Supreme Court remand decision not subject to revision; revision motion against cassation-with-remand ruling inadmissible, costs awarded to claimant

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti -- secţia a V-a civilă, la data de 2 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să se constate intervenită simulaţia contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 1.02.1996 între B. şi A., privind imobilul situat în municipiul Bucureşti, sector 1, str. x nr. 61, compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţie formată din subsol, etaj I şi II, pod mansardă; să se constate intervenită simulaţia privind presupusul împrumut acordat de către B., de 15.000.000 ROL şi revenirea la situaţia anterioară, în sensul lăsării imobilului în deplină proprietate şi posesie reclamantului.

Prin sentinţa nr. 1489 din 2 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepţia autorităţii de lucru judecai, excepţia prescripţiei dreptului material ia acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. A respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/3/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. Împotriva deciziei nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., s-a casat decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire pârâţii B. şi C., indicând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitata în termenele şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Ca atare, prin intermediul acestei căi de atac nu se deschide calea unui control judiciar al hotărârii a cărei revizuire se solicită şi, prin urmare, nici nu se poate tinde Ia reformarea hotărârii atacate.

Revizuenţii-pârâţi B. şi C. au promovat prezenta revizuire împotriva deciziei civile nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014 prevalându-se de ipoteza normativă reglementată de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit textului menţionat: "1.Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Din perspectiva cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire de faţă, întemeiate pe această normă şi, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilităţii cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanţei de recurs atunci când aceasta evocă fondul;

- prin decizia supusă revizuirii, instanţa de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiţie în ceea ce priveşte o decizie dată în recurs, instanţa de recurs, prin soluţia pronunţată, trebuie să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii în cadrul procesual fixat la prima instanţă, prin cererile formulate de părţile cauzei; cererea de chemare în judecată şi, eventual, cereri incidentale - cerere reconvenţională ori cereri de intervenţie voluntară ori forţată, fiecare dintre acestea putând să aibă unul sau mai multe capete de cerere.

Ca atare, soluţionând recursul, instanţa de recurs, în analiza criticilor susţinute prin motivele de recurs, pe care le găseşte întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurate şi, în consecinţă, rejudecă procesul dând o soluţie pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în faţa instanţelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluţioneze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Înalta Curte reţine că o decizie a instanţei de recurs prin care se pronunţă o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost casată nu reprezintă o decizie de evocare a fondului, ei o decizie intermediară; într-o astfel de situaţie, instanţa de rejudecare este cea care va realiza evocarea fondului, în funcţie de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanţa de casare şi cu privire la o situaţie de fapt stabilită în toate circumstanţele sale relevante pentru speţă. Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepţii de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăseşte printre situaţiile de excepţie enumerate în textul menţionat.

Or, prin decizia a cărei revizuire se cere, decizia civila nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant. A. împotriva deciziei nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., s-a casat decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. De altfel, potrivit art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs casează întotdeauna cu trimitere spre o nouă judecată fie instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată, fie primei instanţe a cărei hotărâre a fost şi ea casată, iar prima instanţă în mod greşit a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, dacă sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, sub imperiul actualei reglementări procedurale, hotărârile pronunţate de instanţa supremă ca instanţă de recurs nu evocă niciodată fondul, deoarece nu efectuează o judecată în fond, ci numai o examinare a motivelor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită susţinerea revizuenţilor în sensul că prin decizia a cărei revizuire se solicita instanţa de recurs ar fi evocat fondul, susţinere însoţită de trimiteri punctuale ale acestora la anumite considerente ale deciziei, întrucât, potrivit dispozitivului deciziei atacate, instanţa de recurs nu a reformat soluţia cu privire la niciuna dintre cererile deduse judecăţii la prima instanţă ci, dimpotrivă a dispus casarea eu trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, dând anumite dezlegări obligatorii pentru instanţa de rejudecare.

În plus, trebuie precizat că admisibilitatea revizuirii - din perspectiva cerinţei de evocare a fondului - nu se verifică în raport de considerentele deciziei instanţei de recurs, ci atare evaluare are loc prin raportare la soluţia redată în dispozitivul deciziei instanţei de recurs, în speţa de faţă.

Revenind Ia însuşirea revizuirii de a fi o cale de atac de retractare, iar nu de reformare (recurs la recurs şi, cu atât mai puţin, un apei deghizat), instanţa de revizuire nu poate proceda la verificarea legalităţii dezlegărilor date de instanţa de recurs în analiza criticilor ce i-au fost supuse spre analiză prin motivele de recurs.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. se va dispune obligarea revizuenţilor la plata sumei de 1.000 lei către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. şi C. împotriva deciziei nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

Obligă revizuenţii ia plata sumei de 1.000 lei către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publica, astăzi 10 mai 2018.