European Arrest Warrant Execution: Irrevocable Consent to Surrender Bars Contested Appeal

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 103 alin. (6) rap. la art. 107 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Irlanda, respectiv judecătorul A., la data de 25 august 2018.

S-a luat act că persoana solicitată, B. este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Irlanda, respectiv Înalta Curte din Dublin.

S-a autorizat predarea persoanei solicitate B. către autorităţile judiciare din Irlanda, conform art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Conform art. 112 alin. (1) rap. la art. 107 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării până la soluţionarea afacerilor judiciare pe care persoana solicitată B. le are în Dosarele nr. x/P/2017 şi nr. x/P/2018, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, iar în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, până la momentul liberării condiţionate

Totodată, în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. pe o durată de 30 de zile, măsură ce va fi pusă în executare conform art. 107, 111 şi 112 din Legea nr. 302/2004, la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Astfel, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, măsură ce va fi pusă în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. x/II/5/2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, începând cu data de 20.09.2018, orele 11:40 şi până la 21.09.2018, orele 11:40.

S-a mai dispus ca prezenta hotărâre să se comunice persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Centrului de reţinere şi arest preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Prahova, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a avut în vedere că, la data de 20.09.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a sesizat instanţa pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată B., urmare a adresei nr. x/2088/IP din data de 6.09.2018 a Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care se aducea la cunoştinţă autorităţilor judiciare române, existenţa pe numele persoanei solicitate a unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Irlanda, respectiv judecătorul A. din cadrul Înaltei Curţi din Irlanda, la data de 25 august 2018, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de jaf şi de atac cu vătămare corporală, prevăzute de art. 14 din Legea justiţiei penale din 2001 art. 3 din Legea infracţiunilor non-fatale împotriva persoanei din 1997 din C. pen. al Irlandei.

Din cuprinsul mandatului european de arestare s-a constatat că acesta a fost emis în urma a două mandate de arestare preventivă eliberate de Judecătoria Meath Dstrictul 10.

În concret, faţă de conţinutul mandatului european de arestare şi situaţia de fapt prezentată în cuprinsul acestuia, s-a concluzionat că, persoana solicitată B. a fost acuzată după cum urmează:

1. Pentru că la 19 noiembrie 2014 în magazinul TF Martins Jewellers, Emmet Şt, Trim County Meath District Number 10, persoana solicitată a jefuit pe C. de la TF Martins Jewellers de o gamă de bijuterii şi ceasuri şi anume Siko, Pulsar Rotary Corus şi Avica în valoare de 60.000 euro.

2. Pentru că la 19 noiembrie 2014 în magazinul TF Martins Jewellers, Enlmet Şt, Trim County Meath District Number 10, persoana solicitată a atacat pe D. provocându-i vătămări corporale.

S-a arătat că faptele persoanei solicitate întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni de jaf, dar şi de atac cauzator de vătămare corporală prev. de art. 14 din Legea justiţiei penale (infracţiunile de furt si fraudă) din 2001 şi art. 3 din Legea infracţiunilor non-fatale împotriva persoanei, din 1997.

De asemenea, s-a constatat că aceste fapte se regăsesc printre cele care dau loc la predare, prev. de art. 96 pct. 18 din Legea 302/2004 republicată, şi au corespondent în art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. român.

Potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, conţinutul mandatului european, infracţiunile de care este bănuit, pedeapsa prevăzută de lege în statul membru solicitant şi posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Irlanda, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în condiţiile art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată B. şi-a exprimat acordul de a fi predat autorităţilor judiciare din Irlanda, în vederea efectuării urmăririi penale, după rezolvarea situaţiei juridice în România. A mai precizat totodată că, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, doreşte să fie transferată în România pentru executarea pedepsei şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Declaraţia dată cu ocazia ascultării, a fost consemnată în procesul-verbal de audiere, întocmit în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2018.

Cu toate acestea, apărătorul ales al persoanei solicitate a precizat că în speţă există motivul de refuz al mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, deoarece persoana solicitată are afaceri judiciare în Dosarele nr. x/P/2017 şi nr. x/P/2018, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

Analizând acest text de lege, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că norma legală invocată de către apărătorul ales al persoanei solicitate are în vedere situaţia în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Însă, în speţă, s-a reţinut că primul dintre dosarele penale existente pe numele persoanei solicitate are ca obiect comiterea unei infracţiuni de ameninţare, iar în cel de al doilea, B. este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de proxenetism.

Prin urmare, s-a constatat că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu sunt identice cu cele pentru care persoana solicitată este cercetat de autorităţile judiciare române.

În consecinţă, faţă de situaţia expusă în cauză şi actele dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat întemeiată cererea parchetului, privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare autorităţile judiciare din Irlanda, dispunând conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată B. a formulat prezenta contestaţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform motivelor de contestaţie depuse la dosar .

În esenţă, apărarea contestatorului persoană solicitată a criticat sentinţa primei instanţe, susţinând că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, că în mod greşit instanţa a consemnat că persoana solicitată este de acord cu predarea sa, în realitate nu a consimţit expres la predare şi, prin urmare, s-a formulat prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri nedefinitive.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 01.10.2018, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 05.10.2018, ocazie cu care, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac, faţă de dispoziţiile art. 108 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte a luat concluziile părţilor asupra excepţiei invocate, astfel cum au fost redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

Alineatul (6) al aceluiaşi articol din lege stabileşte că în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Totodată, dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 302/2004 republicată, reglementând căile de atac în materie, stabilesc la alin. (2) că: Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi de către prima instanţă, că persoana solicitată B., cu prilejul audierii sale de către instanţa de fond, a arătat că este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Irlanda, după epuizarea afacerilor judiciare pe care le are în România. În acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a întocmit procesul-verbal de consimţire la predare din data de 20.09.2018, aflat la fila 50 din dosarul de fond.

În raport de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, anterior enunţate, persoanei solicitate B. nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei penale nr. 102 din 20 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, câtă vreme aceasta a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, asumându-şi consecinţele juridice ale acestei manifestări de voinţă, inclusiv caracterul irevocabil al consimţământului exprimat.

Susţinerile apărării contestatorului privind nivelul redus de cunoştinţe al persoanei solicitate ori că la momentul audierii acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, nu au relevanţă, câtă vreme, în cauză, în faţa instanţei de judecată, persoana solicitată B., în prezenţa apărătorului ales, a declarat că doreşte să fie trimis autorităţilor judiciare din Irlanda, în baza mandatului european de arestare emis în acest sens de către respectivele autorităţi, după terminarea afacerilor judiciare din ţară, ceea ce, în speţă, s-a şi hotărât. Astfel, instanţa de fond, luând act de dispoziţiile legale în materie şi de actele dosarului, a admis sesizarea parchetului, a luat act de acordul la predare şi, autorizând predarea persoanei solicitate, a amânat predarea acesteia până la soluţionarea afacerilor judiciare din Dosarele nr. x/P/2017 şi nr. x/P/2018, dispunând totodată măsura arestării acesteia de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Faţă de cele arătate, în condiţiile în care calea de atac de faţă a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea prezentei contestaţii, urmând a o respinge ca atare.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2018.