Annulment appeal barred by failure to raise judicial incompatibility exception before closing of debates

Prin încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2017 pronunţata în Dosar nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de A. în favoarea apelantului-pârât B., cerere formulată cu prilejul dezbaterii, în apel, a cauzei având ca obiect acţiunea în răspundere civilă delictuală a reclamantei C. îndreptată împotriva pârâţilor D., S.C. E. S.A., F., G., H., B.

Prin decizia civilă nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/1/2017, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. şi de intervenienta A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Prin cererea înregistrată ta 5 decembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, petenta C. a formulat contestaţie la tergiversarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x3/3/2015, aliat pe rolul acestei instanţe, invocând, în drept, dispoziţiile art. 524 alin. (2), pct. 3 şi 4 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la 11 decembrie 20/7 în Dosarul nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată. Prin decizia civilă nr. 70 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, în dosarul nr. x/3/2915/a3 s-a admis plângerea formulată de petenta C. împotriva încheierii de şedinţă din 11 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pe care a anulat-o, s-a admis contestaţia la tergiversarea procesului şi s-a dispus ca instanţa să se conformeze propriilor statuări din încheierile de şedinţă din 4 aprilie 2017 şi 25 aprilie 2017 referitoare la stadiul procesual al cauzei, dat de prevederile art. 482 raportate la cele ale la art. 392 C. proc. civ., prin continuarea acordării cuvântului părţilor asupra fondului apelurilor.

împotriva deciziei civile nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, a formulat contestaţie în anulare intervenienta A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

în motivare se arată că, din analiza deciziei nr. 70 din 17.01.2018 a instanţei supreme reiese ca plângerea îndreptată împotriva încheierii din data de 11.12.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, ce viza tocmai critici referitoare intervenţia accesorie a intervenientei, reţinute prin încheierea din 07.11.2017, a fost soluţionată de aceiaşi magistraţi care au pronunţat decizia civilă nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, respectiv d-nele judecător I., J. şi K.

Astfel, completul de judecată a statuat că, dat fiind stadiu! procesual în care se găseşte Dosarul nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploieşti în mod nelegal a procedat la soluţionarea cererii de intervenţie accesorie, prin respingerea ei ca inadmisibilă, aşa cum reiese din încheierea din data de 07.11.2017. Mai mult Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 70 din 17.01.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015 a3, a stabilit ca instanţa de apel nu trebuia să ia cererea în discuţie, aceasta fiind făcută cu nerespectarea momentului limită la care trebuia făcuta, în speţă închiderea cercetării judecătoreşti.

Mai susţine că a aflat de motivul de incompatibilitate în data de 26.01.2018, deci ulterior termenului de judecata din data de 17.01.2018, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a-l invoca la acel termen.

Având în vedere ca aceeaşi magistraţi care au soluţionat Dosarul nr. x/1/2017 au soluţionat anterior Dosarul nr. x/3/2015 a3, prin care au emis aprecieri asupra modului de soluţionare de către Curtea de Apel Ploieşti a cererii de intervenţie accesorie, statuând ea aceasta era imposibil de formulat în această etapă procesuala, fapt pentru care instanţa de apel nu mai trebuia să analizeze condiţiile de admisibilitate în principiu, consideră ca i-au fost încălcate garanţiile unui proces echitabil, aceasta situaţie încadrându-se în motivul de contestaţie prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constata că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata. Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

A doua ipoteză a acestui motiv de contestaţie în anulare vizează, în primul rând, încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanţei, produse în faţa instanţei de recurs, iar în al doilea rând, pentru ca acest motiv să fie invocat, este necesar ca în faţa instanţei de recurs să se fi ridicat excepţia referitoare ia alcătuirea greşită a instanţei, iar aceasta să fi omis să se pronunţe asupra excepţiei respective.

Prin urmare, neinvocarea excepţiei sau respingerea ei de către instanţa de recurs reprezintă situaţii care conduc Ia depăşirea limitelor acestui motiv de contestaţie în anulare.

în speţă, contestatoarea a invocat o pretinsă stare de incompatibilitate a judecătorilor completului nr. 3 al secţiei civile a instanţei supreme, care au pronunţat decizia nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017 şi decizia civilă nr. 70 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/3/2015/a3. Dosarul nr. x/1/2018 a avut ca obiect recurs privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie a contestatoarei (încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015), iar Dosarul nr. x/3/2015/a3 a avut ca obiect plângere împotriva soluţiei date în contestaţia privind tergiversarea procesului a intimatei (încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apei Ploieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015).

Contestatoarea şi-a întemeiat susţinerile pe motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecătorii care au pronunţat hotărârea contestată şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care au fost desemnaţi să o judece.

Însă, faţă de dispoziţiile art. 44 raportate ia art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pretinsul motiv de incompatibilitate trebuia invocat până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de recurs, iar nu ulterior pronunţării deciziei atacate, cum este cazul în speţă. Astfel cum rezultă din dosar, în faţa instanţei de recurs nu s-a ridicat excepţia referitoare la alcătuirea greşită a instanţei, condiţie sine qua non pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare.

Contestatoarea a mai arătat că a aflat de starea de incompatibilitate a magistraţilor la momentul comunicării deciziei civile nr. 70 din 17 ianuarie 2018 a instanţei supreme, respectiv ta data de 26.01.2018. însă, astfel cum s-a arătat anterior, incompatibilitatea trebuia să fie incidenţă până ia momentul închiderii dezbaterilor, data comunicării unei alte hotărâri, pronunţate ulterior, neavând nicio relevanţă.

Din modul în care este redactat textul de lege referitor ia motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. I C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare. Or, ceea ce se susţine de către contestatoare este o pretinsă situaţie de incompatibilitate derivând dintr-o hotărâre pronunţată ulterior, în aceeaşi zi, situaţie care nu poate fi calificată ca generând o incompatibilitate în sensul textului legal invocat.

Este evident că, din punct de vedere cronologic, completul care a soluţionat Dosarul nr. x/I/2017 nu s-a pronunţat anterior în Dosarul nr. x/3/2015/a3, chiar daca hotărârile sunt pronunţate la aceeaşi dată, 17 ianuarie 2018, decizia nr. 53 supusă contestaţiei în anulare fiind anterioară, şi nu ulterioară deciziei nr. 70. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., completul de judecată neexprimându-şi " anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibila, contestaţia în anulare formulată de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.