Court clerk's post-transfer venue challenge rejected; jurisdiction fixed with Mehedinți Tribunal.

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2017, sub nr. x/63/2017, pe rolul Tribunalului Dolj, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 16 din 20.03.2017 emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova, prin care în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 567/2004, s-a aplicat sancţiunea reducerii cu 5% a salariului pe o durată de 2 luni, începând cu data de 01.04.2017, solicitând în temeiul art. 89 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 suspendarea executării deciziei până la soluţionarea contestaţiei, iar în temeiul art. 89 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 567/2004, să se constate nulitatea absolută a deciziei sus enunţate.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 06.06.2017, sub nr. x/54/2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, petenta A. a formulat cerere de strămutare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/63/2017, aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Curtea de Apel Craiova, a admis cererea de strămutare, dispunând în temeiul dispoziţiilor art. 140 şi 145 C. proc. civ., strămutarea Dosarului nr. x/63/2017, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, la Tribunalul Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de 12.07.2017, sub nr. x/63/2017.

La data de 20.09.2017, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o cerere prin care invocând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. a solicitat declinarea judecării cauzei la Tribunalul Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 484 din 21.09.2017, Tribunalul Mehedinţi având în vedere cererea contestatoarei a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru următoarele considerente:

S-a reţinut că Tribunalul Mehedinţi a fost învestit cu soluţionarea contestaţiei urmare admiterii cererii de strămutare formulată de contestatoare, aspect care nu influenţează aplicarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., privind verificarea competenţei, întrucât prin sentinţa civilă nr. 69 din 13.06.2017, Curtea de Apel Craiova nu a analizat competenţa de soluţionare a cauzei, ci existenţa unor motive de strămutare în raport de instanţa sesizată iniţial - Tribunalul Dolj. Prin instituţia strămutării, o instanţă competentă, potrivit regulilor generale de competenţă este desesizată de judecarea cauzei în favoarea unei alte instanţe de acelaşi grad, pentru motive care pun la îndoială imparţialitatea ei.

S-a constatat că prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. s-a reglementat o prorogare de competenţă teritorială în favoarea unei alte instanţe decât cea competentă pentru ipoteza în care un judecător/procuror/grefier este parte într-un proces, că fiind o normă procedurală alternativă, dă posibilitate reclamantului de a alege între instanţe deopotrivă competente.

Or, contestatoarea având calitatea de grefier la Tribunalul Dolj, în condiţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. avea obligaţia sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa în care îşi desfăşoară activitatea. Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care se aplică corespunzător şi grefierilor, interzice sesizarea instanţei competente, în speţă Tribunalul Dolj, fiind o normă care reglementează o necompetenţă teritorială absolută în ceea ce priveşte instanţa în care îşi desfăşoară efectiv activitatea judecătorul/procurorul/grefierul (Decizia nr. 7 din 16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii).

S-a reţinut că în situaţia în care reclamantul are calitatea de judecător/procuror/grefier, acesta are alegerea între mai multe alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă (facultativă), după cum reiese, de altfel din denumirea prevederii legale.

S-a constatat că, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de aceleaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute anterior.

Întrucât dispoziţiile alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ. folosesc imperativul "va sesiza", în timp ce dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol (în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător/procuror/grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza) arată că "poate sesiza", s-a apreciat că legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1).

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. edictate de legiuitor în scopul asigurării unor garanţii de imparţialitate obiectivă, sunt norme speciale, derogatorii atât de la dreptul comun în materia strămutării, cât şi de la normele de competenţă teritorială, indiferent dacă acestea sunt de ordine publică ori de ordine privată, chiar dacă acestea ar fi cuprinse în C. proc. civ. sau în legi speciale.

Din perspectiva celor expuse s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. apar ca fiind alternative la instituţia strămutării, că în ipoteza aplicării lor nu mai este necesară sesizarea curţii de apel cu o cerere de strămutare a litigiului pe motiv de bănuială legitimă pentru lipsa de imparţialitate a judecătorilor din pricina calităţii părţilor.

Contestatoarei de faţă îi revenea obligaţia de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia curţii de apel învecinate, având alegerea dintre oricare aceste instanţe.

Totodată, conform art. 145 C. proc. civ., ca efect al admiterii cererii de strămutare, curtea de apel poate trimite procesul spre judecată numai unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa.

Tribunalul Mehedinţi, învestit prin încheierea de strămutare, este instanţă din raza Curţii de Apel Craiova şi nu instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, s-a reţinut că dreptul de opţiune al contestatoarei cu privire la alegerea între mai multe instanţe, dintre cele indicate de legiuitor nu poate fi înlăturat prin admiterea cererii de strămutare în cazul de faţă întrucât norma de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fiind o normă de competenţă de ordine publică, nu poate fi înlăturată.

Cum excepţia invocată de contestatoare şi solicitarea declinării cauzei în favoarea unei alte instanţe faţă de care operează prorogarea de competenţă, în condiţiile în care Tribunalul Mehedinţi este instanţă egală în grad în circumscripţia Curţii de Apel Craiova şi, nu a unei curţi învecinate, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă în favoarea căreia operează prorogarea legală de competenţă conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 27.11.2017, intimata Curtea de Apel Craiova a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, susţinând că Tribunalul Mehedinţi este competent să soluţioneze fondul cauzei, că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. oferă posibilitatea contestatoarei de a alege instanţa care să soluţioneze cauza la momentul sesizării instanţei, iar nu după soluţionarea cererii de strămutare.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a analizat prioritar excepţia, iar prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, declinând competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:

Contestatoarea îndeplineşte funcţia de grefier în cadrul Tribunalului Dolj.

C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă dată fiind calitatea pe care o are reclamantul. Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile anterior enunţate se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Singura condiţie impusă pentru a deveni aplicabile dispoziţiile acestui text legal este aceea ca judecătorul/procurorul/grefierul să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea. Activitatea contestatoarei se desfăşoară în cadrul Tribunalului Dolj, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi în urma admiterii cererii de strămutare formulată chiar de către contestatoare. Astfel, instanţa verifică aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. prin raportare la instanţa la care s-a ajuns în urma strămutării, iar nu prin raportare la instanţa sesizată iniţial de către contestatoare.

Pentru a avea aplicabilitate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., contestatoarea ar trebui să aibă calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mehedinţi, ceea ce nu corespunde realităţii.

Instanţa a apreciat că în cauză nu poate fi reţinută competenţa alternativă instituită de art. 127 C. proc. civ., cauza urmând a fi soluţionată de către instanţa desemnată în urma admiterii cererii de strămutare.

În consecinţă, s-a apreciat că este întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, motiv pentru care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi. Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mehedinţi şi Tribunalul Argeş, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2017, sub nr. x/63/2017, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea A., grefier la Tribunalul Dolj a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 16 din 20.03.2017 emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova.

În conformitate cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, după înregistrarea contestaţiei, dar înainte de primul termen de judecată fixat în Dosar nr. x/63/2017 al Tribunalului Dolj, respectiv la data 6 iunie 2017, contestatoarea deşi putea să uzeze de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. în raport de calitatea ce o are de grefier la Tribunalul Dolj a formulat cerere de strămutare a cauzei întemeiată pe motive de banuială legitimă, cerere înregistrată sub Dosar nr. x/54/2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa nr. 69 din 13 iunie 2017, definitivă în condiţiile art. 145 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a admis cererea de strămutare şi a dispus strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/63/2017 de la Tribunalul Dolj, la Tribunalul Mehedinţi.

În aceste condiţii, la Tribunalul Mehedinţi, reclamanta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

În raport de situaţia expusă, Înalta Curte constată că problema pe care o ridică conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mehedinţi şi Tribunalul Argeş, vizează corelaţia dintre efectele hotărârii de strămutare a cauzei dispusă în condiţiile prevăzute de art. 140 C. proc. civ. şi competenţa facultativă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. în temeiul cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte competenţa reglementată prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei. Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie şi o competenţă teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanţele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanţei. Dubla semnificaţie a normei cuprinsă în dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. determină şi calificarea distinctă a excepţiilor procesuale prin care nerespectarea acesteia poate fi sancţionată.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valenţa sa de normă de necompetenţă absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca raţiune exigenţele unei proceduri echitabile, şi anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanţiile de imparţialitate ce trebuie să însoţească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparenţă de soluţionare părtinitoare a cauzei. În acest sens, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reţinut că; "(…) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a acestor cauze şi pune la dispoziţia acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanţe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., (…), este un mijloc procedural care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii. De asemenea, dispoziţia legală menţionată la alin. (2) reglementează şi situaţia pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Art. 127 din C. proc. civ. apare astfel ca fiind alternativa la instituţia strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curţii de apel sau a instanţei supreme, după caz, pentru a se pronunţa asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor."

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curţii Constituţionale sus enunţate, în cuprinsul căruia se reţine că "prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. circumscriu obligaţia reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate."

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate în a cărui circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute anterior. Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, contestatoarea având calitatea de grefier la Tribunalul Dolj la data înregistrării acţiunii. Ca atare, avea opţiunea conferită de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ce prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Cu toate acestea contestatoarea nu a uzat de mecanismul conceput prin art. 127 din C. proc. civ., ci a formulat o cerere de strămutare a cauzei în condiţiile art. 140 C. proc. civ., de la Tribunalul Dolj pe motive de bănuială legitimă. Or, prin soluţionarea cererii de strămutare de către instanţa ierarhic superioară, printr-o hotărâre definitivă, şi trimiterea dosarului la Tribunalul Mehedinţi în condiţiile art. 145 C. proc. civ., Înalta Curte constată că raţiunile normei de necompetenţă absolută a Tribunalului Mehedinţi, intrinseci prevederilor art. 127 alin. (1), nu-şi mai găseau incidenţă. Cum Tribunalul Mehedinţi a fost desemnat ca instanţă competentă prin prorogare judecătorească ca urmare a admiterii cererii de strămutare, Înalta Curte reţine că această instanţă nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunţată în condiţiile art. 140-141 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte că, în cauză, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Mehedinţi, dată fiind prioritatea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa nr. 69 din 13 iunie 2017, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.