Inadmissibility of cassation in joined claims due to individual monetary value falling below statutory threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the cassation appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision which reduced the defendants’ liability to award moral damages ranging from 25,000 to 100,000 RON to the various plaintiffs following a 2012 road accident. The dispute centered on whether the appellate decision was subject to cassation review, with the plaintiffs arguing the total value of their collective claim justified further appeal. The court ruled that the appellate decision was final and not subject to cassation because the law required each individual claim to be evaluated separately for determining the admissibility of the appeal; since each plaintiff’s claim did not exceed the 1,000,000 RON threshold, the proceedings were excluded from cassation review under the specific value-based limitations. The decisive legal basis included Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, combined with Article XVIII of Law No. 2/2013, which stipulated that judgments in monetary claims of up to 1,000,000 RON are not subject to cassation, and Article 100(1) of the Code of Civil Procedure, which mandated that the value for determining competent instance and appeal routes be assessed per individual claimant in cases of voluntary active party joinder.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 194 lit. c) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation in joined claims due to individual monetary value falling below statutory threshold: Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin decizia civilă nr. 402 A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a Vl-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta - pârâtă A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 946 din 17 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată în sensul că pârâta a fost obligată:
- să plătească reclamantei B. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului C. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului D. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului E. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantei F. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantei G. suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului H. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantei I. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului J. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantei K. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;
- să plătească reclamantului L. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
Împotriva acestei decizii, la data de 6 septembrie 2017 (conform vizei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, aflată la fila 17 din dosarul de recurs) au formulat recurs recurenţii - reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 septembrie 2017, sub acelaşi număr de dosar, şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 12 filtru.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finala din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de iege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., " sunt hotărâri definitive, cele date în apel, Iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că " hotărârile date în apel, cele date, potrivit iegii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului ", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că " nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. "
Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1,000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. "
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. XVlII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunţată în soluţionarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mica sau egaiă cu suma de 1.000.000 RON, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Valoarea obiectului dedus judecăţii în raport de care se determină atât competenţa instanţei, cât şi calea de atac la care este supusă hotărârea pronunţată de instanţă se face potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant prin cererea de chemare în judecată,
3 în cauză, se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe roîul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 13 iulie 2015, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la următoarelor despăgubiri: 1.790 RON daune materiale şi 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamanta B.; suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul C.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta K.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul L.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul E.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta F.; suma de 250.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamanta G.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul H.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta I. şi suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul J., ca urmare a accidentului rutier produs la data de 30 septembrie 2012.
Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi, în virtutea dispoziţiilor care reglementează coparticiparea procesuală activă voluntară şi principiul disponibilităţii procesului civil, au ales să formuleze împreună cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia fiecare a formulat pretenţii proprii faţă de pârâtă, determină incidenţa dispoziţiilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:
"dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte".
Or, cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi ale normei menţionate anterior, se constată că decizia pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu patrimonial, a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Întrucât cererea de chemare în judecata a fost întemeiata pe dispoziţiile art. 1391 C. civ. şi vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depăşeşte, fiecare, pentru fiecare dintre reclamanţi, pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei curţii de apel este inadmisibil, situaţie faţă de care criticile deduse judecăţii prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.
De asemenea, Înalta Curte reţine că, ulterior soluţionării apelului, prin decizia pronunţată în şedinţa din 30 mai 201.7, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., statuând că sintagma frecam şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 RON, inclusiv este neconstituţională.
Curtea Constituţională a apreciat că, în condiţiile acceptării acestui prag valoric, cetăţenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, şi că, astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Această decizie nu are înrâurire asupra admisibilităţii căii de atac a recursului formulată în cauză, faţă de dispoziţiile art. 147 alin. (3) din Constituţia României, republicată, care stipulează că deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României De la data publicării, deciziile simt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Or, decizia atacata a fost pronunţată la data de 23 februarie 2017, anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial (nr. 582 din 20 iulie 2017).
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenţii - reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. împotriva deciziei civile nr. 402/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenţii - reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. împotriva deciziei civile nr. 402/A din 23 februarie 20 î 7, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2018.