor generale ale art. 998 din C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce ia instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţa asupra fondului dreptului.

Se mai reţine că, în materia relaţiilor de familie, prin norma specială cuprinsă în art. 920 din C. proc. civ. se stipulează că instanţa învestită, pe calea dreptului comun, cu soluţionarea divorţului părţilor poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire ia stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi folosirea locuinţei familiei.

Astfel cum s-a reţinut instanţa învestită, pe calea dreptului comun, cu soluţionarea cererii de divorţ, precum şi a cererilor accesorii acestuia, este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, procesul de divorţ având fixat termen de judecată ia data de 15 mai 2018.

Or, în condiţiile în care instanţa competentă să judece divorţul este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 920, coroborate cu cele ale art. 998 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Pe temeiul acestor considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.