Unlawful use of a registered union trademark by a former member: scope of commercial activity and consent under trademark protection law

Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care: să se constate că folosirea neautorizată de către pârâtul A. a denumirii S.N.P.P.C şi a însemnului încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantului asupra mărcii "Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual S.N.P.P.C. "; să fie obligat pârâtul să înceteze de îndată folosirea neautorizată pe teritoriul României şi să se abţină de la orice utilizare a însemnului conflictual S.N.P.P.C.-I.G.P.R. Romanian Police Trade Union în asociere cu serviciile din clasele 35, 41 şi 45; să fie obligat pârâtul la plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin folosirea neautorizată a mărcii; să se dispună publicarea pe cheltuiala pârâtului a dispozitivului hotărârii judecătoreşti într-o publicaţie de circulaţie naţională şi să fie obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4 şi 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Prin sentinţa civilă nr. 354 din 23.03.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului trei al cererii privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea privind capetele de cerere 1, 2 şi 4 şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în sumă de 2.500 RON.

Prin Decizia nr. 907/A din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis, în parte, acţiunea. A fost obligat pârâtul A. să înceteze de îndată folosirea pe teritoriul României a mărcii naţionale combinate nr. x "Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual S.N.P.P.C. " pentru activităţi corespunzătoare serviciilor din clasele 35, 41 şi 45 din clasificarea de la Nisa şi a fost respinsă acţiunea pentru rest. S-a păstrat dispoziţia privind renunţarea reclamantului la judecarea unui capăt de cerere şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.450 RON cheltuieli de judecată în prima instanţa şi în apel, reduse proporţional cu admiterea acţiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru următoarele motive, susţinute pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

a. Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dispozitivul deciziei este în contradicţie cu considerentele, prin aceea că deşi în acestea se vorbeşte numai despre utilizarea însemnului conflictual ca fiind susceptibil de a aduce atingere funcţiei mărcii titularului, în speţă reclamantul, în dispozitiv se face referire la obligaţia de a înceta de îndată folosirea pe teritoriul României a mărcii naţionale combinate nr. x "Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual S.N.P.P.C."

Or, pârâtul nu a folosit niciodată această marcă, iar sindicatul nu a cerut prin cererea introductivă să se interzică folosirea mărcii tocmai pe acest considerent şi, ca atare, nici nu a administrat probe în acest sens.

Ceea ce a folosit în mod justificat la vremea respectivă şi cu acordul liderilor de sindicat, atât timp cât ei au fost de acord să se fotografieze sub acest însemn, a fost aşa-zisul însemn conflictual şi la care dispozitivul hotărârii Curţii de Apel nu face nicio referire.

Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia dată cererilor deduse judecaţii şi, pe de altă parte, să decurgă în mod logic şi convingător din considerentele hotărârii, conform art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere motivele de apel care se referă la interzicerea folosirii însemnului conflictual, soluţia din dispozitiv nu este motivată atât timp cât ea se referă la interdicţia de a folosi marca înregistrată, iar considerentele au în vedere interdicţia de a folosi însemnul conflictual fără a face vreo referire la marcă.

b. Sub incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Aşa cum a arătat şi tribunalul, actele a căror interzicere poate fi solicitată prin intermediul instanţei de judecată şi care sunt prevăzute în legea mărcilor la alin. (3) din art. 36 sunt acte de comerţ care se aplică comercianţilor sau producătorilor, iar în cazul de faţă niciuna dintre părţi nu face parte din această categorie socială.

Părţile nu sunt concurenţi pe vreun segment de piaţă, iar prin folosirea însemnului aşa-zis conflictual în cadrul organizaţiei din care făcea parte la vremea respectivă nu au fost lezate interesele S.N.P.P.C. civ., dimpotrivă, a fost potenţată îndeplinirea scopului Sindicatului prin realizarea intereselor membrilor săi.

Nu s-a demonstrat nici inducerea în eroare a consumatorilor de către pârât, atât timp cât însuşi preşedintele S.N.P.P.C. apare în fotografiile prezentate ca dovezi de către Sindicat în susţinerea cererii deduse judecaţii.

c. În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, solicită a se constata că acesta este disproporţionat de mare faţă de numărul de termene şi de activitatea desfăşurată de apărător şi, ca atare, să fie redus.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, în considerarea argumentelor ce succed:

a. Prin decizia de apel s-a confirmat sentinţa primei instanţe, prin care s-au constatat cvasi-identitatea între semne şi utilizarea de către recurentul pârât, iar argumentele reţinute au justificat dispoziţia concretizată nu numai în dispozitiv ci şi în considerente, neputându-se reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - o posibilă contrarietate între dispozitiv şi considerente neputând fi oricum cenzurată în temeiul acestor dispoziţii procedurale.

Dispoziţia instanţei se circumscrie cadrului procesual al litigiului de faţă, respectiv scopului urmărit prin petitele formulate de către reclamant, acesta fiind, de altfel, partea care ar fi putut reclama o vătămare din această perspectivă.

b. În cauză nu s-au încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, pentru a fi atrasă incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, aplicat în cauză, " (1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. (2) Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: (…) b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; (…) (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte: (…); b) (…) prestarea serviciilor sub acest semn; (…) d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. "

Prin cererea de recurs s-a recunoscut folosirea semnului, subliniindu-se însă o justificare prin acordul liderilor de sindicat, motivată pe faptul că aceştia au fost de acord să se fotografieze sub acest semn - ipoteză care ar pune în discuţie consimţământul titularului mărcii.

Instanţa de apel a constatat că utilizarea în cadrul comerţului este dovedită prin probele administrate în faţa primei instanţe - la fila 91 vol. I din dosarul de fond fiind depus un afiş pe care este aplicat semnul conflictual (pe acesta fiind menţionat anul 2015) - reţinând şi că intimatul-pârât a recunoscut în mod constant, de-a lungul procesului, folosirea semnului în litigiu în activitatea sa, atât prin întâmpinarea formulată în primă instanţă, cât şi prin răspunsurile la interogatoriul administrat de reclamantă.

S-a constatat totodată şi că intimatul reclamant a susţinut şi dovedit faptul că recurentul pârât a fost exclus din Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (Civil) din Ministerul Afacerilor Interne, la data de 10.09.2013, prin Hotărârea Biroului Executiv Central al S.N.P.P.C. nr. 169, validată prin Hotărârea nr. 3 din 5.10.2013 a Consiliului General al S.N.P.P.C - prin sentinţa civilă nr. 36 din 13.01.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014 Tribunalul Bucureşti confirmând legalitatea Hotărârii de excludere prin respingerea contestaţiei formulată.

În raport de această situaţie de fapt, în mod corect s-a reţinut de instanţa de apel că utilizarea semnului similar cu marca intimatului reclamant a avut loc fără consimţământul titularului - titular care este, oricum, diferit de liderii săi, de a căror poziţie se prevalează recurentul.

Cu referire la sentinţa primei instanţe, recurentul pârât a mai susţinut că actele a căror interzicere poate fi solicitată în temeiul art. 36 din Legea nr. 84/1998 sunt acte de comerţ care se aplică comercianţilor sau producătorilor, iar în cazul de faţă niciuna dintre părţi nu face parte din această categorie socială.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale incidente, mai sus subliniate, protecţia este asigurată prin lege titularului mărcii şi, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, faptul că intimatul - reclamant este un sindicat, organizaţie profesională fără scop lucrativ, nu constituie un impediment în a beneficia de această protecţie atât timp cât deţine o marcă înregistrată. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

În ceea ce priveşte aceeaşi critică referitoare însă la calitatea recurentului pârât, art. 36 alin. (2) din lege face referire la interzicerea folosirii mărcii de către terţi, neimpunând în privinţa acestora calitatea de comerciant sau de producător - numai cerinţa folosirii în activitatea comercială, cerinţă reţinută de instanţa de apel şi necontestată în cadrul recursului.

Relativ la inducerea în eroare a destinatarilor mărcii şi semnului utilizat de către recurentul pârât, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că în privinţa comparării produselor/serviciilor este îndeplinit şi acest element de analiză a riscului de confuzie, serviciile protejate de marcă fiind identice cu cele în privinţa cărora se reclamă folosirea semnului, iar, pe de altă parte, că este întrunită şi condiţia ca utilizarea semnului să fie susceptibilă a aduce atingere funcţiilor mărcii titularului, în special funcţiei esenţiale a mărcii, aceea de indicare a originii serviciilor protejate de marcă.

Astfel, în prezenţa unor servicii identice, purtând semnul în litigiu, consumatorul mediu român îşi va aminti atât semnul verbal din componenţa mărcii titularului, scris în mod identic - S.N.P.P.C. - cât şi elementul figurativ din componenţa mărcii, respectiv cercul în interiorul căruia este reprezentat conturul hărţii României. Chiar dacă conturul hărţii României din marca apelantului nu beneficiază de protecţie, există cvasi-identitate între semne, având în vedere identitatea culorilor şi faptul că sunt folosite în acelaşi mod în semnul incriminat, precum şi identitatea modului de aşezare a acestui element grafic în ansamblul semnelor analizate. În aceste condiţii, consumatorul mediu român al serviciilor protejate de marca înregistrată ar putea considera că semnul folosit de intimatul pârât are aceeaşi provenienţă cu marca ori ar putea considera că există o legătură între titularul mărcii şi intimatul pârât.

Aceste constatări ale instanţei de apel, necontestate, sunt de natură a susţine riscul de confuzie, cum a şi reţinut instanţa de apel, fiind făcute după înlăturarea apărărilor referitoare la caracterul licit al folosirii semnului, context în care nu poate fi primită nici critica de recurs în sensul că nu s-a demonstrat inducerea în eroare a consumatorilor de către pârât, atât timp cât însuşi preşedintele reclamantului intimat apare în fotografiile prezentate ca dovezi în cauză.

În aprecierea cerinţelor pe care le impune art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 este avut în avut în vedere consumatorul mediu vizat de serviciile protejate prin înregistrarea mărcii şi prin folosirea semnului, servicii constatate a fi identice - aspect necontestat prin cererea de recurs şi faţă de care pârâtul recurent nu poate reclama lipsa concurenţei.

Orice analiză privind lezarea sau nu a intereselor intimatului reclamant, subliniată în cadrul recursului, este exclusă de textul legal aplicabil şi drepturile conferite titularului mărcii.

c. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recurentul pârât a fost obligat prin decizie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorarii de avocat şi taxe de timbru, reduse proporţional cu admiterea acţiunii.

Motivul de recurs referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată pune în discuţie modul de apreciere a acestuia de către instanţa de apel, respectiv temeinicia deciziei şi nu poate fi astfel cenzurat din perspectiva motivelor de legalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în considerarea acestor argumente care susţin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 496 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 907/A din data de 23 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018.