Competence conflict in successive inheritance disputes resolved by affirming jurisdiction of the initial court despite territorial domicile differences

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05 februarie 2016, pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să constate că moştenitorii defunctului D., decedat la data de 27 octombrie 2011, cu ultimul domiciliu în Braşov, jud. Braşov, sunt reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8, pârâta B., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 şi pârâta C., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 2/8; să constate că reclamanta este unica moştenitoare a defunctului E., decedat la data de 23 decembrie 2015, cu ultimul domiciliu în Craiova, jud. Dolj.

În motivare, a arătat că, la data de 27.10.2011 a decedat tatăl său, defunctul F. iar la succesiunea sa vin, ca moştenitori legali, reclamanta şi pârâtele. La data de 23 decembrie 2015, a decedat bunicul patern al reclamantei, E., iar la data decesului acesta era văduv, bunica paternă decedând în anul 2000. A precizat că defunctul E. a avut doi fii, G., decedat fără posteritate la data de 02 mai 2012 şi F., decedat la data de 27.10.2011. A susţinut că, la succesiunea acestuia, ar trebui să vină, prin reprezentare descendenţii copiilor predecedaţi, singurele descendente fiind reclamanta şi pârâta B. în condiţiile în care pârâta B. nu face dovada exercitării în termen a dreptului de a accepta moştenirea defunctului E., bunicul patern, reclamanta este unicul moştenitor al acestuia, în calitate de nepoată de fiu predecedat care a acceptat moştenirea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi urm. din C. proc. civ., art. 963 - 964, art. 970 - 972 şi art. 975 din C. civ., art. 1112 din C. civ.

La data de 03 aprilie 2017, s-a înregistrat în Dosarul nr. x/197/2016, cererea de intervenţie principală formulată de numita H., cu privire la al doilea petit din cererea reclamantei, solicitând să se constate că reclamanta şi pârâta B. sunt considerate renunţătoare la moştenirea defunctului E., bunicul lor patern, cu ultimul domiciliu în Craiova, jud. Dolj. A arătat că invocă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, în ceea ce priveşte dezbaterea succesiunii defunctului E., apreciind că nu există nicio legătură între succesiunea defunctului F. şi E., conform dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2017, instanţa a dispus disjungerea petitului având ca obiect "succesiunea defunctului E.", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., precum şt a cererii de intervenţie principală, formulată de numita H., şi înregistrarea acestora împreună sub un număr distinct de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 8830 din 3 august 2017 a Judecătoriei Braşov, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, privind soluţionarea petitului de cerere referitor la succesiunea defunctului E., formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., precum şi a cererii de intervenţie principala, formulate de numita H.

Instanţa a reţinut că cererea formulată de către reclamantă, care formează obiectul prezentului dosar, priveşte constatarea calităţii reclamantei de unica moştenitoare a defunctului E., decedat la data de 23 decembrie 2015, cu ultimul domiciliu în Craiova, jud. Dolj, petit disjuns din Dosarul nr. x/197/2016 al Judecătoriei Braşov.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a reţinut că în ipoteza unor succesiuni deschise succesiv, reclamantul are alegerea între instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi, cu privire la cererile menţionate în art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., fiind un caz de prorogare legală de competenţa.

Cu privire la cele două succesiuni, cea a defunctului F. şi cea a defunctului E., instanţa a constatat că între acestea nu există o legătura, nefiind îndeplinită condiţia deschiderii succesive a celor două moşteniri, în raport de dispoziţiile art. 954 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel, noţiunea de succesiuni succesiv deschise " priveşte succesivitatea deceselor, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1.) din C. civ., moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (2) din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18 august 2017, sub nr. x/197/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 11650 din data de 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Craiova, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu de instanţă, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflict ut ui negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că în cauza de faţă, în raport de pretenţiile deduse judecăţii, respectiv dezbaterea succesiunilor defuncţilor F., cu ultimul domiciliu în Municipiul Braşov, judeţul Braşov, decedat la data de 27 octombrie 2011 şi E., cu ultimul domiciliu în Municipiul Craiova, judeţul Dolj, decedat la data de 23 decembrie 2015, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (2) din C. proc. civ.

Cum, în situaţia moştenirilor succesive, care urmează a se dezbate deodată, reclamantul are alegere între instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi (în cauză Judecătoria Braşov şi Judecătoria Craiova), iar reclamanta a înţeles să învestească Judecătoria Braşov pentru dezbaterea ambelor succesiuni, instanţa a constatat că Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze litigiul şi în raport cu cererea având ca obiect succesiunea defunctului E., precum şi în raport cu cererea de intervenţie principală, formulată de numita H., chiar dacă, în situaţia formulării acestora de sine stătător competenţa ar fi revenit Judecătoriei Craiova.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aparţine Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere următoarele motive.

Înalta Curte constată că, în cauză, ambele instanţe în conflict au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 118 din C. proc. civ., în temeiul cărora:

"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, simt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Textul de mai sus reglementează aşadar, prin termenii săi imperativi, competenţa teritorială exclusivă, în raport de obiectul litigiului şi pe care părţile, inclusiv instanţa, nu o pot înlătura (art. 130 C. proc. civ.), necompetenţa fiind de ordine publică (art. 129 C. proc. civ.).

Diferenţa dintre dezlegările date de cele două instanţe, care au generat conflictul de competenţă de faţă, este determinată de interpretarea diferită a sintagmei de " succesiuni deschise succesiv " cuprinsă în art. 118 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, nu este instanţă de control judiciar în măsură să facă aprecieri asupra legalităţii măsurii disjungerii, această competenţă revenind instanţei superioare.

Înalta Curte constată însă că petitul având ca obiect succesiunea rămasă de pe urma defunctului E., bunicul patern al părţilor în litigiu, cu ultimul domiciliu în Craiova, a făcut obiect atât al cererii principale, formulate de reclamanta A., cât şi al cererii de intervenţie formulată de H., cereri disjunse din Dosarul nr. x/197/2016.

Or, potrivit art. 123 din C. proc. civ.: "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

De asemenea, potrivit art. 66 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Intervenţia principală se judecă odată cu cererea principală.

(2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii. In caz de disjungere, instanţa rămâne în toate cazurile competentă să soluţioneze cererea de intervenţie."

Se constată că dispoziţiile legale sus-citate instituie un caz de prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei iniţial sesizate care rămâne competentă să judece şi cererile de intervenţie formulate, chiar dacă vor fi disjunse ulterior şi indiferent de făptui că, introduse de sine stătător, ar fi de competenţa unei alte instanţe.

Drept urmare, în cauză, disjungerea cererii privind succesiunea numitului E. nu poate avea ca efect declinarea de competenţă în favoarea altei instanţe decât cea pe roiul căreia a fost iniţial înregistrată.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 66 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 123 din C. proc. civ., Judecătoria Braşov, instanţa iniţial investită, rămâne competentă să judece şi cererea de dezbatere a succesiunii rămase de pe urma defunctului E., cu ultimul domiciliu în Craiova, jud. Dolj, chiar dacă, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., ar reveni Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cererii.

În consecinţă în raport de cele de mai sus, în baza art. 135 din C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului de faţă revine Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTEI MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2018.