Convicted rapist's sentence-execution challenge rejected as foreign penalty binds Romanian courts

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile în cuantum de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 30 aprilie 2015 a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. x/II/5/2014 din 29 aprilie 2015, având ca obiect cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Marea Britanie, privind transferarea cetăţeanului român A., deţinut în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare britanice, în România.

Cererea formulată de autorităţile judiciare britanice a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, note de şedinţă din data de 11.04.2013, Dosar nr. x, ordinul de deportare nr. x emis de Ministerul de Interne, îndrumar pentru un proces eficient nr. x, raport de repatriere, diagrama pedepselor, hotărârile cu nr. x şi nr. x pronunţate de Curtea Coroanei Wood Green din Marea Britanie, ordinul de încarcerare, declaraţia condamnatului A. conform căreia nu doreşte să fie trimis în România în vederea continuării executării pedepsei. Au fost, de asemenea, ataşate la dosarul cauzei fişa de evidenţă pentru CNP x şi fişa de cazier judiciar.

În cuprinsul referatului întocmit de Parchet s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. T/20127676 pronunţată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzute de sect. 75 şi 76 din Legea privind infracţiunile cu caracter sexual (Sexual Offences Act din 2003) şi tâlhărie, prev. de sect. 75 şi 76 din Legea privind infracţiunile împotriva patrimoniului (theft Act din 1968), reţinându-se că în data de 02.09.2012, inculpatul A. a întreţinut un act sexual cu Kristyn Puritin, prin constrângerea victimei, iar la data de 14.10.2012 a exercitat acte de violenţă asupra victimei B., ulterior sustrăgând geanta acesteia.

Sentinţa penală pronunţată de Curtea Coroanei Eood Green la data de 22.02.2013, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la 13 ani închisoare, a rămas definitivă la 11 aprilie 2013. Durata arestului preventiv, respectiv 652 zile, de la data de 22.01.2015, a fost dedusă din pedeapsă.

În prezent, cetăţeanul român A. execută pedeapsa închisorii la care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor susmenţionate, în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie.

Împotriva cetăţeanului român A. autorităţile britanice au dispus măsura expulzării, cu interdicţia de reintrare pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă nelimitată.

Cetăţeanul român A. a declarat că se opune transferării sale în România, în vederea executării pedepsei în continuare într-un penitenciar în această ţară.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015, a fost admisă cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute:

- Sentinţa penală nr. T/20127676 pronunţată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de secţiunea 1(1) din Legea privind infracţiunile cu caracter sexual care are corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 218 C. pen.

- Sentinţa penală nr. T/20127584 pronunţată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare consecutivă faţă de sentinţa nr. T/20127676, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de secţiunea 8(1) din Legea privind infracţiunile împotriva patrimoniului care are corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 233 C. pen., urmând să execute în total pedeapsa de 13 ani închisoare.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 13 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deţinut în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie în vederea continuării executării pedepsei în România.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată de 652 zile până la 22.01.2015 şi în continuare la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător prezentei hotărâri.

S-a constatat că potrivit certificatului şi diagramei pedepselor transmise de autorităţile din Marea Britanie, persoana condamnată A. a fost arestată preventiv în perioada 15.10.2012 - 10.04.2013, a început executarea pedepsei la data de12.04.2013, iar pedeapsa aplicată expiră la data de 14.10.2025. Din cuprinsul aceloraşi înscrisuri a rezultat că până la data de 22.01.2015 persoana condamnată a executat un număr de 652 de zile. Din actele de la dosarul cauzei reiese, de asemenea, că pedepsele aplicate persoanei condamnate nu depăşesc limita maximă prevăzută de legea penală română, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei, conform art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Sentinţa penală nr. 75/06.05.2015 a Curţii de Apel Craiova a rămas definitivă la data de 25.08.2015, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei sentinţe condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 22 iunie 2018 sub nr. x/54/2018.

În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că, deşi are două pedepse de 9 ani şi, respectiv 4 ani închisoare pentru fapte care sunt concurente, execută aceste pedepse consecutiv, impunându-se contopirea lor, iar potrivit legislaţiei din Marea Britanie ar fi propozabil pentru liberare condiţionată în anul 2018, în condiţiile în care potrivit legislaţiei române împlineşte fracţia de pedeapsă în anul 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că persoana condamnată A. a fost transferată în România, fiind deţinută în Penitenciarul Craiova, unde execută pedeapsa de 13 ani închisoare.

De asemenea, a constatat că, aşa cum rezultă din certificatul emis de autorităţile britanice, din pedeapsa de 13 ani închisoare, condamnatul a executat 652 zile până la data de 22.01.2015, perioadă care a fost scăzută prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În opinia Curţii, împrejurarea că, potrivit legii statului emitent al certificatului, condamnatul trebuie să execute jumătate de pedeapsă pentru a fi propozabil pentru liberarea condiţionată, iar potrivit legii române trebuie executată o fracţie de pedeapsă de trei pătrimi, nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, în condiţiile în care, potrivit art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română, inclusiv sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru liberarea condiţionată.

De asemenea, cu privire la recunoaşterea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată de autorităţile din Marea Britanie, Curtea a reţinut că, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel competentă examinează hotărârea judecătorească străină, şi dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent sau ../../../../../Documents and Settings/cpopa/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp nr. 198542/00140497. HTML - în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent.

Astfel, instanţa de judecată are posibilitatea de a adapta pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

În cauza de faţă, Curtea a recunoscut cele două decizii pronunţate de instanţa din Marea Britanie şi a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 13 ani stabilită de autorităţile britanice, condamnatul exercitând calea de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, apel care a fost respins ca nefondat de instanţa de control judiciar, astfel încât, aceste aspecte nu mai pot fi invocate ulterior prin intermediul unei contestaţii la executare, care reprezintă un mijloc procesual prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor definitive sau în cursul executării pedepsei, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018, a formulat contestaţie condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 17 iulie 2018, primind termen, aleatoriu, la data de 18 septembrie 2018.

În dezbateri, persoana condamnată, beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat contopirea pedepselor stabilite prin hotărârile penale străine, recunoscute de instanţa din România, susţinând că le execută în mod nelegal, consecutiv, întrucât nu au fost contopite.

Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

În speţa de faţă, prin intermediul acestui mijloc procesual, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 9 ani închisoare şi 4 ani închisoare la care a fost condamnat în Marea Britanie pentru fapte care sunt concurente, pe care le execută consecutiv, arătând că potrivit legislaţiei din Marea Britanie ar fi propozabil pentru liberare condiţionată în anul 2018, în condiţiile în care potrivit legislaţiei române împlineşte fracţia de pedeapsă în anul 2022.

Reţinând istoricul cauzei, prezentat in extenso în hotărârea atacată, se constată că prin sentinţa penală nr. T/20127676 pronunţată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de secţiunea 1(1) din Legea privind infracţiunile cu caracter sexual care are corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 218 C. pen.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. T/20127584 pronunţată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare consecutivă faţă de sentinţa nr. T/20127676, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de secţiunea 8(1) din Legea privind infracţiunile împotriva patrimoniului care are corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 233 C. pen., urmând să execute în total pedeapsa de 13 ani închisoare.

Hotărârile străine au fost recunoscute prin sentinţa penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015 (definitivă la data de 25.08.2015, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), dispunându-se punerea în executare a pedepsei de 13 ani închisoare. Din durata pedepsei s-a dedus perioada executată de 652 zile până la 22.01.2015 şi, în continuare, la zi.

Susţinerile persoanei condamnate, în sensul că execută pedepsele menţionate mai sus, consecutiv şi că acestea ar trebui contopite, dar şi aprecierile că potrivit legii penale din Marea Britanie ar putea beneficia de liberare condiţionată în anul 2018, nu pot fi calificate ca fiind caz de contestaţie la executare, în speţă, nefiind incidente niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Se constată că procedura de recunoaştere şi transferare a persoanei condamnate în România în vederea executării în continuare a pedepsei s-a desfăşurat în condiţii de legalitate, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (6) lit. a) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015 condamnatul a formulat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre de condamnare pronunţată de o instanţă străină. În speţa de faţă, contestatorul solicită modificarea modului în care instanţele din statul în care a fost condamnat au hotărât executarea sancţiunilor care i-au fost impuse. Deşi aceste hotărâri au fost recunoscute de instanţa din România prin sentinţa penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), conţinutul acestei din urmă hotărâri nu poate fi modificat pe calea contestaţiei la executare pentru considerentele ce ţin de aplicarea pedepsei de către instanţele străine. Instanţa din România a recunoscut doar efectele acestor hotărâri străine, astfel încât dacă se doreşte modificarea executării pedepsei, contestatorul trebuie să obţină satisfacerea cererii sale de la instanţa de condamnare, conform legii instanţei respective, iar nu de la instanţa care doar a recunoscut hotărârea.

Conform art. 10 paragraful 1 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, în caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă din condamnare. Instanţa română are posibilitatea numai de a adapta pedeapsa dacă natura sau durata sancţiunii aplicate de statul străin este incompatibilă cu natura şi durata pedepsei prevăzute de legislaţia naţională (art. 154 alin. (6) din Legea 302/2004 coroborat cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate), fără a putea modifica soluţia de condamnare dată prin hotărârea penală străină.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, va rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 septembrie 2018.